3ra-1143/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – N. Vascan dosarul nr. 3ra-1143/13 DECIZIE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Baza de Transport Auto nr. 7” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Baza de Transport Auto nr. 7” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 11 iunie 2012, SA „Baza de Transport Auto nr. 7” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că prin dispoziţia Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 59-d din 02 decembrie 2011, la pct. 4 s-a dispus, la ruta Chişinău 14.00 - Slobozia, deservită de către ÎI „Călătorul Talmazan” de a modifica punctul de plecare de la SA „Gara Nord” la filiala centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”. Invocă dezacordul cu modificarea nominalizată, considerând-o drept lipsită de temei faptic şi juridic. La fel, susţine că prin pct. 4 din dispoziţia menţionată se încalcă prevederile pct. 39 din Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854, în ce priveşte intervalul de timp de 30 minute dintre rutele Chişinău 13.45 - Caplani deservită de către SA „BTA nr. 7” care la fel, porneşte de la filiala centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto” şi ruta pentru care a fost modificat punctul de plecare, deservită de ÎI „Călătorul Talmazan” Chişinău 14.00 — Slobozia.

Indică că situaţia se repetă şi nu este respectat termenul de 30 min şi în privinţa rutei Chişinău 14.20 - Palanca, care la fel este deservită de către SA „BTA nr. 7”. Menţionează că la data adoptării dispoziţiei nr. 59-d din 02 decembrie 2011, în direcţia Ştefan Vodă de la Chişinău, filiala centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, activau deja 21 rute, iar includerea încă a unei rute în direcţia dată practic afectează interesul economic a tuturor agenţilor transportatori care activează în direcţia dată. Afirmă că la 11 aprilie 2012 a depus o cerere prealabilă către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, însă nu a primit nici un răspuns.

Solicită anularea pct. 4 din dispoziţia Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 59-d din 02 decembrie 2011, prin care a fost modificat punctul de plecare pentru ruta Chişinău 14.00 - Slobozia, deservită de către ÎI „Călătorul Talmazan” de la SA „Gara Nord” la filiala centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2013 a fost respinsă acţiunea. La 22 februarie 2013 SA „Baza de Transport Auto nr. 7” a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii contestate şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Totodată a indicat că motivele desfăşurate a recursului vor fi prezentate după primirea hotărârii redactate.

La 27 mai 2013 SA „Baza de Transport Auto nr. 7” a depus cerere suplimentară la recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că hotărârea primei instanţe este ilegală şi urmează a fi casată, în temeiul art. 432 alin. (4) CPC - instanţa a apreciat în mod arbitrar probele prezentate şi a admis erori care au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, precum şi art. 432 alin. (2) lit. b) CPC - instanţa judecătorească a interpretat în mod eronat legea.

Susţine că prima instanţă în mod vădit, pentru justificarea soluţiei pronunţate, scoate în evidenţă nişte argumente preluate de la reprezentanţii intervenientului accesoriu ÎI „Călătorul Talmazan”, care rezultă doar din interpretări eronate ale legii şi de fapt au fost combătute pe deplin în şedinţele de judecată de către reprezentantul SA „BTA-7”, iar alte probe evidente care dovedesc ilegalitatea actului administrativ contestat, instanţa nici nu le dă careva apreciere. Acest fapt reprezintă o încălcare a procedurii de examinare a cauzelor civile şi rezultă în mod expres din conţinutul Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 2 din 07 iulie 2008 cu privire la aplicarea legislaţiei procesual civile la întocmirea hotărârii şi încheierii judecătoreşti, pct. 6 al căreia menţionează că - hotărârea instanţei judecătoreşti se pronunţă în numele legii, trebuie să fie legală, întemeiată şi să conţină răspunsuri la toate pretenţiile.

Afirmă că şi pct. 10.3 alin. (3) şi pct. (4) din aceiaşi hotărâre indică că instanţele judecătoreşti naţionale sunt obligate să-şi motiveze soluţiile şi concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului şi necesită un răspuns special în hotărâre. Menţionează că în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat- o posibilitatea dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 din Convenţia Europeană (Hotărârea Curţii Europene din 09 decembrie 1994 pronunţată în cauza Hiro Bălani împotriva Spaniei).

Indică că în cadrul şedinţelor de judecată reprezentantul societăţii a comunicat instanţei de judecată că din informaţia cunoscută, intervenientul ÎI „Călătorul Talmazan” de mai multe ori s-a adresat către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, cu cerere de modificare a punctului de plecare din Chişinău, pentru ruta Chişinău 14.00 - Slobozia 05.30, iar Ministerul până la 02 decembrie 2011, când a emis dispoziţia nr. 59-d, i-a refuzat de mai multe ori în satisfacerea acestei cereri. Însă, reprezentanţii Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor şi reprezentanţii ÎI „Călătorul Talmazan” refuzau să prezinte în instanţă răspunsurile anterioare prin care s-a primit refuz.

Afirmă că din considerentele enunţate, la 06 noiembrie 2012, în mod repetat, din numele avocatului, s-a mai înaintat o cerere cu solicitarea, de a fi prezentate răspunsurile acordate de către Minister la cererile ÎI „Călătorul Talmazan” privind modificarea punctului de pornire din Chişinău, pentru ruta Chişinău 14.00 - Slobozia şi într-un final cu mari eforturi, a primit actele solicitate şi anume au fost prezentate scrisoarea nr. 02/3-1687 din 24 august 2010, scrisoarea nr. 02/3-2086 din 11 octombrie 2010, scrisoarea nr. 02/3-2665 din 13 decembrie 2010, scrisoarea nr. 02/3-271 din 14 februarie 2011, în conţinutul cărora Ministerul fie indică expres, fie cu trimitere la răspunsul precedent, că ÎI „Călătorul Talmazan” nu poate beneficia de modificarea solicitată pentru că se încalcă prevederile pct. 39 din Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006, referitoare la intervalul de 30 min dintre cursele existente.

Totodată, în conformitate cu pct. 20 alin. (2) din Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 - administraţia publică locală de nivelul al doilea sau organul de specialitate al administraţiei publice centrale, reieşind din competenţele acestora, examinează documentele depuse şi este în drept să refuze deschiderea rutelor (curselor) noi sau modificarea rutelor existente în cazul în care, pe parcursul ultimului an problema abordată a fost deja examinată, exceptând cazurile de operare a unor modificări în reţeaua de rute în direcţia solicitată.

Mai indică că toate răspunsurile nominalizate au fost prezentate primei instanţe (f. d. 51, 52, 53, 54) însoţite de explicaţiile corespunzătore, din partea reprezentantului SA „BTA-7”, care a menţionat că ilegalitatea acţiunilor Ministerului, la emiterea actului administrativ contestat, sunt dovedite pe deplin, or anterior chiar Ministerul a refuzat în efectuarea modificării solicitate de către ÎI „Călătorul Talmazan”, indicând asupra caracterului imperativ a prevederilor legale, iar ulterior în mod inexplicabil şi-a schimbat poziţia şi a adoptat fără careva justificare pct. 4 din dispoziţia nr. 59-d din 02 decembrie 2011. Consideră că este evident faptul că prin actul administrativ menţionat, s-au încălcat prevederi imperative ale legii, pct. 20 alin. (2) şi pct. 39 din Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006. Invocă că prima instanţă a încercat să se axeze pe diferite împrejurări, cum ar fi momentul deschiderii rutei Chişinău 14.00 - Slobozia şi necesităţile populaţiei de a beneficia de modificarea operată prin dispoziţia nr. 59-d, însă de fapt aceste împrejurări sunt impertinente situaţiei din speţă şi nici nu au fost discutate sau abordate pe parcursul examinării cauzei, de unde rezultă că instanţa a uitat de rolul diriguitor al său şi asigurarea contradictorialităţii procesului civil,

care îi revin conform art. 9 şi art. 26 CPC, pierzând astfel din imparţialitatea la care este obligată prin art. 1 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995. Consideră că toate cele sus relatate duc la încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale adoptată la 04 noiembrie 1950 şi ratificată prin Hotărârea Parlamentului RM nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997. Susţine că prima instanţă neîntemeiat pune la baza concluziilor sale certificatul nr. 55 din 06 iunie 2011 semnat de către fostul director SA „BTA-7” Vasile Maxim, prin care se declară că nu sunt pretenţii referitor la modificarea locului de pornire a rutei Chişinău - Slobozia.

Menţionează că despre existenţa unui asemenea certificat, nu a cunoscut nici SA „BTA-7” (deoarece nu figurează în registrele de evidenţă a societăţii) şi nici reprezentantul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, deoarece potrivit explicaţiilor date în şedinţa de judecată acest certificat nu a fost prezentat Ministerului, nici până şi nici după emiterea dispoziţiei nr. 59-d din 02 decembrie 2011. La fel, afirmă că martorul Vasile Maxim a declarat că nu poate să explice care a fost necesitatea semnării unui asemenea certificat (f. d. 63 ultimul alineat) iar reprezentantul ÎI „Călătorul Talmazan” a declarat că nu dispune de originalul acestui act şi cunoaşte unde se află acesta (fapt ce contravine modalităţii de prezentare şi apreciere a înscrisurilor în instanţa de judecată art. 138-139 CPC).

Indică că caracterul imperativ al legii, instituit în cazul de faţă prin pct. 39 din Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 854 din 28 iulie 2006, în ce priveşte respectarea intervalul de timp de 30 min dintre rutele interurbane, nu poate nicidecum de a fi înlăturat prin acordul a două persoane juridice de drept privat. Insistă că SA „BTA-7” îi sunt afectate şi interesele economice, odată cu operarea modificării la ruta Chişinău 14.00 - Slobozia 05.30, deoarece s-a modificat locul de pornire din Chişinău, de la SA „GARA NORD” la filiala centru a ÎS „Staţiile şi Gările Auto”, iar fluxul de călători care era şi aşa destul de redus, urmează a se redistribui încă la o cursă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 26 martie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 82). Alte probe care ar atesta contrariul, la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale, recursul fiind declarat în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi cu privire la admiterea parţială a acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova, SA „BTA-7” a solicitat anularea punctului 4 din dispoziţia Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM „Cu privire la operarea modificărilor în reţeaua de rute regulate” nr. 59-d din 02 decembrie 2011, prin care a fost modificat punctul de plecare pentru ruta Chişinău 14.00 – Slobozia, deservită de către ÎI „Călătorul Talmazan”, de la SA „Gata Nord” la filiala Centru a ÎS „Staţiile şi Gările Auto”.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă a respins acţiunea, in acest sens concluzionând că actul administrativ contestat a fost emis conform prevederilor legale, de autoritatea publică competentă şi cu respectarea procedurii stabilite, astfel lipsesc temeiuri de anulare a acestuia, pe motiv că prin dispoziţia contestată au fost operate modificări doar în partea punctului de plecare, neiind modificată ruta propriu-zisă, fapt ce nu are vreo incidenţă asupra intervalelor de timp dintre rutele deservite de ÎI „Călătorul Talmazan” şi cele deservite de SA „BTA-7”. La fel, instanţa a reţinut că SA „BTA-7” la 06 iunie 2011 şi-a dat acordul în scris la modificarea punctului de plecare a rutei Chişinău-Slobozia, fapt confirmat şi de fostul director al societăţii, care şi a semnat acest acord.

Pretinsele pierderi economice de către agentul economic, după cum susţine prima instanţa, de asemenea nu constituie temei de anulare a actului administrativ contestat prin prisma art. 26 al Legii contenciosului administrativ. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, în raport cu criticele formulate în recurs şi materialul probator, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia primei instanţe este greşită, ce rezultă din aprecierea incorectă a materialului probator propus de părţi în corelaţie cu prevederile legale aplicabile raportului juridic în litigiu. Astfel, la caz s-a constatat incontestabil că prin ordinul Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor al RM nr. 16 din 15 februarie 2005 a fost deschisă ruta Chişinău 14.00 – Slobozia 05.30 cu stabilirea plecării din SC „Gara Nord”, care a fost atribuită spre deservire ÎI „Călătorul Talmazan”.

Din materialele dosarului la fel rezultă că ÎI „Călătorul Talmazan” s-a adresat cu cerere către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM cu privire la modificarea punctului de plecare la ruta Chişinău 14.00 – Slobozia 05.30 de la SC „Gara Nord” SA la filiala Centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”.

Prin răspunsul Ministerului nr. 02/3-1687 din 24 august 2010 întreprinderea a fost informată că cererea dată a fost examinată de către IP „Agenţia Naţională Transport Auto”, care a efectuat o analiză detaliată vizând situaţia la rutele, cursele în funcţiune şi în urma celor constatate, cu referire la prevederile pct. 39 al Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, care stipulează că organizarea rutelor interurbane (între unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea) regulate noi, modificarea sau închiderea celor existente se efectuează de către organul de specialitate al administraţiei publice centrale, Ministerul a comunicat întreprinderii despre imposibilitatea rezolvării problemei abordate, deoarece la rutele interurbane (între unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea) intervalul dintre rute (curse) trebuie să fie de cel puţin 30 minute, (f. d. 51). Ulterior, ÎI „Călătorul Talmazan” în mod repetat s-a adresat către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM cu cererea nr. 6492 din 06 octombrie 2010 şi cererea nr. 7496 fin 17 noiembrie 2010 invocând aceiaşi solicitare de modificare a punctului de plecare de la SC „Gara Nord” SA la filiala Centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”,

însă prin răspunsurile nr. 02/3-2086 din 11 octombrie 2010 (f. d. 52) şi nr. 02/3-2665 din 13 decembrie 2010 (f. d. 53), Ministerul a comunicat despre imposibilitatea admiterii solicitării, invocând rezultatul examinării problemei date prin răspunsurile din 24 august 2010 şi respectiv, din 11 octombrie 2010. La 20 ianuarie 2011 ÎI „Călătorul Talmazan” mai depune către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al RM o cerere vizând modificarea punctului de plecare la ruta Chişinău 14.00 – Slobozia 05.30 de la SC „Gara Nord” SA la filiala Centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, la care Ministerul, prin răspunsul nr. 02/3-271 din 14 februarie 2011 (f. d. 54), în mod repetat a comunicat întreprinderii că prin dispoziţia nr. 38-d din 30 iunie 2010 pentru cursele Chişinău 15.10, 12.15 – Slobozia 08.00, 06.30 atribuite ÎI „Călătorul Talmazan” a fost modificat locul de pornire de la SA „Gara Nord” la filiala Centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, însă modificarea locului de pornire pentru cursa Chişinău 14.00 – Slobozia 05.30 nu a fost posibilă, deoarece nu este respectat intervalul de timp faţă de rutele existente prevăzute de pct. 39 al Regulamentului transportului auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006 . Cu toate acestea, la 02 decembrie 2011,

prin punctul 4 al dispoziţiei nr. 59-d „Cu privire la operarea modificărilor în reţeaua de rute regulate”, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor admite cererea ÎI „Călătorul Talmazan” şi modifică, la ruta Chişinău 14.00 - Slobozia, atribuită spre deservire ÎI „Călătorul Talmazan”, punctul de plecare de la SC „Gara Nord” la filiala centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto” (f. d. 6). Reieşind, însă, din constatările enunţate şi având în susţinere prevederile punctului 39 al Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006 citate mai sus, instanţa de recurs constată că pct. 4 din dispoziţia Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 59-d din 02 decembrie 2011 contravine prevederilor legale şi urmează a fi anulat.

Or, la caz incontestabil este stabilit că la data emiterii dispoziţiei contestate, în direcţia Ştefan-Vodă, de la filiala centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto” activau deja 21 de curse, deservite de alţi agenţi transportatori, inclusiv şi de SA „BTA-7”, care deserveşte ruta Chişinău 13.45 – Caplani şi ruta Chişinău 14.20 – Palanca. Astfel, este evident că prin includerea cursei Chişinău 14.00 – Slobozia cu punctul de pornire de la filiala Centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto” sunt încălcate dispoziţiile pct. 39 al Regulamentului, precum şi interesele SA „BTA-7”, dat fiind faptul că intervalul de timp de cel puţin de 30 min nu este respectat, fapt ce indică la netemeinicia concluziei primei instanţe precum că actul administrativ contestat a fost emis conform prevederilor legale.

În această ordine de idei se constată a fi neînţeleasă poziţia Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor care, iniţial, în repetate rânduri refuza Întreprinderii Individuale „Călătorul Talmazan” în modificarea punctului de pornire a rutei Chişinău 14.00 – Slobozia 05.30 de la SC „Gara Nord” SA la filiala Centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”, anume din cauza nerespectării intervalului de timp, stabilit de norma legală, faţă de rutele existente, ca în final, contrar principiilor şi cadrului legal stabilit, să dispună prin pct. 4 al dispoziţiei nr. 59-d din 02 decembrie 2011, modificarea punctului de plecare de la SA „Gara Nord” la filiala centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto” la ruta Chişinău 14.00 – Slobozia, deservită de ÎI „Călătorul Talmazan”.

De altfel, nici certificatul nr. 55 din 06 iunie 2011, reţinut de prima instanţă, prin care directorul SA „BTA-7” – Vasile Maxim, care exercita atribuţiile la acea dată, şi-ar fi exprimat acordul cu privire la schimbarea locului de pornire a rutei interurbane Chişinău – Slobozia deservită de ÎI „Călătorul Talmazan” de la Gara Nord Chişinău la Gara Centru Chişinău (f. d. 28), nu poate fi admisă ca probă admisibilă la caz, care ar justifica legalitatea actului administrativ contestat şi soluţia dată de prima instanţă. Aceasta deoarece însăşi Vasile Maxim fiind audiat în calitate de martor în instanţa de judecată, a indicat că nu poate explica din care considerente a semnat acest certificat (f. d. 69), or acest acord vine în contradicţie cu interesele economice a SA „BTA-7”.

Mai mult, Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor acest certificat nu i-a fost prezentat, fapt ce se confirmă prin explicaţiile reprezentantului autorităţii date în cadrul dezbaterilor judiciare a primei instanţe reflectate în procesul- verbal al şedinţei de judecată din 28 ianuarie 2013 (f. d. 72), care a indicat că certificatul dat nu a stat la baza emiterii actului contestat. Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către SA „Baza de Transport Auto nr. 7” şi indică la ilegalitatea hotărârii primei instanţe, fapt ce impune casarea acesteia şi admiterea acţiunii.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide : Se admite recursul declarat de către Societatea pe Acţiuni „Baza de Transport Auto nr. 7”.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 28 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Baza de Transport Auto nr. 7” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre, prin care: Se admite acţiunea Societăţii pe Acţiuni „Baza de Transport Auto nr. 7” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ.

Se anulează punctul 4 din dispoziţia Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova „Cu privire la operarea modificărilor în reţeaua de rute regulate” nr. 59-d din 02 decembrie 2011, prin care a fost modificat punctul de plecare pentru ruta Chişinău 14.00 - Slobozia, atribuită ,spre deservire ÎI „Călătorul Talmazan” de la SA „Gara Nord” la filiala Centru a ÎS „Gările şi Staţiile Auto”. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu