2ra-1279/13 — Înlăturarea obstacolelor încasarea despăgubirilor

prima instanţă:I.Ţurcanu dosarul nr.2ra-1279/13 instanţa de apel: S.Arnăut, I.Secrieru, M.Buruian DECIZIE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru, Galina Stratulat Iurie Bejenaru, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către Hristea Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Hristea Elena împotriva lui Ene Vasile, Brînzilă Zinaida, Lazăr Alexandru, SRL „Chişinău Gaz” şi SA „Apă Canal” privind înlăturarea obstacolelor, încasarea despăgubirilor şi prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de Hristea Elena, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 12 octombrie 2012, c o n s t a t ă: La data de 25.05.2009, Hristea Elena a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ene Vasile, Brînzilă Zinaida, Lazăr Alexandru, SRL „Chişinău Gaz” şi SA „Apă Canal” privind înlăturarea obstacolelor, încasarea despăgubirilor şi prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, în baza deciziei Primăriei Chişinău nr.27/41-36 din 03.12.1998 i-a fost repartizat lotul de teren cu suprafaţa de 400 m.p. în cartierul locativ din str. Ialoveni, mun.Chişinău. La data de 18.10.1999 a primit titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.0100217046, care a fost înregistrat la OCT la 29.11.1999. În primăvara anului 2008 a hotărât să înceapă construcţia casei de locuit pe acest teren, însă a aflat, că pe teritoriul lotului său cineva abuziv a amplasat liniile de gazoduct şi canalizare. Ulterior, a aflat că dreptul său este încălcat de Ene Vasile şi Lazăr Alexandru. Aceste linii sînt amplasate practic prin mijlocul terenului - proprietate privată, fapt care îi face imposibilă proiectarea şi construcţia a unei case de locuit.

A mai indicat că, vecinul Ene Vasile a construit abuziv un gard capital, iar vecina Brînzilă Zinaida a construit temelia unui gard trecînd hotarul dintre terenuri cam la 1-1,5 m, încălcîndu-i astfel proprietatea sa privată. De nenumărate ori a încercat să discute cu pîrîţii cu rugămintea de a demonta liniile de gazoduct 1 şi canalizare, precum şi demolarea gardurilor construite abuziv, însă fără nici un rezultat. Astfel, a ajuns în situaţia în care dreptul său de proprietate asupra terenului ce-i aparţine cu drept de proprietate este încălcat, deşi nu a fost lipsită de posesia bunului, totuşi îi crează obstacole pentru exercitarea în deplinătate prerogativele dreptului de proprietate. A comunicat că, este în drept să ceară înlăturarea încălcărilor dreptului de proprietate chiar dacă asemenea încălcări nu au ca efect lipsirea sa ca proprietar de posesie, înaintînd acţiune negatorie în conformitate cu prevederile art.376 alin. (2) din Codul civil.

A mai comunicat că, pîrîtul Ene Vasile a construit abuziv un gard capital, iar pîrîta Brînzilă Zinaida a construit abuziv temelia gardului, nu în apropiată vecinătate cu terenul său, ci a depăşit hotarul construind aceste garduri chiar pe terenul său, lipsind-o ca proprietar de dreptul de posesiune, folosinţă şi dispoziţie asupra bunului său. Astfel, pîrîţii Ene Vasile şi Brînzilă Zinaida, îi încalcă dreptul de proprietate asupra terenului ce-i aparţine, drept garantat şi de art. 46 Constituţia R. Moldova. A menţionat faptul, că pîrîtul Ene Vasile în scopul economisirii surselor financiare, a amplasat pe întreg teritoriu terenului său de pământ linia de canalizare, fără a solicita în prealabil un acord în acest sens.

Tot de-a lungul terenului său, pîrîtul Lazăr Alexandru, crede din aceleaşi motive de economie financiară, a amplasat pe întreg teritoriu terenului său de pământ linia de gazoduct, fără a solicita în prealabil un acord în acest sens. Astfel, construcţiile amplasate de către pîrîţi pe terenul său de pămînt nu numai că atentează în mod inadmisibil terenului său, ci chiar sunt amplasate prin interiorul terenului său, fapt care o face în imposibilitate de a-şi construi o casă de locuit pe acest teren. Pentru conectarea caselor sale la liniile de gazoduct şi de canalizare pârâţii Ene Vasile şi Lazăr Alexandru au avut posibilitatea reală de a amplasa aceste linii în aşa mod, încît ele să nu treacă pe terenul său de pămînt.

Adică, din planul terenurilor se vede clar că liniile de gazoduct şi canalizarea pot fi amplasate uşor şi altfel decât peste terenul său de pămînt. Pentru aşi exercita dreptul său de posesiune, folosinţă şi dispoziţie asupra terenului său - proprietate privată, este necesar de demolat gardurile construite abuziv de către pîrîţii Ene Vasile şi Brînzilă Zinaida, precum şi de a demonta liniile de gazoduct şi canalizare amplasate abuziv de către pîrîţii Ene Vasile şi Lazăr Alexandru. În rezultatul construcţiei abuzive a gardurilor de către pîrîţii Ene Vasile şi Brînzilă Zinaida, precum şi amplasării pe terenul său a liniilor de gazoduct şi canalizare de către Ene Vasile şi Lazăr Alexandru i s-a adus un imens prejudiciu moral.

A mai menţionat că, la începutul anului 2008, a început toate pregătirile pentru construcţia casei de locuit pe terenul litigios, fiind pregătită şi din punct de vedere financiar. Dar din motivul crizei financiare din toamna anului 2008, s-a aflat şi ea în situaţie financiară dificilă din cauza crizei economice. Dacă proprietate sa nu ar fi fost violată, până în acest an casa avea să fie deja ridicată şi acoperită, însă din motivele expuse în acţiune este tot în situaţia de anul trecut cînd a aflat că pe terenul său din cauza pîrîţilor nu mai poate construi 2 nimic. Acestea sunt suferinţe morale pe care le estimează în sumă de 100000 lei, sumă ce urmează a fi încasată de la pârâţi în mod solidar.

Reclamanta solicită obligarea lui Lazăr Alexandru şi Ene Vasile prin coordonarea preventivă cu organele de resort să demoleze şi să demonteze liniile de gazoduct şi de canalizare de pe terenul de pămînt ce-i aparţine cu drept de proprietate. Obligarea Zinaidei Brînzilă şi Ene Vasile să demoleze gardul dintre terenurile de pămînt învecinate cu terenul său ce-i aparţine cu drept de proprietate privată. Încasarea de la Ene Vasile, Lazăr Alexandru şi Brînzilă Zinaida în mod solidar prejudiciul moral în mărime de 100000 lei şi cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 3000 lei, taxa de stat 100 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 12.10.2012, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Hristea Elena.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012, a fost respinsă cererea de apel declarată de Hristea Elena, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 12.10.2012. La 13.02.2013, Hristea Elena a declarat recurs, în termen legal, deoarece copia scrisorii privind expedierea hotărîrii pentru cunoştinţă este datată cu 24.12.2012, iar confirmare privind recepţionarea scrisorii date la materialele cauzei nu există, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti, cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea înaintată să fie admisă. În motivarea recursului, recurenta a indicat că, hotărîrile judecătoreşti sunt neîntemeiate, deoarece instanţele de judecată nu au intrat în esenţa litigiului şi nu s-au expus în privinţa pretenţiilor înaintate şi nici nu au studiat materialele dosarului.

Astfel, indică că contractul de furnizare a gazelor naturale ce traversează terenul ei este încheiat cu Lazăr Alexandru şi pretenţiile privind demontarea acestei ţevi au fost înaintate împotriva lui Lazăr A. şi SRL „Chişinău Gaz”, însă instanţele de judecată au motivat respingerea acestor cerinţe împotriva lui Ene Vasile. Gazoductul lui Ene V. nu are careva tangenţe cu terenul ei şi deci nu a înaintat pretenţii de demontare a gazoductului ce duce la casa lui Ene V. Împotriva lui Ene V. sunt cerinţe privind demolarea gardului care violează proprietatea şi demontarea liniei de canalizare, precum şi încasarea prejudiciului moral şi material. Împotriva lui Lazăr A. sunt cerinţe de demontare a liniei de gazificare şi încasarea prejudiciilor.

Anume Lazăr A. a semnat contractul cu SRL „Chişinău Gaz”, proiectul căruia a fost neglijat de pîrîţi. Astfel, recurenta a indicat că prin hotărîrile pronunţate este nevoită nu numai să tolereze violarea proprietăţii sale de către Ene V. şi Brînzilă Z. cu gardurile lor, dar şi este lipsită de posibilitatea de a avea domiciliu său. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre.

3 Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii, ca fiind neîntemeiată. Pentru a emite soluţia enunţată, instanţa a reţinut că, Ene Vasile şi Brînzilă Zinaida au construit gardul în anul 2004, astfel, instanţa a concluzionat că în perioada anului 2004 pînă în anul 2009 (cînd a fost depusă cererea de chemare în judecată), Hristea Elena a ştiut că pîrîţii au depăşit limita terenului prin construcţia gardului, însă reclamanta nu a obiectat pînă sau imediat după depăşirea limitei hotarului. Făcînd referire la prevederile art.390 alin.(1) CC, instanţa de judecată a respins cerinţa reclamantei privind demolarea gardului construit cu depăşirea limitei hotarului.

Referitor la cerinţa reclamantei privind demolarea şi demontarea liniilor de gazoduct şi de canalizare de pe terenul de pămînt cei aparţine reclamantei, instanţa a constatat că la 10.05.2005 au fost eliberate condiţiile tehnice dlui Ene Vasile. La 28.05.2005, dl Ene Vasile a aprobat proiectul cu ştampilă umedă şi actul de recepţie a sistemului de gazificare. Astfel, instanţa a concluzionat că reţelele de gazificare şi canalizare au fost proiectate şi coordonate cu organele de resort şi careva temeiuri pentru demolarea acestora nu au fost constatate. Instanţa de apel, a respins cererea de apel declarată de Hristea Elena, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În acest context, instanţa de apel a reţinut că, prima instanţă corect a ajuns la concluzia privind respingerea acţiunii, hotărîrea fiind întemeiată şi legală, iar motivele din cererea de apel sunt neîntemeiate, nefiind prezentate probe suplimentare pentru confirmarea circumstanţelor expuse în apel.

Verificînd legalitatea şi temeinicia hotărîrilor judecătoreşti contestate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră neîntemeiate şi eronate soluţiile instanţelor de judecată. Din materialele cauzei se constată că prin decizia Primăriei Chişinău nr.27/41-36 din 03.12.1998 reclamantei Hristea (Ciobanu) Elena i-a fost repartizat lotul de teren cu suprafaţa de 400 m.p. în cartierul locativ din str. Ialoveni, mun.Chişinău (f.d.8-9). La data de 18.10.1999 a primit titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr.0100217046, care a fost înregistrat la OCT la 29.11.1999 (f.d.7). La data de 24.02.2004 între Hristea (Ciobanu) Elena şi Verbeniuc Ion a fost încheiat contract de vînzare-cumpărare a terenului din str.Ialoveni, mun.Chişinău.

La 17.02.2007, între aceleaşi părţi a fost încheiat contract de rezoluţiune a contractului de vînzare-cumpărare din 24.02.2004. Părţile fiind aduse în poziţia initial şi imobilul restituit în folosinţă şi posesiunea vînzătorului (f.d.105). În primavara anului 2008, reclamanta dorind să înceapă construcţia casei de locuit, a aflat că pe terenul ce-i aparţine cu drept de proprietate, pîrîţii abuziv au amplasat liniile de gazoduct şi canalizare, fiind amplasate practic prin mijlocul terenului, ceea ce face imposibilă proiectarea şi construcţia casei de locuit. Totodată, prin Raportul cu privire la executarea expertizei specializate geodezice cadastrale asupra terenului cu cod cadastral 0100217046, s-a constatat 4 că gardul construit de către Eni Vasile şi Brînzilă Zinaida este amplasat pe lotul ce aparţine proprietarului Hristea Elena.

Hotarele loturilor au fost încălcate după cum urmează: - lăţimea terenului ocupat de Eni Vasile este de 1.4-1.5 m, cu suprafaţa de 27 m.p. (0,0027 ha); - lăţimea terenului ocupat de Brînzilă Zinaida este de 1.4-1.7 m, cu suprafaţa de 14 m.p. (0,0014 ha). Plus la aceasta, pe terenul cu cod cadastral 0100217046 proprietar Hristea Elena sînt amplasate şi reţele de gazificare şi canalizare, ce deservesc terenul cu cod cadastral 0100217022 proprietar Eni Vasile. Prezenţa acestor reţelele nu permite amplasarea unei construcţii pe terenul cu cod cadastral 0100217046 proprietar Hristea Elena (f.d.72-75). Atît în cererea de apel, cît şi în cererea de recurs Hristea Elena a menţionat că are pretenţii faţă de Lazăr Alexandru în privinţa demontării liniei de gazificare, dar nu în privinţa lui Ene Vasile, cum au menţionat instanţele de judecată în hotărîrile pronunţate.

Examinînd materialele cauzei, instanţa de recurs a stabilit următoarele cerinţe solicitate de Hristea Elena: - în privinţa lui Lazăr Alexandru –prin coordonarea preventivă cu SRL „Chişionău Gaz” să demonteze şi să demoleze liniei de gazificare, precum şi încasarea prejudiciilor; - în privinţa lui Ene Vasile – demolarea gardului care violează proprietatea sa şi prin coordonarea preventivă cu SA „Apă Canal” să demonteze şi să demoleze linia de canalizare, precum şi încasarea prejudiciilor; - în privinţa lui Brînzilă Zinaida – demolarea gardului, precum şi încasarea prejudiciilor. Luînd în consideraţie cerinţele Elenei Hristea, instanţa de recurs remarcă că instanţele de judecată nu au apreciat circumstanţele cauzei la justa lor valoare, pronunţînd în acest sens soluţii eronate.

Referitor la cerinţa solicitată de Hristea Elena faţă de Ene Vasile şi Brînzilă Zinaida privind demolarea gardurilor instanţa de recurs o apreciază ca întemeiată, din următoarele considerente. Conform prevederilor art.46 al Constituţiei, dreptul la proprietate privată este garantat. Conform Raportului cu privire la executarea expertizei specializate geodezice cadastrale asupra terenului cu cod cadastral 0100217046, s-a constatat că gardul construit de către Eni Vasile şi Brînzilă Zinaida este amplasat pe lotul ce aparţine proprietarului Hristea Elena. Hotarele loturilor au fost încălcate după cum urmează: - lăţimea terenului ocupat de Eni Vasile este de 1.4-1.5 m, cu suprafaţa de 27 m.p. (0,0027 ha); - lăţimea terenului ocupat de Brînzilă Zinaida este de 1.4-1.7 m, cu suprafaţa de 14 m.p.

(0,0014 ha) (f.d.72-75). 5 Astfel, cu certitudine se constată că pîrîţii Eni Vasile şi Brînzilă Zinaida construind gardurile, au încălcat hotarele, gardurile fiind amplasate pe lotul de teren ce aparţine Elenei Hristea. Este greşită concluzia instanţelor de judecată că Hristea Elena din anul 2004 (anul cînd a fost ridicat gardul) pînă în anul 2007 (anul cînd reclamanta a înstrăinat terenul) nu a făcut careva obiecţii faţă de gardul ridicat de părţi (f.d.173,216). Concluziile instanţelor de judecată nu corespund realităţii şi contravin materialelor cauzei, deoarece la data de 24.02.2004 între Hristea (Ciobanu) Elena şi Verbeniuc Ion a fost încheiat contract de vînzare-cumpărare a terenului din str.Ialoveni, mun.Chişinău.

La 17.02.2007, între aceleaşi părţi a fost încheiat contract de rezoluţiune a contractului de vînzare-cumpărare din 24.02.2004. Părţile fiind aduse în poziţia initial şi imobilul restituit în folosinţă şi posesiunea vînzătorului (f.d.105). Astfel, din anul 2004 pînă în 2007, proprietarul terenului a fost Verbeniuc Ion. În acest sens, este greşită concluzia instanţelor de judecată că Hristea Elena din 2004 pînă în 2007 nu a făcut careva obiecţii faţă de gardul ridicat de părţi. În şedinţa de judecată din 07.02.2012, pîrîtul Ene Vasile a menţionat că cînd a construit gardul nu avea autorizaţie de construcţie şi nici nu conştientiza că depăşeşte hotarul (f.d.116).

Prin urmare, luînd în consideraţie Raportului cu privire la executarea expertizei specializate geodezice cadastrale asupra terenului cu cod cadastral 0100217046 din 04.08.2011, instanţa de recurs concluzionează că cerinţa privind obligarea lui Ene Vasile şi Brînzilă Zinaida privind demolarea gardurilor, deoarece au fost amplasat pe lotul ce aparţine proprietarului Hristea Elena, fiind încălcate hotarele loturilor, urmează a fi admisă. Referitor la cerinţa solicitată de Hristea Elena faţă de Ene Vasile privind demontarea şi demolarea liniei de canalizare, instanţa de recurs o apreciază ca întemeiată, din următoarele considerente. Conform Raportului cu privire la executarea expertizei specializate geodezice cadastrale asupra terenului cu cod cadastral 0100217046 din 04.08.2011, s-a constatat că pe terenul cadastral 0100217046 proprietar Hristea Elena este amplasată reţeaua de canalizare, ce deserveşte terenul cu cod cadastral 0100217022 proprietar Ene Vasile.

Prezenţa reţelei nu permite amplasarea unei construcţii pe terenul cadastral proprietara căruia este Hristea Elena. Instanţele de judecată invocînd în hotărîrile emise că Ene Vasile în anul 2003 a iniţiat elaborarea proiectului pentru proiectarea alimentării cu apă potabilă şi evacuarea apelor uzate, au respins cerinţa reclamantei privind obligarea pîrîtului Ene Vasile de a demonta şi demola linia de canalizare, ceea ce este incorect. Întradevăr la materialele cauzei există contractul privind furnizarea serviciilor de alimentare cu apă şi evacuarea a apelor uzate consumului casnic nr.131425 din 20.01.2004 încheiat între SA „Apă Canal” şi Ene Vasile, dar la sfîrşitul contractului este menţionat că contractul nominalizat acţionează numai pe perioada construcţiei, fiind semnat de ambele părţi (f.d.132-135).

6 Astfel, contractul nominalizat este un contract temporar, care ţine să reglementeze raporturile părţilor pe perioada de construcţie a casei. Reprezentantul SA „Apă-Canal” Chişinău în referinţa prezentată a menţionat că după finisarea lucrărilor de construcţie Consumatorul urma să prezinte documentaţia de finisare a lucrărilor cu procesele de dare în exploatare a instalaţiilor inginereşti şi ridicarea topografică. Astfel, executarea Condiţiilor tehnice de conectare la reţelele de apă şi de canalizare urma să fie confirmată prin proiectul de construcţie a reţelelor şi procesul-verbal de punere în exploatare a acestora. Pînă la moment, documentaţia respectivă n-a fost prezentată de către Ene Vasile.

Conform pct.16 a Regulamentului-cadru privind folosirea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi de canalizare, aprobat prin HG RM nr.656 din 27.05.2002, amplasarea reţelelor de tranzit pe terenurile unor proprietari se efectuează doar cu acordul scris al acestora, în acordul respectiv se stabilesc condiţiile convenite de părţi ce vor fi respectate la construcţia, exploatarea şi repararea reţelelor de tranzit (f.d.132). Prin urmare, se remarcă că condiţiile tehnice de conectare la reţelele de apă şi de canalizare a casei pîrîtului Ene Vasile, urmau să fie confirmate prin proiectul de construcţie a reţelelor şi procesul-verbal de punere în exploatare a acestora, dar aceste acte lipsesc. În acest sens, se notează că nici nu a fost luat acordul scris a reclamantei Hristea Elena pentru amplasarea reţelelor de tranzit pe terenul cei aparţine, cum prevede Regulamentul nominalizat mai sus.

Astfel, trasarea reţelei de canalizare pe terenul proprietarii Hristea Elena este ilegală. Luînd în consideraţie cele expuse, instanţa de recurs concluzionează că cerinţa privind obligarea lui Ene Vasile, prin coordonarea preventivă cu SA „Apă Canal”, să demonteze şi să demoleze linia de canalizare, urmează a fi admisă. Referitor la cerinţa solicitată de Hristea Elena faţă de Lazăr Alexandru privind demontarea şi demolarea liniei de gazificare, instanţa de recurs la fel o apreciază ca întemeiată, din următoarele considerente. Prevederile art.20 şi 21 a Legii cu privire la gaze nr.136 din 17.09.1998 (în vigoare la momentul înaintării acţiunii) stipulează că lucrările prealabile aferente construcţiei unor obiective ale sistemului de gaze pot fi începute de titularul de licenţă doar în cazul încheierii unui acord cu proprietarul sau cu beneficiarul dreptului de folosinţă asupra terenului pe care urmează să se efectueze lucrările prealabile.

Pozarea include lucrările de construcţie, montare, reparare, reconstrucţie a conductelor de gaze, a staţiilor de compresiune şi de distribuţie, a punctelor de distribuţie şi se efectuează de către titularul de licenţă doar în cazul încheierii unui acord cu proprietarul sau cu beneficiarul dreptului de folosinţă asupra terenului pe care urmează să se efectueze aceste lucrări. Contrar normei nominalizate, nu s-a solicitat acordul Elenei Hristea privind montarea conductei de gaz prin terenul care îi aparţine. Pîrîtul Lazăr Alexandru în şedinţa de judecată din 07.02.2012 a menţionat că nu a solicitat acordul Elenei Hristea privind trasarea conductei de gaz prin terenul cei aparţine. A indicat că sunt 2 reţele de gaze şi casa sa se aprovizionează din a II 7 reţea, iar Ene Vasile din I reţea.

La fel, a menţionat că reţeaua de gaze este subterană şi pe terenul cei aparţine lui Hristea Elena ea nu se vede (f.d.117). Astfel, instanţa de recurs remarcă că şi la trasarea conductei de gaz nu s-a solicitat acordul Elenei Hristea, condiţie care era obligatorie. Prin urmare, şi în acest sens solicitarea Elenei Hristea faţă de Lazăr Alexandru privind demontarea şi demolarea liniei de gazificare, urmează a fi admisă. Conform prevederilor art.316 CC, proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este garantat. În circumstanţele expuse, este încălcat dreptul Elenei Hristea la proprietate, prin construirea gardurilor şi prin trasarea conductelor de canalizare şi gaze pe terenul cei aparţine, drept garantat şi de art.1 – protecţia proprietăţii al Protocolului nr.1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Conform prevederilor art.94 alin.(1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile de judecată. În conformitate cu art.96 alin.(1) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Conform bonului de plată nr.284912 din 20.05.2009, Hristea Elena a achitat plata pentru serviciile juridice prestate de către avocatul Talmaci Iana în mărime de 3000 lei, conform dispoziţie de încasare nr.230 din 13.07.2011 eliberată de SRL „GeoInfoSistem”, Hristea Elena a achitat 3500 lei pentru lucrări cadastrale, la depunerea cererii de recurs a fost achitată taxa de stat în mărime de 100 lei, ceea ce se confirmă prin ordinul de încasare a numerarului din 13.02.2013 (f.d.92,219).

Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că sumele nominalizate cu titlu de cheltuieli de judecată, urmează a fi încasate în mod solidar de la pîrîţii Ene Vasile, Brînzilă Zinaida şi Lazăr Alexandru. Luînd în consideraţie prevederile art.1398 şi 1422 Codul civil, din care reiese că prejudiciul moral se compensează numai atunci cînd a fost cauzat prin fapte ce lezează drepturile personale nepatrimoniale ale persoanei vătămate, astfel că numai în cazurile expres prevăzute de lege se admite compensarea prejudiciului moral cauzat prin lezarea drepturilor patrimoniale, instanţa de judecată ajunge la concluzia de a respinge cerinţa reclamantei Hristea Elena referitor la încasarea în beneficiul său din contul pîrîţilor a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei ,ca neavînd suport legal.

Prin urmare, instanţa de recurs conchide că instanţa de judecată neîntemeiat şi cu încălcarea prevederilor legale a respins acţiunea înaintată de Hristea Elena. În acest sens, este lovită de nulitate şi decizia instanţei de apel, care a menţinut hotărîrea primei instanţe. 8 Avînd în vedere faptul că, hotărîrile instanţelor de judecată au fost emise în contradicţie cu circumstanţele cauzei şi prevederile normelor de drept material, iar argumentele invocate de recurentă sînt întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat, de a casa hotărîrile judecătoreşti contestate şi de a emite o nouă hotărîre, prin care acţiunea înaintată va fi admisă parţial.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b), 94 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Hristea Elena. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 12 octombrie 2012, şi se emite o nouă hotărîre prin care: Se admite parţial cererea de chemare în judecată înaintată de Hristea Elena împotriva lui Ene Vasile, Brînzilă Zinaida, Lazăr Alexandru, SRL „Chişinău Gaz” şi SA „Apă Canal” privind înlăturarea obstacolelor, încasarea despăgubirilor şi prejudiciului moral.

Se obligă Ene Vasile şi Brînzilă Znaida să demoleze gardurile dintre terenurile de pămînt învecinate cu terenul ce-i aparţine ce drept de proprietate Elenei Hristea cu nr.cadastral 0100217046. Se obligă Ene Vasile, prin coordonarea preventivă cu SA „Apă Canal” Chişinău să demoleze şi să demonteze linia de canalizare de pe terenul ce-i aparţine ce drept de proprietate Elenei Hristea cu nr.cadastral 0100217046. Se obligă Lazăr Alexandru, prin coordonarea preventivă cu SRL „Chişinău Gaz” să demoleze şi să demonteze linia de gazoduct de pe terenul ce-i aparţine ce drept de proprietate Elenei Hristea cu nr.cadastral 0100217046. Se încasează, în mod solidar, de la Ene Vasile, Lazăr Alexandru, Brînzilă Zinaida în beneficiul Elenei Hristea cheltuielile pentru asistenţa juridică în mărime de 3000 lei, cheltuielile legate de efectuarea expertizei în mărime de 3500 lei şi taxa de stat în sumă de 100 lei, în total suma de 6600 lei.

În rest, cerinţele reclamantei se resping. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Tatiana Vieru Galina Stratulat Iurie Bejenaru Svetlana Novac 9