3rh-150/13 — Contestarea actului administrativ, încasarea indemnizaţiei unice de eliberare din serviciu, indemnizaţiei pentru concediu nefolosit, impozitul pe venit reţinut din indemnizaţie, încasarea penalităţii pentru întîrzierea achitării plăţilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă – L. Bulgac dosarul nr. 3rh-150/13 instanţa de recurs: V. Doagă, N. Clima, Sv. Moldovan,I. Vîlcov, A. Cobăneanu ÎNCHEIERE 20 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Vladimir Timofti Ghenadie Nicolaev examinând cererea de revizuire depusă de către Teodora Timotin în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Teodorei Timotin împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ, încasarea indemnizaţiei unice de eliberare din serviciu, indemnizaţiei pentru concediu nefolosit, impozitul pe venit reţinut din indemnizaţie, încasarea penalităţii pentru întârzierea achitării plăţilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie2013, prin care a fost admis recursul declarat de către Teodora Timotin, casată integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care: a fost admisă parţial acţiunea şi încasat din contul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul Teodorei Timotin suma de 280 lei, ce constituie compensaţia neachitată pentru 3 zile pentru concediu nefolosit,

în rest acţiunea Teodorei Timotin a fost respinsă constată: La 24 mai 2011 Teodora Timotin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ, încasarea plăţilor salariale, penalităţii pentru întârzierea achitării plăţilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că la 03 iunie 2002 prin ordinul nr. 43 din 10 iunie 2002 a fost angajată în funcţie de executor consultant la Oficiul de Executare Ungheni. Menţionează că la 01 octombrie 2002 i s-a conferit grad de calificare cu statut de funcţionar public, iar la 15 noiembrie 2010 prin ordinul nr. 778-P din 1 10 noiembrie 2010 a fost eliberată din funcţie în legătură cu încetarea activităţii Departamentului de Executare.

Susţine că conform ordinului nominalizat, la concediere urma să i se achite o compensaţie pentru concediul nefolosit de 52 zile calendaristice şi plata indemnizaţiei de concediere pentru 3 luni, începând cu 15 noiembrie 2010 până la 15 februarie 2011. Afirmă că la data concedierii pârâtul urma să-i achite suma de 4408,82 lei pentru concediul nefolosit, sumă calculată în conformitate cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului privind aprobarea Modului de calculare a salariului mediu nr. 426 din 26 aprilie 2004. Cu referire la art. 42 alin. (6) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, indică că salariul mediul lunar al ei constituie suma de 2623 lei, considerând că în total urmează să i se achite indemnizaţie în sumă de 18261 lei.

Consideră că la concediere urma să i se achite o indemnizaţie unică in proporţie de 50% din salariul funcţiei stabilit pe funcţia deţinută pentru fiecare an complet de activitate în serviciul public egală cu 2975 lei. Astfel pentru neachitarea la timp a plăţilor indicate, consideră că pârâtul trebuie să-i achite suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,1 la sută din suma neplătită în termen ce constituie suma de 5638,12 lei.

Solicită încasarea de la pârât în beneficiul ei a concediului nefolosit în sumă de 4408,82 lei, indemnizaţia de eliberare din serviciu - 18261 lei, indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei stabilit pe funcţia deţinută pentru fiecare an complet de activitate în serviciul public - 2975 lei, penalităţi în mărime de 0,1 la sută din suma neplătită în termen – 5638,12 lei, iar în total suma de 31282,94 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 15000 lei şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei.

În cadrul dezbaterilor judiciare Teodora Timotin a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la pârât în beneficiul ei suma de 280 lei pentru 3 zile concediu nefolosit, 13542,69 lei indemnizaţia unică de eliberare din serviciu, 198,5 lei - impozitul pe venit reţinut din indemnizaţie, 242,72 lei - indemnizaţie de eliberare din serviciu şi 11572,22 lei -0,1 la sută din suma neplătită în termen, iar în total suma de 25836,13 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 15000 lei şi încasarea cheltuielilor pentru asistenţă juridică în sumă de 5000 lei. În susţinerea pretenţiilor a menţionat că în luna iunie 2011, după înaintarea acţiunii in judecată, pârâtul a achitat: 2975 lei - indemnizaţie unică în proporţie de 50 % pentru 7ani, 4128,53 lei - concediul nefolosit pe 49 zile, 4718,31 lei indemnizaţie unică, iar în luna iulie 2011 a achitat încă 5003,28 lei - indemnizaţie de eliberare din serviciu.

Astfel, datoria pârâtului constituie suma de 14263,91 lei. Indică că la data depunerii cererii pârâtul urma să achite 6793,81 lei - 0,1 la sută din suma neplătită în termen, însă deoarece pârâtul a achitat doar o parte din sumele datorate, consideră că acesta urmează să achite încă 4778,41 lei - 0,1 la sută din suma neplătită. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 a fost respinsă acţiunea. 2 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013 fost admis recursul declarat de cătreTeodora Timotin, casată integral hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care, a fost admisă parţial acţiunea şi încasat din contul Ministerului Justiţiei al RM în beneficiul Teodorei Timotin suma de 280 lei, ce constituie compensaţia neachitată pentru 3 zile pentru concediu nefolosit, în rest acţiunea Teodorei Timotin a fost respinsă.

La 05 august 2013, Teodora Timotin a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanţei de recurs, solicitând admiterea cererii de revizuire casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013 şi examinarea apelului în fond cu admiterea cerinţelor din apel. În motivarea cererii de revizuire a invocat prevederile art. 449 lit. b), considerând că este în drept să depună cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013 pe motiv că i-au devenit cunoscute unele circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute de anterior pronunţării deciziei.

Consideră că concluzia instanţei de recurs cu privire la netemeinicia capătului de cerere cu privire la încasarea indemnizaţiei unice de eliberare din serviciu este greşită, deoarece de fapt şi de drept a avut loc nu o reorganizare a sistemului de executare, ci lichidarea Departamentului de Executare şi a Oficiului de executare Ungheni, în care a fost încadrată, cu radierea din Registrul de stat a unităţilor de drept, iar sistemul privat de executare nu este succesor în drepturi al instituţiei lichidate. Menţionează că chiar conform ordinului de concediere nr. 778-p din 10 noiembrie 2010 şi înscrierii în carnetul de muncă (pct. 18) a fost concediată din funcţie în baza art. 86 alin. (1) lit. b), art. 186 alin. (1) Codul muncii, adică lichidarea unităţii.

Indică că la fel şi materialul probator şi anume certificatul eliberat de către Direcţia economico-financiară al Departamentului de Executare al Ministerului Justiţiei atestă că în legătură cu eliberarea ei din funcţie, conform dispoziţiilor art. 42 alin. (3) Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, i s-a achitat la cererea dânsei indemnizaţia unica pentru 50% pentru 7 ani în sumă de 2975 lei. Consideră că toate plăţile efectuate către ea de intimat dovedesc că a fost concediată pe motiv de lichidare a unităţii, situaţie în care instanţa incorect a ajuns la concluzia că dispoziţiile art. 42 alin. (6)cu privire al achitarea indemnizaţiei unice egale cu 6 salarii medii lunare nu sunt aplicabile în speţă.

Referitor la cuantumul indemnizaţii unice egale cu 6 salarii medii lunare, care constituie suma de 15009,84 lei, consideră că nu necesită a fi dovedită prin probe suplimentare. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. 3 În susţinerea cererii de revizuire Teodora Timotin a prezentat copia Deciziei Camerei Înregistrării de Stat privind radierea din Registrul de stat al unităţilor de drept din 08 noiembrie 2010, prin care a fost radiat din Registrul de stat al unităţii de drept Oficiul de Executare Ungheni.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuientă în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or ultima nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării anterioare a cauzei a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale ale pricinii, inclusiv şi pentru obţinerea înscrisului prezentat ca temei de depunere a cererii de revizuire, condiţie însă care este direct impusă prin lege.

De altfel nici alte argumente invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 CPC, pe motiv că se referă la fondul cauzei şi la materialul probator apreciat în cadrul judecării prezentului litigiu. Aici se va remarca că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că revizuenta Teodora Timotin în cererea de revizuire nu a invocat nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC, în baza căruia se poate solicita revizuirea hotărârii, ci din contra a oferit împrejurări ce ţin de fondul cauzei. Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de 4 la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că cererea de revizuire nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Teodora Timotin împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Teodorei Timotin împotriva Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova şi Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ, încasarea indemnizaţiei unice de eliberare din serviciu, indemnizaţiei pentru concediu nefolosit, impozitul pe venit reţinut din indemnizaţie, încasarea penalităţii pentru întârzierea achitării plăţilor cuvenite şi repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Vladimir Timofti Ghenadie Nicolaev 5