2ra-1885/13 — Repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti

prima instanţă: O. Melniciuc dosarul nr. 2ra-1885/13 instanţa de apel: L. Popova, M. Guzun, S. Caitaz DECIZIE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Nicolae Clima, Ion Vîlcov şi Sveatoslav Moldovan examinând recursurile declarate de către Pasat Valeriu, reprezentantul prin procură a Procuraturii Generale Cristina Corciu şi Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pasat Valeriu împotriva Procuraturii Generale şi Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor, admis apelul declarat de Valeriu Pasat, casată parţial hotărîrea primei instanţe şi emitsă o nouă hotărîre în partea încasării prejudiciului moral c o n s t a t ă La 21 martie 2012 Pasat Valeriu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Generale şi Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

În motivarea cererii de chemare în judecată Pasat Valeriu a indicat că în luna martie 2005 în privinţa lui a fost pornit dosar penal privind comiterea infracţiunii prevăzute de art. 185 alin. (3) Codul penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961). I s-a incriminat că la 10 octombrie 1997 fiind în funcţia de Ministru al Apărării a semnat acordul de comercializare a 21 avioane MIG-29 şi echipament cu Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii la un preţ mai mic decât cel oferit de alţi potenţiali cumpărători din Iran (prin intermediul unei companii sud Koreene) şi din Republica Yemen. În privinţa lui a fost pornit dosar penal în temeiul art. 329 alin. (2) lit. b) Codul penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961) privind autorizarea, în calitate de Ministru al Apărării, a comercializării sistemelor de artilerie „Uragan” către o companie din Slovacia la preţ mai mic decât valoarea reală.

La 11 martie 2005 a fost reţinut de colaboratorii DGCCO. La 14 martie 2005 Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a emis mandat de arestare preventivă în privinţa sa. 1 Prin sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 ianuarie 2006 Pasat Valeriu a fost condamnat la 10 ani privaţiune de libertate pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 185 alin. (3) şi art. 329 alin. (2) lit. b) Codul penal. La 16 octombrie 2006 Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău a admis parţial apelul avocaţilor, a casat sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 ianuarie 2006 în partea condamnării în baza art. 185 alin. (3) Codul penal şi a menţinut în vigoare sentinţa în partea condamnării în baza art. 329 alin. (2) lit. b) Codul penal.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03 mai 2007 a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2006 şi dispusă rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă de apel, dar în alt complet de judecată. Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău prin decizia din 09 iulie 2007 a casat sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 ianuarie 2006 şi l-a achitat în baza art. 185 alin. (3) Codul penal, iar pe art. 329 alin. (2) lit. b) Codul penal a fost recunoscut vinovat şi în baza Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova din 16 iulie 2004 procesul penal în privinţa lui a fost încetat. La 02 aprilie 2008 Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a casat decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2007 şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, în alt complet de judecători.

La 16 iulie 2009 Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău a admis apelul avocaţilor, a casat sentinţa de condamnare şi a pronunţat o nouă hotărîre prin care a fost achitat pe motiv că faptele lui nu întrunesc elementele infracţiunii. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 16 decembrie 2009 recursul declarat de procuror împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2009 a fost declarat inadmisibil. La 07 februarie 2006 în privinţa sa a fost începută urmărirea penală conform elementelor constitutive ale componenţei de infracţiune prevăzute de art. 339 alin. (l) şi art. 26, art. 145 alin. (3) lit. i) Codul penal (în redacţia Legii din 18 aprilie 2002), fiind învinuit de pregătirea omorului lui Iurie Roşca cu scopul înlesnirii comiterii infracţiunii de uzurpare a puterii de stat.

La 31 mai 2006 în privinţa lui a fost pornită urmărirea penală conform elementelor constitutive ale componenţelor de infracţiune prevăzute de art. 75 alin. (5) Codul penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961) şi art. 327 alin. (2) Codul penal (în redacţia Legii din 18 aprilie 2002), fiind învinuit de introducerea unor arme de foc şi arme albe, primite drept cadou în calitate de director al Serviciului de Informaţii şi Securitate de la omologii săi din România şi Kazahstan, prin eludarea controlului vamal în virtutea funcţiei sale de răspundere. La 18 noiembrie 2009 şi 19 noiembrie 2009 Procuratura Generală a adoptat ordonanţele prin care a fost scos de sub urmărire penală pe cauza privind pregătirea omorului lui Iurie Roşca cu scopul înlesnirii comiterii infracţiunii de uzurpare a puterii de stat şi pe cauza privind contrabanda cu arme de foc.

În procesul urmăririi penale, în perioada de la 11 martie 2005 pînă la 02 septembrie 2005 a fost deţinut în Izolatorul de anchetă penală al DGCCO a MAI. Datorită condiţiilor inumane şi degradante în care a fost deţinut i s-a înrăutăţit grav starea sănătăţii fiind diagnosicat cu „Vasculită hemoragică formă cutanată a articulaţiilor. Hepatită cronică. Colecistită... Pancreatită latentă”. 2 Din momentul intentării dosarului penal a fost în imposibilitate de a-şi perfecta paşaport de străinătate nou, cu toate că are domiciliul în or. Moscova, Federaţia Rusă, iar din decembrie 2008 cînd a expirat valabilitatea paşaportului naţional şi pînă în octombrie 2009 nu a deţinut un act de identitate valabil.

Prin interdicţia de perfectare a actelor de identitate corespunzătoare i s-a îngrădit dreptul la libera circulaţie, iar în perioada 04 decembrie 2008 – 22 octombrie 2009 s-a aflat într-o stare de incertitudine, a fost lipsit de posibilitatea de a încheia acte juridice civile, inclusiv de a împuternici un reprezentant, de a certifica identitatea în faţa autorităţilor unui stat străin, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 8 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Invocă Pasat Valeriu că a fost încălcat principiul prezumţiei nevinovăţiei sale prin faptul că la 26 iulie 2006 Preşedintele Republicii Moldova din acea perioadă, Vladimir Voronin a făcut declaraţii publice la un post rusesc de radio („Эхо Москвы”) prin care a încurajat societatea să creadă că el este vinovat de faptele penale care i-au fost imputate.

La 18 aprilie 2006 a înaintat o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului solicitînd constatarea violării dreptului său la libertate şi securitate prevăzut de art. 5 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, dreptului de a nu fi supus la rele tratamente, prevăzut de art. 3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale în cadrul procedurii penale pe cauza privind comercializarea avioanelor MIG-29 şi sistemelor de artilerie Uragan. În decembrie 2010 Guvernul Republicii Moldova a recunoscut că a eşuat în asigurarea drepturilor vizate şi s-a obligat să-i achite suma de 12 000 euro cu titlul de prejudicii materiale şi morale, costuri şi cheltuieli, ceea ce a condus la radierea la 29 martie 2011 a cererii sale de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Solicită Pasat Valeriu încasarea prejudiciului moral evaluat la suma de 2400000 lei, 70 000 lei cheltuieli de asistenţă juridică, inclusiv 45 000 lei cheltuieli suportate în cadrul procesului penal şi obligarea Procurorului General să aducă scuze publice oficiale. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 mai 2012 a fost antrenat în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei. La 01 noiembrie 2012 avocatul Balan Alina a depus în interesele lui Pasat Valeriu cerere privind majorarea pretenţiilor din acţiune, solicitînd încasarea prejudiciului moral în mărime de 626 174,00 euro (f. d. 143). Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2012 acţiunea înaintată de Pasat Valeriu a fost admisă parţial.

S-a încasat din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Pasat Valeriu prejudiciul moral în mărime de 160 000 lei şi prejudiciul material legat de remunerarea avocatului în mărime de 25 000 lei. S-a încasat de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Pasat Valeriu 25 000 lei cheltuieli de asistenţă juridică. A fost obligat procurorul care a condus urmărirea penală în privinţa lui Pasat Valeriu, sau procurorul ierarhic superior, să aducă scuze publice reclamantului pentru atragerea ilegală la răspundere penală. În rest pretenţiile lui Pasat Valeriu au fost respinse.

3 Prin procura nr. 22/58 din 11 octombrie 2012 procurorul Cristina Corciu a fost împuternicită de Procuratura Generală să-i reprezinte interesele în instanţele de judecată, cu dreptul de a semna şi depune acţiune, de a ataca hotărîrea judecătorească, etc. (f. d. 130). Prin mandatul din 28 decembrie 2012 avocatul Balan Alina a fost împuternicită de Pasat Valeriu să-i reprezinte interesele în instanţele de judecată, cu dreptul de a ataca hotărîrea judecătorească, etc. La 21 decembrie 2012, 28 decembrie 2012 şi 03 ianuarie 2013 Ministerul Finanţelor, avocatul Balan Alina în interesele lui Pasat Valeriu şi Procuratura Generală au depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2012. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 19 februarie 2013 a respins apelurile declarate de Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor.

A admis apelul declarat de Valeriu Pasat, a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2012 în partea ce ţine de încasarea prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri prin care a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Pasat Valeriu 250 000 lei întru compensarea prejudiciului moral cauzat ca urmare a acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În rest hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2012 a fost menţinută.

La 03 aprilie 2013, 05 aprilie 2013 şi 20 mai 2013 Pasat Valeriu, Cristina Corciu în interesele Procuraturii Generale şi Ministerul Finanţelor au depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013. Pasat Valeriu a solicitat modificarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe în partea încasării prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs, Pasat Valeriu a invocat că decizia instanţei de apel nu răspunde la toate obiecţiile formulate, fiind aplicate eronat normele de drept material şi procedural. Instanţa de apel neîntemeiat a apreciat exagerată cerinţa de încasare a prejudiciului moral în sumă de 626 174 euro, deoarece în cazul victimei unei erori judiciare se pot pretinde daune morale prin aproximare.

Prin tragerea ilegală la răspundere penală i-au fost cauzate suferinţe psihice şi fizice, fiindu-i adusă atingere drepturilor şi libertăţilor sale. A indicat că instanţa de apel neîntemeiat a apreciat cuantumul cheltuielilor de asistenţă juridică la limita de 25 000 lei, deoarece la materialele dosarului există probe care confirmă dreptul de a pretinde suma de 70 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică. Reprezentantul Procuraturii Generale, procurorul Cristina Corciu în cererea de recurs a solicitat casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 şi emiterea unei noi decizii prin care să fie respinse capetele de cerere privitoare la aducerea scuzelor de către Procurorul General, încasarea prejudiciului material în sumă de 25 000 lei şi încasrarea cheltuielilor de judecată de 25 000 lei în limite rezonabile.

4 În motivarea cererii de recurs procurorul Cristina Corciu a invocat că încasarea sumei de 250 000 lei cu titlu de prejudiciu moral nu este rezonabilă, iar cheltuielile de asistenţă juridică sunt neîntemeiate şi nu se confirmă prin probe care ar atesta în ce constau serviciile juridice şi în care pricină civilă au fost prestate. A mai invocat că sumele achitate cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică care sunt probate au fost achitate de soţia lui Pasat Valeriu şi cheltuielile de asistenţă juridică pretinse de Pasat Valeriu sunt neîntemeiate. Cu referire la obligarea Procurorului General sau a procurorului care a condus urmărirea penală de a cere scuze publice, reprezentantul Corciu Cristina a invocat că legea prevede termenul de 15 zile înăuntrul căruia procurorul care a condus urmărirea penală sau procurorul ierarhic superior aduc scuze oficiale persoanei achitate.

Termenul de 15 zile este de decădere şi se calculează din momentul apariţiei dreptului subiectiv, adică din data devenirii irevocabile a sentinţei de achitare. Prin urmare această cerinţă este prescrisă şi nu poate fi satisfăcută. Ministerul Finanţelor în recursul depus a solicitat casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2012 cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a pretenţiilor de ordin pecuniar. În motivarea cererii de recurs a invocat că în urma depunerii de către Pasat Valeriu a cererii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului împotriva Republicii Moldova, acesta a fost despăgubit cu 12 000 euro pentru prejudiciul moral suportat ca urmare a încălcărilor admise în cadrul procedurilor penale derulate la nivel naţional.

Prin admiterea parţială a acţiunii lui Pasat Valeriu, instanţele ierarhic inferioare au admis dublarea deciziei date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Relevînd asupra scopului pentru care Pasat Valeriu pretinde şi beneficiază de sumele adjudecate, Ministerul Finanţelor eronat a recunoscut drept rezonabilă suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, deoarece în privinţa acestuia nu este emisă o sentinţă de achitare. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. Prin încheierea Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 26 iunie 2013 recursurile declarate de Pasat Valeriu, Cristina Corciu în interesele Procuraturii Generale şi Ministerul Finanţelor au fost considerate admisibile. În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs şi în baza referinţei depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

5 Prin referinţele depuse la 17 mai 2013 de Pasat Valeriu împotriva recursului Procuraturii Generale şi de reprezentantul Procuraturii Generale, Corciu Cristina împotriva cererii de recurs depusă de Pasat Valeriu, s-a solicitat respingerea recursului Procuraturii Generale şi respectiv respingerea recursului depus de Pasat Valeriu. În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate în limitele invocate pe baza materialelor din dosar şi a referinţelor, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care necesită să fie respinse cu menţinerea deciziei contestate din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din actele pricinii rezultă că în luna martie 2005 în privinţa lui Pasat Valeriu a fost pornit dosar penal pe art. 185 alin. (3) Codul penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961) iar ulterior şi pe art. 329 alin. (2) lit. b) Codul Penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961) privind autorizarea, în calitate de Ministru al Apărării, a comercializării sistemelor de artilerie „Uragan” către o companie din Slovacia la preţ mai mic decât valoarea reală.

La 11 martie 2005 Pasat Valeriu a fost reţinut de colaboratorii DGCCO, iar la 14 martie 2005 Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a emis mandat de arestare preventivă în privinţa acestuia. Prin sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 ianuarie 2006 Pasat Valeriu a fost condamnat la 10 ani privaţiune de libertate pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 185 alin. (3) (în redacţia Legii din 24 martie 1961) şi art. 329 alin. (2) lit. b) Codul penal. Prin decizia Colegiului Penal al Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2006 a fost casată sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 ianuarie 2006 în partea condamnării lui Pasat Valeriu pe art. 185 alin. (3) Codul penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961) şi menţinută sentinţa în partea condamnării acestuia pe art. 329 alin. (2) lit. b) Codul penal.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03 mai 2007 decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2006 a fost casată şi dispusă rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă de apel, dar în alt complet de judecată. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2007 a fost casată sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 ianuarie 2006. Pasat Valeriu a fost achitat în baza art. 185 alin. (3) Codul penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961), iar pe art. 329 alin. (2) lit. b) Codul penal a fost recunoscut vinovat şi în baza Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a X-a de la adoptarea Constituţiei Republicii Moldova din 16 iulie 2004 procesul penal în privinţa lui a fost încetat.

La 02 aprilie 2008 Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a casat decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2007 şi a dispus rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, în alt complet de judecători. 6 La 16 iulie 2009 Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău a casat sentinţa Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 ianuarie 2006 şi a pronunţat o nouă hotărîre de achitate a lui Valeriu Pasat. Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie prin decizia din 16 decembrie 2009 a declarat recursul inadmisibil.

La 07 februarie 2006 în privinţa lui Pasat Valeriu a fost începută urmărirea penală în temeiul art. 339 alin. (l) şi art. 26, art. 145 alin. (3) lit. i) Codul penal (în redacţia Legii din 18 aprilie 2002), iar la 31 mai 2006 pe art. 75 alin. (5) Codul penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961) şi art. 327 alin. (2) Codul penal (în redacţia Legii din 18 aprilie 2002), Prin ordonanţele Procuraturii Generale din 18 noiembrie 2009 şi 19 noiembrie 2009 Pasat Valeriu a fost scos de sub urmărire penală în privinţa componenţelor de infracţiune incriminate la 07 februarie 2006 şi 31 mai 2006. La 18 aprilie 2006 Pasat Valeriu a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului solicitînd constatarea violării art. 3 şi 5 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În luna decembrie 2010 Guvernul Republicii Moldova s-a obligat să achite lui Pasat Valeriu suma de 12 000 euro cu titlul de prejudicii materiale şi morale, costuri şi cheltuieli, ceea ce a condus la radierea la 29 martie 2011 a cererii de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. La 21 martie 2012 Pasat Valeriu a depus prezenta cerere de chemare în judecată, modificată prin cererea de majorare a pretenţiilor depusă la 01 noiembrie 2012. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2012 acţiunea înaintată de Pasat Valeriu a fost admisă parţial. S-a încasat din contul statului prin intermediul Ministerului Finanţelor prejudiciul moral în mărime de 160 000 lei şi prejudiciului material legat de remunerarea avocatului în mărime de 25 000 lei.

A fost obligat procurorul care a condus urmărirea penală în privinţa lui Pasat Valeriu, sau procurorul ierarhic superior, să aducă scuze publice reclamantului pentru atragerea ilegală la răspundere penală. S-a încasat de la Ministerul Finanţelor în beneficiul lui Pasat Valeriu 25 000 lei cheltuieli de asistenţă juridică. În rest pretenţiile lui Pasat Valeriu au fost respinse. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 19 februarie 2013 a respins apelurile declarate de Procuratura Generală şi Ministerul Finanţelor. A admis apelul declarat de Valeriu Pasat, a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2012 în partea ce ţine de încasarea prejudiciului moral şi a emis în această parte o hotărîre nouă prin care a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Pasat Valeriu 250 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat ca urmare a acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. În rest hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 26 noiembrie 2012 a fost menţinută. Judecînd pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept 7 material, procedural, iar Curtea de Apel Chişinău apreciind probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă a emis o hotărîre legale.

Argumentele invocate de Pasat Valeriu, Cristina Corciu în interesele Procuraturii Generale şi Ministerul Finanţelor în cererile de recurs poartă caracter declarativ şi nu au suport legal. Recurenţii au reiterat în cererile de recurs motivele cererilor de apel, asupra cărora instanţa de apel s-a expus cu referire la normele legale aplicabile speţei. Concluziile instanţelor ierarhic inferioare privind tragerea neîntemeiată a lui Pasat Valeriu la răspundere penală, încălcarea dreptului acestuia la libertate şi siguranţă protejat de art. 5 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 al Convenţiei sînt corecte, bazate pe aprecierea completă, obiectivă şi nepărtinitoare a probelor administrate la dosar, iar soluţia de admitere a acţiunii formulate de Pasat Valeriu împotriva Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale este întemeiată.

Guvernul Republicii Moldova în luna decembrie 2010 expres a recunoscut că a eşuat în asigurarea drepturilor vizate ale lui Pasat Valeriu şi s-a obligat să achite acestuia suma de 12 000 euro cu titlul de prejudicii materiale şi morale, costuri şi cheltuieli, fapt care a condus la radierea la 29 martie 2011 a cererii de pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului. Ca urmare a acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti lui Pasat Valeriu i-au fost cauzate în mod indubitabil daune morale şi materiale, care potrivit legii urmează a fi reparate din contul statului.

Conform art. 1405 Codul civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată.

Modul şi condiţiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi administrative de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanţele judecătoreşti se reglementează prin Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Conform art. 3 al Legii nominalizate, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; b) condamnării ilegale, confiscării ilegale a averii, supunerii ilegale la muncă neremunerată în folosul comunităţii; c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziţiei, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcţie), precum şi în urma altor acţiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice, etc. 8 Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcţie de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură şi din instanţele judecătoreşti.

Conform art. 6 aceeaşi Lege, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: a) devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare; b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare, ş.a.

Articolul 7 al Legii precitate reiterează că în cazurile menţionate la art. 3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: a) salariul şi alte venituri provenite din muncă, ce constituie sursa ei principală de existenţă, de care a fost privată în urma acţiunilor ilicite; b) pensia sau indemnizaţia a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii sub arest; c) averea (inclusiv depunerile băneşti şi dobînzile aferente, obligaţiile împrumuturilor de stat şi cîştigurile aferente) confiscată ori trecută în venitul statului de către instanţa judecătorească sau ridicată de organul de urmărire penală, precum şi averea sechestrată; d) amenzile percepute ca urmare a executării sentinţei judiciare şi cheltuielile de judecată suportate de persoana fizică în legătură cu acţiunile ilicite; e) sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică; f) cheltuielile pentru tratamentul ei, tratament determinat de aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (a maltratării); g) cheltuielile efectuate în legătură cu chemările în organul de urmărire penală, organul procuraturii sau în instanţa judecătorească.

Mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată, conform modului prevăzut de art. 11 al Legii, luîndu-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvîrşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; e) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; f) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; g) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie.

În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral. Ministerul Finanţelor nu a prezentat probe că există circumstanţele prevăzute la art. 4 al Legii care permit exonerarea statului de răspundere patrimonială. Alegaţia Ministerului Finanţelor despre încălcarea principiului non bis in idem prin dispunerea încasării sumelor prejudiciului moral în pofida existenţei unei 9 hotărîri a Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Pasat contra Moldovei este neîntemeiată, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu s-a expus în fond prin hotărîre asupra cererii acestuia. Prin urmare, Pasat Valeriu este îndreptăţit să pretindă la încasarea din contul statului a prejudiciului material şi moral, cauzat ca urmare a acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, procuraturii şi instanţelor judecătoreşti.

Cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 25 000 lei solicitate de Pasat Valeriu ca fiind suportate în cadrul procesului penal sînt reale, se confirmă prin actul de executare a serviciilor prestate şi dispoziţia de încasare a banilor, copiile cărora au fost anexate la materialele dosarului (f. d. 111-112). Nu pot fi reţinute argumentele invocate de reprezentantul Procuraturii Generale în cererea de recurs că Pasat Valeriu nu poate pretinde suma de 25 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică pe motiv că asistenţa juridică a fost prestată Liliei Pasat. Or, din actul de executare a serviciilor prestate şi din dispoziţia de încasare nr. 13 din 30 ianuarie 2006 rezultă că plata a fost efectuată de către Pasat Lilia în perioada în care Pasat Valeriu se afla în stare de arest, izolat şi care nu putea personal să încheie contract de asistenţă juridică sau să achite serviciile juridice de care beneficia.

Dovada că şi avocatul Alexandru Tănase a acordat asistenţă juridică lui Pasat Valeriu pe parcursul procesului penal serveşte adresarea Departamentului Instituţiilor Penitenciare nr. 2/T-755/06 din 12 aprilie 2006 prin care se solicită intervenţia acestuia către Pasat Valeriu cu referire la soluţionarea problemei apărute (f. d. 36). Cheltuielile de asistenţă juridică în sumă de 25 000 lei corect au fost apreciate de către instanţele ierarhic inferioare ca fiind necesare şi se înscriu în limita rezonabilităţii. Astfel, soluţiile instanţelor de judecată în acest sens sunt corecte şi se încadrează în prevederile art. 7 lit. e) al Legii nr.1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, iar recursurile Ministerului Finanţelor şi Procuraturii Generale în această parte sînt neîntemeiate.

Argumentul reprezentantului Procuraturii Generale că obligaţia scuzelor publice ce urmează a fi aduse lui Pasat Valeriu de către Procurorul General, procurorul care a condus urmărirea penală sau procurorul ierarhic superior este prescrisă nu are suport juridic, or, termenul de 15 zile indicat în art. 12 alin. (4) al Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti este un termen în care partea în sarcina căreia este pusă executarea hotărîrii poate să o execute benevol. În cazul în care persoana vizată cu obligaţia de a aduce scuze publice nu execută benevol actul judecătoresc, hotărîrea în această parte poate fi supusă executării silite în termenele stabilite de lege şi Codul de executare.

Corect au fost apreciate de către instanţa de apel pretenţiile lui Pasat Valeriu privind repararea din contul statului a prejudiciului moral cauzat prin tragerea ilegală la răspunderea penală pe art. art. 185 alin. (3) Codul penal (în redacţia Legii 10 din 24 martie 1961), 329 alin. (2) lit. b) Codul penal, 339 alin. (l) , 26, 145 alin. (3) lit. i) Codul penal. La fel pentru deţinerea ilegală în stare de arest timp de 2 ani, 3 luni şi 28 zile, inclusiv mai mult de 6 luni în perioada 11 martie - 2 septembrie 2005 în Izolatorul de anchetă penală al DGCCO al MAI în condiţii inumane şi degradante, fără acordarea asistenţei medicale adecvate, ce a condus la deteriorarea gravă a sănătăţii reclamantului, prin încălcarea dreptului la un proces public, echitabil, inclusiv încălcarea drepturilor la apărare, la judecarea cauzei în termen rezonabil instanţa de apel just a apreciat cuantumul despăgubirii morale.

Întemeiată este şi aprecierea instanţei de apel că durata procesului la învinuirea lui Pasat Valeriu pe art. art. 185 alin. (3) Codul penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961), 329 alin. (2) lit. b) Codul penal este nejustificat de îndelungată - 4 ani 9 luni 5 zile, cauza fiind remisă spre rejudecare în Curtea de Apel Chişinău de două ori din motivul încălcării normelor procesual-penale. În acelaşi sens a fost corect apreciat şi faptul netemeiniciei urmăririi penale pe art. 339 alin. (l), art. 26, art. 145 alin. (3) lit. i) Codul penal privind pregătirea omorului lui Iurie Roşca cu scopul înlesnirii comiterii infracţiunii de uzurpare a puterii de stat, şi pe art. 75 alin. (5) Cod penal (în redacţia Legii din 24 martie 1961), art. 327 alin. (2) Codul penal şi ridicarea bunurilor personale în cadrul urmăririi penale pe acest caz, încălcarea principiului prezumţiei nevinovăţiei.

Or, ţinînd cont de caracterul şi gradul de gravitate al infracţiunilor de a cărei săvîrşire a fost învinuit Pasat Valeriu, de caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi în cadrul examinării cauzei penale în instanţa de judecată, de rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea lui Pasat Valeriu ca înalt demnitar de stat, de durata excesiv de îndelungată a urmăririi penale şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată, de natura drepturilor personale lezate (dreptului la libertate şi siguranţă, dreptului la un proces echitabil, dreptului la libera circulaţie, dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, etc.) şi locul acestora în sistemul de valori al persoanei, de suferinţele fizice determinate de o serie de afecţiuni medicale ce s-au agravat în perioada detenţiei ilegale, caracterul şi gradul suferinţelor psihice, durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că instanţa de apel a dat o apreciere corectă cuantumului prejudiciului moral pe care l-a dispus spre încasare în beneficiul lui Pasat Valeriu.

În aceiaşi ordine de idei instanţa de apel corect a concluzionat că solicitarea recurentului Pasat Valeriu de emitere a unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acţiunii şi încasarea din contul statului a sumei de 626 174 euro este vădit excesivă. Sumele încasate de la stat nu reprezintă preţul pentru suferinţele fizice sau psihice, care de cele mai dese ori sunt inestimabile, ci reprezintă o reparaţie stabilită din perspectiva consecinţelor în plan personal şi social ca urmare a încălcărilor admise asupra drepturilor vizate. Este de menţionat că însăşi admiterea acţiunii în limita sumelor adjudecare lui Pasat Valeriu reprezintă o satisfacţie echitabilă. Alegaţiile Ministerului Finanţelor că în privinţa lui Pasat Valeriu nu există o sentinţă de condamnare este în contradicţie cu probele administrate.

11 Or, decizia Curţii de Apel Chişinău din 09 iulie 2007 a fost casată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 aprilie 2008, iar după rejudecare Pasat Valeriu a fost achitat integral prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 iulie 2009, menţinută prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 iulie 2009. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, au verificat şi apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă, iar argumentele invocate de Pasat Valeriu, Cristina Corciu în interesele Procuraturii Generale şi Ministerul Finanţelor în cererile de recurs poartă caracter declarativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile ca neîntemeiate şi de a menţine hotărîrile contestate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), alin. (3) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se resping recursurile declarate de Pasat Valeriu, Cristina Corciu în interesele Procuraturii Generale şi Ministerul Finanţelor. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pasat Valeriu împotriva Procuraturii Generale şi Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Ministerul Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti în partea încasării în beneficiul lui Pasat Valeriu a prejudiciului moral, precum şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 26 noiembrie 2012 în partea încasării cheltuielilor de asistenţă juridică. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Nicolae Clima Ion Vîlcov Sveatoslav Moldovan 12