2rac-354/13 — Încasaea sumei

dosarul nr. 2rac-354/13 prima instanţă: A. Andronic instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru şi I. Secrieru ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Ion Vîlcov şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „BIS”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” împotriva Oficiului Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 19 octombrie 2012, c o n s t a t ă: La 20 decembrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oficiului Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că la 28 ianuarie 2010 şi la 22 aprilie 2010 a încheiat cu Oficiul Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova contractul de antrepriză nr. IBF-W-6297-JSDF3 şi respectiv contractul de antrepriză nr. IFB-W-6348-SIDA3. În legătură cu executarea necorespunzătoare de către pîrît a obligaţiilor de plată ce derivă din contractele menţionate, Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” a sesizat instanţa de judecată în vederea încasării silite a datoriei. Prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 18 februarie 2011, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 noiembrie 2011, acţiunea a fost admisă integral. 1 Susţine reclamantul că în cadrul procesului judiciar privind încasarea silită a datoriei a suportat cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 16 700 lei, fapt ce se confirmă prin extrasele din contul bancar al avocatului.

De asemenea, reclamantul a solicitat încasarea dobînzii de întîrziere acumulate pînă la depunerea cererii de concretizare a acţiunii din 03 decembrie 2010. Consideră reclamantul că pentru perioada 03 decembrie 2010 - 24 noiembrie 2011, Oficiul Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova este obligat să-i achite dobînda de întîrziere în mărime de 22 693 lei. Potrivit contractului de antrepriză nr. IFB-W-6191-IDA2 din 04 septembrie 2009, Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” s-a obligat să execute lucrările de adaptare a blocului administrativ al fostei unităţi militare în gimnaziul din satul Brăneşti, comuna Ivancea, raionul Orhei. Fondul de Investiţii Sociale din Moldova, în calitate de gestionar al sursei de finanţare a contractului, s-a obligat să achite costul lucrărilor de construcţie în valoare totală de 736 869,33 lei.

În urma executării obligaţiilor contractuale, a fost efectuată recepţia lucrărilor, în baza procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor cu nr. 2036 din 09 martie 2010, iar după expirarea perioadei de garanţie a fost efectuată recepţia finală potrivit procesului verbal din 09 septembrie 2010. Potrivit contractului încheiat, din orice sumă ce urmează a fi achitată contractorului pentru fiecare volum executat, vor fi reţinute 10%, care vor constitui în total 10% din întreaga sumă a contractului. O doime din suma reţinută va fi restituită contractorului după darea în exploatare provizorie a obiectului. Cealaltă jumătate va fi rambursată contractorului la sfîrşitul perioadei de remediere a defectelor, doar cu condiţia remedierii definitive a defectelor depistate.

Termenul de remediere a defectelor a fost stabilit pentru o perioadă de 6 luni. Potrivit anexei nr. 2 a procesului - verbal de recepţie finală din 09 septembrie 2010, comisia de recepţie a indicat că nu are obiecţii la lucrările executate. Astfel, începând cu 09 martie 2010 a devenit scadentă o doime din sumele reţinute, conform prevederilor contractului, iar din 09 septembrie 2010, a devenit scadenţă cealaltă jumătate. În pofida obligaţiunilor asumate, pîrîtul a achitat cu întîrzire sumele datorate. Pentru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, în adresa pîrîtului a fost expediată o somaţie, însă în termenul stabilit, acesta nu a invocat nici un dezacord şi nici nu a achitat suma revendicată.

Cere Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” încasarea din contul Fondului de Investiţii Sociale din Moldova în beneficiul său a datoriei în sumă de 47 172 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 22 mai 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” a depus cerere de concretizare a pretenţiilor din acţiune, solicitând încasarea din contul Oficiului Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova în beneficiul său a sumei de 50 191 lei, ce constă din cheltuieli suportate în legătură cu acordarea asistenţei juridice în sumă de 16 700 lei, dobânda de întârziere pentru perioada 03 decembrie 2 2010 -24 noiembrie 2011 în mărime de 25 012 lei, dobânda de întârziere în baza contractului de antrepriză nr. IFB-W-6191-IDA2 din 04 septembrie 2009. Prin hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 19 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul Oficiului Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „BIS” cheltuieli de asistenţă juridică în sumă de 3500 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” cu menţinerea hotărârii primei instanţe. La 07 mai 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” a depus prin intermediul oficiului poştal recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin.(1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei citate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit plicului, recurentul a recepţionat decizia instanţei de apel la 06 martie 2013 (f.d.

187). Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „BIS”, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă a pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 31 mai 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Oficiului Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova cererea de recurs depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. La 26 iunie 2013, Oficiul Executiv al Fondului de Investiţii Sociale din Moldova a depus referinţă la cererea de recurs, prin care a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului 3 civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „BIS”, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e : Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „BIS” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Ion Vîlcov Tatiana Vieru 5