2ra-2199/13 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral

dosarul nr. 2ra-2199/13 prima instanţă: V. Negru instanţa de apel: A. Panov, S. Arnăut şi T. Pelin DECIZIE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Ion Vîlcov şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Nicolae Popa şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Popa împotriva Ministerului Finanţelor şi Ministerului Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, prin care au fost respinse cererile de apel declarate de Nicolae Popa şi Ministerul Finanţelor cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 04 iunie 2012, c o n s t a t ă La 07 noiembrie 2011, Nicolae Popa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor şi Ministerul Justiţiei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, încasarea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că conform hotărârii Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 22 octombrie 1998 a fost admisă acţiunea depusă de Romanova Ala şi Romanov Alexandru cu privire la evacuarea sa din apartamentul nr. 16 din str. Grădina Botanica 12 municipiul Chişinău. Astfel în baza hotărârii menţionate, reclamantul a fost evacuat din imobilul enunţat mai sus, fapt ce se confirmă şi prin preîntâmpinarea nr. 170/4 din 26 noiembrie 1998. 1 Susţine reclamantul că prin decizia Tribunalului Chişinău din 30 martie 1999, care a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel a Republicii Moldova din 24 iunie 1999, a fost casată hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 22 octombrie 1998 cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii depusă de Romanova Ala şi Romanov Alexandru.

Pentru restabilirea dreptului de proprietate asupra apartamentului în cauză, Popa Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alei Romanova şi Alexandru Romanov, prin care a solicitat anularea hotărârii cu privire la privatizarea apartamentului nr. 16 din str. Grădina Botanică 12 municipiul Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica municipiul Chişinău din 22 octombrie 2004, care a fost menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2004 şi prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 februarie 2005 acţiunea a fost admisă, fiind anulată hotărârea cu privire la privatizarea apartamentului nr. 16 din str. Grădina Botanică 12 municipiul Chişinău şi dispusă evacuarea Alei Romanova şi Alexandru Romanov din imobil.

La 11 iulie 2005, titlu executoriu a fost înregistrat spre executare la Oficiul de Executare Botanica. Prin încheierea Oficiului de Executare Botanica din 11 iulie 2005 a fost refuzat în primirea spre executare a titlului executoriu, din motivul că documentul executoriu nu corespunde cerinţelor art. 16 Codul cu privire la executare. La 13 iulie 2013, Nicolae Popa a depus recurs împotriva încheierii Oficiului de Executare Botanica din 11 iulie 2005, anexând originalul titlului executoriu. Nicolae Popa menţionează că instanţa nu a examinat acest recurs, nu i-a comunicat rezultatul examinării recursului şi nu i-a restituit originalul titlului executoriu care a fost anexat la cererea de recurs. La 03 ianuarie 2006, Nicolae Popa a depus o altă cerere, prin care a solicitat eliberarea duplicatul titlului executoriu.

La 26 ianuarie 2006, titlu executoriu a fost înregistrat spre executare la Oficiul de Executare Botanica. Potrivit procesului-verbal a executorului judecătoresc, titlul executoriu a fost executat la 15 noiembrie 2006. Consideră reclamantul că hotărârea privind instalarea în apartamentul nr. 16 din str. Grădina Botanica 12 municipiul Chişinău a fost executată cu încălcarea termenului rezonabil, fapt ce i-a cauzat prejudicii materiale şi morale. Indică reclamantul că prejudiciul material constă din 4182,9 euro - venitul ratat, 17146,45 lei - cheltuieli pentru reparaţia apartamentului, 5000 euro - valoarea lucrurilor pierdute la evacuarea din apartament, 8606 lei - cheltuieli suportate în legătură cu adresarea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Nicolae Popa susţine că neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti i-a cauzat şi prejudiciul moral în mărime de 70 000 euro. Cere Nicolae Popa constatarea încălcării art. 1 la protocolul 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, art. 6, 13 a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficul său a prejudiciului material ce constă din 4182,9 euro - venitul ratat, 17146,45 lei - cheltuieli pentru reparaţia 2 apartamentului, 5000 euro - valoarea lucrurilor pierdute la evacuarea din apartament, 8606 lei - cheltuieli suportate în legătură cu adresarea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi a prejudiciului moral în sumă de 70 000 Euro.

La 18 aprilie 2012, Nicolae Popa a depus cerere de concretizare a cerinţelor susţinând cerinţele invocate în cererea iniţială (f.d. 46-50). Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani municipiul Chişinău din 04 iunie 2012, acţiunea a fost admisă parţial. A fost constatată încălcarea dreptului lui Nicolae Popa la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. A fost încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Nicolae Popa prejudiciul moral în sumă de 3000 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, au fost respinse cererile de apel declarate de Nicolae Popa şi Ministerul Finanţelor cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 04 iunie 2012. La 29 aprilie 2013, Ministerul Finanţelor a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea integrală a acţiunii. La 14 iunie 2013 Nicolae Popa a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20martie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea integrală a acţiunii.

În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia, de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărârii redactate. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Nicolae Popa este depus în termen, deoarece la materialele pricinii nu există dovada recepţionării deciziei instanţei de apel expediate conform scrisorii de însoţire din 28 martie 2013(f.d. 151). Recurentul, Nicolae Popa, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii.

Recurentul, Ministerul Finanţelor, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Astfel recurentul a indicat că la examinarea pricinii, instanţele de judecată nu au reţinut prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, conform căruia instanţa de judecată poate decide că simpla constatare reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. 3 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 31 mai 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Nicolae Popa şi Ministerului Justiţiei cererea de recurs depusă de Ministerul Finanţelor cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 14 iunie 2013, Nicolae Popa a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului declarat. La 17 iunie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Ministerului Finanţelor şi Ministerului Justiţiei cererea de recurs depusă de Nicolae Popa cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, Ministerul Finanţelor şi Ministerul Justiţiei nu au depus referinţă la cererea de recurs pentru a-şi exprima opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Nicolae Popa şi Ministerul Finanţelor în cererile de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. 4 În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de Nicolae Popa şi Ministerul Finanţelor, ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de Nicolae Popa şi Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Ion Vîlcov Tatiana Vieru 5