3ra-1240/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – L. Bulgac dosarul nr. 3ra-1240/13 DECIZIE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Teodora Timotin în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Teodorei Timotin împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ, încasarea indemnizaţiei unice de eliberare din serviciu, indemnizaţiei pentru concediu nefolosit, impozitul de venit reţinut din indemnizaţie, încasarea penalităţii pentru întârzierea achitării plăţilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care a acţiunea fost respinsă constată: La 24 mai 2011 Teodora Timotin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ, încasarea plăţilor salariale, penalităţii pentru întârzierea achitării plăţilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că la 03 iunie 2002 prin ordinul nr. 43 din 10 iunie 2002 a fost angajată în funcţie de executor consultant la Oficiul de Executare Ungheni. Menţionează că la 01 octombrie 2002 i s-a conferit grad de calificare cu statut de funcţionar public, iar la 15 noiembrie 2010 prin ordinul nr. 778-P din 10 noiembrie 2010 a fost eliberată din funcţie în legătură cu încetarea activităţii Departamentului de Executare.

Susţine că conform ordinului nominalizat, la concediere urma să i se achite o compensaţie pentru concediul nefolosit de 52 zile calendaristice şi plata indemnizaţiei de concediere pentru 3 luni, începând cu 15 noiembrie 2010 până la 15 februarie 2011. Afirmă că la data concedierii pârâtul urma să-i achite suma de 4408,82 lei pentru concediul nefolosit, sumă calculată în conformitate cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului privind aprobarea Modului de calculare a salariului mediu nr. 426 din 26 aprilie 2004. Cu referire la art. 42 alin. (6) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, indică că salariul mediul lunar al ei constituie suma de 2623 lei, considerând că în total urmează să i se achite indemnizaţie în sumă de 18261 lei.

Consideră că la concediere urma să i se achite o indemnizaţie unică in proporţie de 50% din salariul funcţiei stabilit pe funcţia deţinută pentru fiecare an complet de activitate în serviciul public egală cu 2975 lei. Astfel pentru neachitarea la timp a plăţilor indicate, consideră că pârâtul trebuie să-i achite suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen ce constituie suma de 5638,12 lei.

Solicită încasarea de la pârât în beneficiul ei a concediului nefolosit în sumă de 4408,82 lei, indemnizaţia de eliberare din serviciu - 18261 lei, indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei stabilit pe funcţia deţinută pentru fiecare an complet de activitate în serviciul public - 2975 lei, penalităţi în mărime de 0,1 la sută din suma neplătită în termen – 5638,12 lei, iar în total suma de 31282,94 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 15000 lei şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei.

În cadrul dezbaterilor judiciare Teodora Timotin a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la pârât în beneficiul ei suma de 280 lei pentru 3 zile concediu nefolosit, 13542,69 lei indemnizaţia unică de eliberare din serviciu, 198,5 lei - impozitul pe venit reţinut din indemnizaţie, 242,72 lei - indemnizaţie de eliberare din serviciu şi 11572,22 lei - 0,1 la sută din suma neplătită în termen, iar în total suma de 25836,13 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 15000 lei şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. În susţinerea pretenţiilor a menţionat că în luna iunie 2011, după înaintarea acţiunii in judecată, pârâtul a achitat: 2975 lei - indemnizaţie unică în proporţie de 50 % pentru 7ani, 4128,53 lei - concediul nefolosit pe 49 zile, 4718,31 lei indemnizaţie unică, iar în luna iulie 2011 a achitat încă 5003,28 lei - indemnizaţie de eliberare din serviciu.

Astfel, datoria pârâtului constituie suma de 14263,91 lei. Indică că la data depunerii cererii pârâtul urma să achite 6793,81 lei - 0,1 la sută din suma neplătită în termen, însă deoarece pârâtul a achitat doar o parte din sumele datorate, consideră că acesta urmează să achite încă 4778,41 lei - 0,1 la sută din suma neplătită. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 a fost respinsă acţiunea. La 29 aprilie 2013 Teodora Timotin a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi trimiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanţa de judecată competentă. În motivarea recursului a invocat că concluzia instanţei cu privire la netemeinicia pretenţiilor înaintate faţă de Ministerul Justiţiei este eronată.

Cu referire la Hotărârea Guvernului RM nr. 34 din 15 ianuarie 2002 cu privire la crearea Departamentului de executare a deciziilor judiciare, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 312 din 15 martie 2002 cu privire la aprobarea Regulamentului şi structurii Departamentului de executare, susţine că Departamentului de executare a deciziilor judiciare, instituţia care s-a lichidat, a fost o subdiviziune a Ministerului Justiţiei, deci acesta are şi calitatea de pârât. Menţionează că o altă concluzie a instanţei în vederea respingerii acţiunii este că din certificatul eliberat de Direcţia economico-financiară a Departamentului Executare (f. d. 35), rezultă că reclamantei i-a fost achitate, la concediere, toate plăţile cuvenite acesteia.

Sumele pretinse de reclamantă au fost calculate de însuşi reclamantă, corectitudinea calculelor nefiind demonstrată instanţei în modul cuvenit. Susţine că conform art. 24 alin. (3) Legea contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. Afirmă că calculele sale sunt probate prin documente justificative, rămânând în sarcina pârâtului să dovedească contrariul. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost expediată în adresa recurentei la 15 ianuarie 2013 (f. d. 87), fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 87), iar careva date care ar atesta data recepţionării acesteia de către recurentă, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 aprilie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea parţială a acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele dosarului rezultă că prin ordinul Departamentului de Executare „Cu privire la eliberarea din funcţie tehnică” nr. 788-p din 10 noiembrie 2010 Teodora Timotin a fost concediată din funcţia de specialist principal, începând cu 15 noiembrie 2010, conform art. 86 alin. (1) lit. b), art. 186 alin. (1) Codul muncii, în legătură cu încetarea activităţii Departamentului de executare.

Înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al RM şi Departamentului de Executare, Teodora Timotin, concretizându-şi pretenţiile sale a solicitat încasarea în beneficiul ei suma de 280 lei pentru 3 zile de concediu nefolosit, 13542,69 lei - indemnizaţia unică de eliberare din serviciu (art. 42 alin. (6) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public), 198,5 lei - impozitul pe venit reţinut din indemnizaţie, 242,72 lei - indemnizaţie de eliberare din serviciu şi 11572,22 lei - 0,1 la sută din suma neplătită în termen, iar în total suma de 25836,13 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 15000 lei şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă temeinic a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, în raport cu criticele formulate în recurs şi materialul probator, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia primei instanţe este greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator şi aplicarea greşită a prevederilor legale. Astfel, din conţinutul ordinului Departamentului de Executare „Cu privire la eliberarea din funcţie tehnică” nr. 788-p din 10 noiembrie 2010, prin care Teodora Timotin a fost concediată, rezultă că ultimei urma să-i fie achitată compensaţia pentru concediu nefolosit de 52 zile.

Materialul probator şi anume certificatul eliberat de către Direcţia economico- financiară al Departamentului de Executare al Ministerului Justiţiei atestă că în legătură cu eliberarea din funcţie a Teodorei Timotin, ultimei i s-a achitat compensaţia pentru concediu nefolosit pentru 49 zile în sumă de 4128,53 lei, indemnizaţia unică pentru 7 ani în sumă de 2975 lei, indemnizaţia de eliberare din serviciu în sumă de 4718,31 lei şi i s-a menţinut salariul mediu pentru 2 luni în sumă de 5003,28 lei (f. d. 35). Prin urmare, instanţa de recurs consideră întemeiată pretenţia Teodorei Timotin cu privire la încasarea în beneficiul ei a sumei de 280 lei pentru 3 zile de concediu nefolosit, ce constituie diferenţa neachitată, deoarece din certificatul menţionat se oglindeşte că Teodorei Timotin i-a fost achitată compensaţie pentru concediu nefolosit pentru 49 zile în sumă de 4128,53 lei, pe când, conform ordinului de concediere, compensaţia dată urma să-i fie achitată pentru 52 de zile.

Conform art. 186 alin. (1) lit. a) şi b) Codul muncii, salariaţilor concediaţi în legătură cu lichidarea unităţii sau cu încetarea activităţii angajatorului persoană fizică (art.86 alin.(1) lit. b)), sau cu reducerea numărului ori a statelor de personal la unitate (art.86 alin.(1) lit. c)) li se garantează pentru prima lună, plata unei indemnizaţii de concediere egală cu mărimea sumată a unui salariu mediu săptămânal pentru fiecare an lucrat la unitatea în cauză, dar nu mai mică decât un salariu mediu lunar. Pentru a doua lună, menţinerea salariului mediu lunar dacă persoana concediată nu a fost plasată în câmpul munci.

Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs consideră lipsită de suport legal pretenţia Teodorei Timotin cu privire la încasarea indemnizaţiei de eliberare din serviciu în sumă de 242,72 lei, deoarece de către Departamentul de Executare au fost respectate prevederile legale, ultimei fiindu-i achitată indemnizaţia dată în sumă de 4718,31 lei, fiindu-i menţinut şi salariul mediu pentru doua luni în sumă de 5003,28 lei, pentru neîncadrarea în câmpul muncii. Mai mult, deşi Teodora Timotin invocă suma de 242,72 lei, ca fiind neachitată, în susţinerea cerinţei date, dânsa nu a prezentat probe care ar justifica efectuarea acestui calculul.

La fel, se constată a fi neîntemeiat şi capătul de cerere cu privire la încasarea indemnizaţiei unice de eliberare din serviciu în sumă de 13542,69 lei în temeiul art. 42 alin. (6) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, deoarece prin caracterul său această pretenţie materială are calitatea de garanţie socială, care se achită în cazurile direct statuate la această prevedere.

Astfel, conform art. 42 alin. (6) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, în cazul lichidării autorităţii publice, reducerii efectivului de personal sau modificării statului de personal, funcţionarii publici care nu pot fi transferaţi în interesul serviciului vor fi eliberaţi din funcţia publică cu plata unei indemnizaţii unice egale cu 6 salarii medii lunare dacă vechimea în serviciul public este de cel puţin 2 ani, precum şi a unei indemnizaţii de şomer egală cu un salariu mediu lunar, în modul stabilit de lege, cu excepţia celor care beneficiază de pensie pentru vechime în muncă conform actelor legislative speciale, de pensie pentru limită de vârstă sau celor care au dreptul la pensie anticipată conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, cărora li se plăteşte o indemnizaţie de eliberare din serviciu calculată similar prevederilor art. 186 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, dar nu mai mică decât un salariu mediu lunar şi nu mai mare decât 6 salarii medii lunare.

Reieşind din cele constatate la caz, instanţa de recurs conchide că prevederile art. 42 alin. (6) al legii enunţate sunt inaplicabile situaţie date, deoarece materialul probator administrat atestă incontestabil faptul că a avut loc o reorganizare a sistemului de executare, trecând de la sistemul public de executare la sistemul privat de executare, astfel nu a avut loc o lichidare a unităţii. De altfel, Teodora Timotin a beneficiat de indemnizaţia în temeiul art. 186 alin. (1) lit. a) Codul muncii, respectiv aceasta se include în categoria funcţionarilor ce fac excepţie de la cei ce pot beneficia de garanţiile în temeiul art. 42 alin. (6) al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008, fapt ce respinge criticile formulate de recurentă în acest sens.

Aici, urmează de menţionat şi faptul că încetarea raportului de muncă prin lichidarea unităţii presupune o altă procedură regăsită în art. 88 Codul muncii, cu înştiinţarea salariatului despre lichidarea unităţii şi respectarea celorlalte etape de procedură de acest articol, situaţie care nu a fost realizată în speţă, fapt ce în plus respinge pretenţia cu privire la încasarea indemnizaţiei unice. În speţă se constată a fi lipsită de suport şi cerinţa Teodorei Timotin cu privire la încasarea sumei de 198,50 lei cu titlu de impozit pe venit reţinut din indemnizaţie, or reieşind din obligaţia probaţiunii în judecată, în sensul art. 118 alin. (1) CPC, recurenta nu a dovedit circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiei sale.

În acest context şi capătul de cerere, înaintat de către Teodora Timotin cu privire la repararea prejudiciului moral nu poate fi admis, deoarece prevederile art. 329 alin. (1) din Codul muncii, direct stipulează cazurile când angajatorul este obligat la repararea prejudiciului material şi a celui moral cauzat salariatului, situaţie care nu se regăseşte în speţă. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Teodora Timotin.

Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Teodorei Timotin împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ, încasarea indemnizaţiei unice de eliberare din serviciu, indemnizaţiei pentru concediu nefolosit, impozitul de venit reţinut din indemnizaţie, încasarea penalităţii pentru întârzierea achitării plăţilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea Teodorei Timotin împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ, încasarea indemnizaţiei unice de eliberare din serviciu, indemnizaţiei pentru concediu nefolosit, impozitul de venit reţinut din indemnizaţie, încasarea penalităţii pentru întârzierea achitării plăţilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral.

Se încasează din contul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul Teodorei Timotin suma de 280 (două sute optzeci lei) lei, ce constituie compensaţia neachitată pentru 3 zile pentru concediu nefolosit. În rest acţiunea Teodorei Timotin se respinge. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu