3ra-40/20 — anularea actului administrativ; anularea actelor administrative si repararea prejudiciului material si moral

3ra-40/20 — anularea actului administrativ; anularea actelor administrative si repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-40/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (judecător R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Bostan, V. Negru și A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de „Asgor-Trans” SRL,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de „Asgor-Trans” SRL, reprezentată de avocatul Vitalie Pîslariuc, împotriva

Ministerului Economiei și Infrastructurii, persoane terțe ÎS „Servicii Transport

Auto” în proces de insolvabilitate și „Eurotrans Tur”, cu privire la anularea actului

administrativ,

și la cererea de chemare în judecată depusă de „Asgor-Trans” SRL,

reprezentată de avocatul stagiar Cristina Oglinda, împotriva Ministerului Economiei

și Infrastructurii, persoane terțe „Eurotrans Tur” SRL, Asociația Patronală a

Operatorilor de Transport Auto din Republica Moldova și ÎS „Servicii Transport

Auto” în proces de insolvabilitate, cu privire la anularea actelor administrative și

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de „Asgor-Trans” SRL și au fost menținute hotărârea din

24 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, și încheierea din

17 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin care a fost admisă cererea

de revizuire depusă de ÎS „Servicii Transport Auto” în proces de insolvabilitate și

„Eurotrans Tur” SRL, și a fost casată încheierea din 11 noiembrie 2014 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău; încheierea din 07 noiembrie 2016 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin care au fost conexate cauzele într-o

singură procedură; și încheierea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de „Asgor-Trans”

SRL privind confirmarea tranzacțiilor de împăcare și încetarea procesului,

împotriva încheierii din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de apelanta Asgor-Trans” SRL

privind recuzarea judecătorilor Curții de Apel Chișinău,

și împotriva încheierii din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

1

fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de apelanta Asgor-Trans” SRL privind

confirmarea tranzacțiilor de împăcare încheiate între „Asgor-Trans” SRL și

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

c o n s t a t ă:

La 13 ianuarie 2014, „Asgor-Trans” SRL, reprezentată de avocatul Vitalie

Pîslariuc, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor (în prezent, Ministerul Economiei și

Infrastructurii) cu privire la anularea ordinului Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 209 din 23 august 2013 „Cu privire la aprobarea

Procesului-verbal al Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor rutiere nr. 3

din 20.08.2013” în partea retragerii de la „Asgor-Trans” SRL a dreptului de

deservire a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45 (f.d. 1-4, vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamanta „Asgor-Trans” SRL, reprezentată de

avocatul Vitalie Pîslariuc, a relatat că în baza ordinului Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii Drumurilor nr. 112 din 02 mai 2013, a fost deshisă o nouă rută de

transport auto, Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, iar reclamantei i-a fost atribuit

dreptul de deservire a acesteia.

Reclamanta a susținut că despre atribuirea acestei rute a aflat la data de

23 mai 2013, din scrisoarea Agenției Naționale Transport Auto din 18 mai 2013.

Reclamanta a indicat că imediat după aceasta, a purces la organizarea

procesului de măsurare a distanței de drum, necesară pentru perfectarea pașaportului

rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45.

Aici, reclamanta a evidențiat că unii membri ai comisiei ce urmau să participe

la întocmirea actului de măsurare a distanței de drum se aflau în concediu, din care

motiv, acest act a fost transmis Agenției Naționale Transport Auto la data de

11 iunie 2013.

Reclamanta a declarat că la 22 iunie 2013, Agenția Națională Transport Auto

i-a eliberat reclamantei permisul de activitate pe ruta Chișinău 15.50 – Coștangalia

05.45.

Reclamanta a afirmat că la 24 iunie 2013, a recepționat spre informare copia

scrisorii Agenției Naționale Transport Auto din 18 iunie 2013, prin care ÎS „Gările

și Stațiile Auto” a fost înștiințată despre obținerea de către reclamantă a dreptului de

deservire a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45.

Astfel, reclamanta a menționat că la 17 iulie 2013, ÎS „Gările și Stațiile Auto”

a modificat rețeaua rutelor regulate în sensul introducerii rutei Chișinău 15.50 –

Coștangalia 05.45, după care reclamanta a început să deservească această rută.

Reclamanta a precizat că nu a admis suspendări sau alte încălcări în procesul

de deservire a rutei respective.

Reclamanta a notat că prin ordinul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 209 din 23 august 2013 „Cu privire la aprobarea

Procesului-verbal al Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor rutiere nr. 3

din 20.08.2013”, i-a fost retras dreptul de deservire a rutei Chișinău 15.50 –

2

Coștangalia 05.45.

În context, reclamanta a invocat că până la înaintarea cererii de chemare în

judecată, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nu a informat-o

despre retragerea dreptului de deservire a rutei și temeiul retragerii.

Reclamanta a reliefat că despre retragerea dreptului de deservire a rutei a aflat

de la ÎS „Gările și Stațiile Auto”, în procesul de executare a rutei.

Așadar, reclamanta a considerat că la emiterea actului administrativ contestat,

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a încălcat prevederile

Regulamentului transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006.

Reclamanta a relevat că la 19 noiembrie 2013, a solicitat de la Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, prin cerere prealabilă, revocarea

ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 209 din

23 august 2013 „Cu privire la aprobarea Procesului-verbal al Comisiei disciplinare

în domeniul transporturilor rutiere nr. 3 din 20.08.2013”, însă până la data de

19 decembrie 2013, nu a primit niciun răspuns la cererea prealabilă.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, s-a confirmat tranzacția de împăcare încheiată între „Asgor-Trans” SRL și

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, conform căreia: a)

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor s-a obligat să anuleze

ordinul nr. 209 din 23 august 2013 în partea retragerii de la „Asgor-Trans” SRL a

dreptului de deservire a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, cu restabilirea în

rețeaua națională de rute regulate după „Asgor-Trans” SRL; și b) „Asgor-Trans”

SRL renunță la dreptul de a pretinde daune materiale și/sau morale, prezente sau

viitoare, din contul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

Agenției Naționale Transport Auto și ÎS „Gările și Stațiile Auto”, ce țin de dosarul

nr. 3-319/14. A fost încetat procesul civil în ordinea contenciosului administrativ, la

cererea de chemare în judecată înaintată de „Asgor-Trans” SRL împotriva

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor cu privire la anularea

ordinului (f.d. 62-63, vol. I).

La 15 martie 2016, ÎS „Servicii Transport Auto” în proces de insolvabilitate

și „Eurotrans Tur” SRL au depus, în temeiul art. 449 lit. c) din Codul de procedură

civilă, cerere de revizuire împotriva încheierii din 11 noiembrie 2014 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei în prima

instanță (f.d. 67-69, vol. I).

În particular, cu referire la drepturile afectate, revizuientele ÎS „Servicii

Transport Auto” în proces de insolvabilitate și „Eurotrans Tur” SRL au relatat că

activitatea „Asgor-Trans” SRL pe ruta Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45 afectează

activitatea revizuientelor, care deservesc rute în aceeași zonă.

Revizuientele au susținut că este imposibilă circulația concomitentă a rutelor

pe care le deservesc cu ruta Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, deservită de

„Asgor-Trans” SRL, fără a fi încălcate normele legale cu caracter imperativ din

domeniul transporturilor.

Revizuientele au invocat că tranzacția de împăcare încheiată între

3

„Asgor-Trans” SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

confirmată prin încheierea din 11 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, maschează faptul că Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor avea dreptul să-și revoce ordinul doar în cazul comiterii unei greșeli la

emiterea acestuia, situație ce nu se atestă în speță.

În continuare, revizuientele au precizat că au aflat despre existența încheierii

din 11 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, la data de

09 martie 2016, în cadrul examinării unei alte cauze de contencios administrativ.

Prin încheierea din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a

fost admisă cererea de revizuire depusă de ÎS „Servicii Transport Auto” în proces de

insolvabilitate și „Eurotrans Tur” SRL. A fost casată încheierea din

11 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, și transmisă cauza spre

repartizare aleatorie, pentru a fi examinată în fond (f.d. 134-136, vol. I).

La 07 iulie 2015, „Asgor-Trans” SRL, reprezentată de avocatul stagiar

Cristina Oglinda, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu „Eurotrans Tur”

SRL, cu privire la declararea ilegalității ordinului Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 192 din 31 decembrie 2014 „Cu privire la aprobarea

programelor de transport rutier interraional și cel internațional și eliberarea

autorizațiilor de transport rutier de persoane” în partea neincluderii în programul de

transport interraional și în lista operatorilor de transport interraional a rutei Chișinău

15.50 – Coștangalia 05.45, operator de transport interraional „Asgor-Trans” SRL,

obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor de a include în

programul de transport interraional ruta Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45,

operator de transport interraional „Asgor-Trans” SRL, declararea ilegalității și

anularea pct. 13 din ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor nr. 76 din 21 mai 2015 „Cu privire la modificarea Ordinelor nr. 134 din

01.08.2014, 139 din 14.08.2014, 159 din 15.10.2014 și executarea Tranzacției nr. 1

din 20.05.2015”, precum și declararea ilegalității și anularea ordinului Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din 21 mai 2015 „Cu privire la

modificarea programului de transport rutier interraional și internațional” în partea

excluderii modificărilor efectuate la elaborarea programului de transport interraional

și a listei operatorilor de transport interraional ce țin de deservirea de către

„Asgor-Trans” SRL a rutei Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30 (f.d. 4-9,

vol. II).

În motivarea acțiunii, reclamanta „Asgor-Trans” SRL, reprezentată de

avocatul stagiar Cristina Oglinda, a relatat că în temeiul autorizației de transport

rutier prin servicii regulate în trafic interraional seria ANTA nr. 0102973, eliberate

la data de 24 aprilie 2015 în baza licenței de transport rutier seria AMMII nr. 046950,

conform ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 192

din 31 decembrie 2014 „Cu privire la aprobarea programelor de transport rutier

interraional și cel internațional și eliberarea autorizațiilor de transport rutier de

persoane”, efectuează transporturi rutiere de persoane prin servicii regulate pe ruta

Rîbnița-Chișinău.

4

De asemenea, reclamanta a susținut că în temeiul permisului de activitate pe

rută nr. 117013, eliberat la data de 13 iunie 2013 conform ordinului Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 112 din 02 mai 2013, efectuează

transporturi rutiere de persoane pe ruta Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45.

Aici, reclamanta a menționat că anterior, prin ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 209 din 23 august 2013 „Cu privire

la aprobarea Procesului-verbal al Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor

rutiere nr. 3 din 20.08.2013”, i-a fost retras dreptul de deservire a rutei Chișinău

15.50 – Coștangalia 05.45.

Reclamanta a indicat că prin încheierea din 11 noiembrie 2014 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, s-a confirmat tranzacția de împăcare încheiată între

„Asgor-Trans” SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

conform căreia Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor s-a obligat

să anuleze ordinul nr. 209 din 23 august 2013 „Cu privire la aprobarea

Procesului-verbal al Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor rutiere nr. 3

din 20.08.2013” în partea retragerii de la reclamantă a dreptului de deservire a rutei

Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, cu restabilirea în rețeaua națională de rute

regulate după reclamantă.

Reclamanta a declarat că în pofida încheierii din 11 noiembrie 2014 a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, la data de 31 decembrie 2014, Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a emis ordinul nr. 192 „Cu privire la

aprobarea programelor de transport rutier interraional și cel internațional și

eliberarea autorizațiilor de transport rutier de persoane”, prin care, inter alia, ruta

Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, deservită de reclamantă nu a fost inclusă în

programul de transport interraional și în lista operatorilor de transport interraional.

Reclamanta a reliefat că despre acest fapt a aflat la data de 12 mai 2015, din

scrisoarea Agenției Naționale Transport Auto.

În continuare, reclamanta a afirmat că prin ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 139 din 14 august 2014 „Cu privire

la aprobarea Procesului-verbal al ședinței Comisiei disciplinare în domeniul

transporturilor rutiere nr. 11 din 18.07.2014 și operarea modificărilor în rețeaua de

rute”, inter alia, dreptul de deservire a rutelor Chișinău 12.10 – Pogănești 07.10,

Chișinău 17.10, 14.00 – Drăgușenii Vechi 11.30, 08.00 și Chișinău 07.00, 13.30 –

Rîbnița 10.10, 16.30 a fost atribuit „Eurotrans Tur” SRL.

Reclamanta a punctat că prin ordinul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 128 din 27 mai 2013, dreptul de deservire a rutei

Chișinău 10.00 – Drăgușenii Vechi 07.30 a fost atribuit reclamantei, iar prin ordinul

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 9-d din 07 martie 2012,

dreptul de deservire a rutelor Chișinău 11.20 – Pogănești 14.15 și Chișinău 18.10 –

Cioara/Feteasca 06.00 la fel a fost atribuit reclamantei.

Reclamanta a notat că prin adresarea din 01 octombrie 2014 către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, întru optimizarea rețelei rutelor

regulate, s-a solicitat ca dreptul de deservire a rutelor Chișinău 10.00 – Drăgușenii

Vechi 07.30, Chișinău 11.20 – Pogănești 14.15 și Chișinău 18.10 – Cioara/Feteasca

5

06.00 să fie atribuit „Eurotrans Tur” SRL, iar dreptul de deservire a rutei Chișinău

07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30 să fie atribuit reclamantei, solicitarea fiind

satisfăcută.

Reclamanta a invocat că prin scrisoarea Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor din 22 ianuarie 2015, a fost informată despre aceea că prin

ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 192 din

31 decembrie 2014 „Cu privire la aprobarea programelor de transport rutier

interraional și cel internațional și eliberarea autorizațiilor de transport rutier de

persoane”, inter alia, i-a fost atribuit dreptul de deservire a rutelor Chișinău 09.00 –

Rîbnița 14.40 și Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30.

Reclamanta a subliniat că prin ordinul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 76 din 21 mai 2015 „Cu privire la modificarea

Ordinelor nr. 134 din 01.08.2014, 139 din 14.08.2014, 159 din 15.10.2014 și

executarea Tranzacției nr. 1 din 20.05.2015”, a fost abrogat pct. 43 al ordinului

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 139 din 14 august 2014

„Cu privire la aprobarea Procesului-verbal al ședinței Comisiei disciplinare în

domeniul transporturilor rutiere nr. 11 din 18.07.2014 și operarea modificărilor în

rețeaua de rute”, prin care s-a deschis ruta Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10,

16.30, atribuită spre deservire „Eurotrans Tur” SRL.

În același context, reclamanta a menționat că prin ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din 21 mai 2015 „Cu privire la

modificarea programului de transport rutier interraional și internațional”, au fost

excluse modificările efectuate la elaborarea programului de transport interraional și

a listei operatorilor de transport interraional ce țin de deservirea de către reclamantă

a rutei Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30.

Astfel, reclamanta a evidențiat că la 01 iunie 2015, prin scrisoarea Agenției

Naționale Transport Auto, a fost informată despre existența și efectele ordinului

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din 21 mai 2015 „Cu

privire la modificarea programului de transport rutier interraional și internațional”.

Reclamanta a relatat că la 21 mai 2015, a solicitat de la Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, prin cerere prealabilă, modificarea

ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 192 din

31 decembrie 2014 „Cu privire la aprobarea programelor de transport rutier

interraional și cel internațional și eliberarea autorizațiilor de transport rutier de

persoane” prin restabilirea/introducerea rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45,

cu deservirea acesteia de către reclamantă.

De asemenea, reclamanta a susținut că la 04 iunie 2015, a solicitat de la

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, prin cerere prealabilă,

revocarea ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 76

din 21 mai 2015 „Cu privire la modificarea Ordinelor nr. 134 din 01.08.2014, 139

din 14.08.2014, 159 din 15.10.2014 și executarea Tranzacției nr. 1 din 20.05.2015”

și a ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din

21 mai 2015 „Cu privire la modificarea programului de transport rutier interraional

și internațional” în partea ce ține de ruta Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10,

6

16.30.

Cu referire la cererea prealabilă din 21 mai 2015, reclamanta a indicat că prin

scrisoarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor din

16 iunie 2015, a fost înștiințată că după intrarea în vigoare a Codului transporturilor

rutiere, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a fost obligat să

aprobe, până la data de 31 decembrie 2014, programul de transport interraional și

lista operatorilor de transport interraional, în care nu a fost inclusă ruta Chișinău

15.50 – Coștangalia 05.45.

Iar, cu referire la cererea prealabilă din 04 iunie 2015, reclamanta a declarat

că prin scrisoarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor din

17 iunie 2015, i s-a comunicat că cererea respectivă este neîntemeiată.

În succesiunea celor relatate, reclamanta a invocat că în conformitate cu art.

153 alin. (5) din Codul transporturilor rutiere, programele de transport rutier locale,

municipale și raionale, precum și programul de transport rutier interraional și cel

internațional vor fi aprobate în conformitate cu prezentul cod până la

31 decembrie 2014.

Reclamanta a punctat că, conform art. 153 alin. (6) din Codul transporturilor

rutiere, programele de transport rutier raionale, programul de transport interraional

și programul de transport internațional, aprobate conform alin. (5), vor cuprinde atât

rețeaua de rute regulate existentă la momentul intrării în vigoare a prezentului cod,

cât și rutele noi atribuite de organul central de specialitate în conformitate cu

prevederile art. 36 din prezentul cod.

Astfel, reclamanta a considerat că adoptând ordinul nr. 192 din

31 decembrie 2014 „Cu privire la aprobarea programelor de transport rutier

interraional și cel internațional și eliberarea autorizațiilor de transport rutier de

persoane”, Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, prin

neincluderea în programul de transport interraional și în lista operatorilor de

transport interraional a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, a încălcat

prevederile Codului transporturilor rutiere și nu a executat încheierea din

11 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

Aici, reclamanta a specificat că locuitorii sat. Coștangalia, r-nul Cimișlia, nu

mai pot beneficia de nicio rută de transport rutier pentru a se deplasa în mun.

Chișinău.

În continuare, reclamanta a relevat că pct. 22 din Regulamentul transporturilor

auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din

28 iulie 2006, prevede exhaustiv temeiurile pentru retragerea dreptului de deservire

a rutelor regulate.

Reclamanta a precizat că nu a admis nicio încălcare prevăzută de pct. 22 din

Regulamentul transporturilor auto de călători și bagaje, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 854 din 28 iulie 2006, care ar constitui temei pentru retragerea

dreptului de deservire a rutei Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30.

Respectiv, reclamata a considerat că este ilegal ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din 21 mai 2015 „Cu privire la

modificarea programului de transport rutier interraional și internațional” în partea

7

excluderii modificărilor efectuate la elaborarea programului de transport interraional

și a listei operatorilor de transport interraional ce țin de deservirea de către

reclamantă a rutei Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30.

Totodată, reclamanta a evidențiat că indicatorii economici și sociali

demonstrează că serviciile de interes public ce asigură populația or. Rîbnița și a sat.

Coștangalia, r-nul Cimișlia, cu transport auto spre mun. Chișinău, sunt necesare și

solicitate de populație.

În final, reclamanta a decelat că în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional

la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

autorizația pentru desfășurarea unei activități profesionale constituie un bun în

măsura în care deținătorul sau solicitantul autorizației are o speranță rezonabilă și

legitimă că va obține beneficii din exercitarea activității pe baza autorizației, iar

refuzul neîntemeiat în eliberarea acesteia constituie o ingerință inacceptabilă în

dreptul de proprietate.

Prin încheierea din 15 octombrie 2015 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, au fost introduse în proces în calitate de intervenienți accesorii Asociația

Patronală a Operatorilor de Transport Auto din Republica Moldova și ÎS „Servicii

Transport Auto” în proces de insolvabilitate (f.d. 91-93, vol. II).

În ședința de judecată a primei instanțe din 24 martie 2016, reprezentantul

reclamantei „Asgor-Trans” SRL, avocatul stagiar Cristina Oglinda, a înaintat o

cerere prin care a renunțat la pretenția privind obligarea Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii Drumurilor de a include în programul de transport interraional ruta

Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, operator de transport interraional

„Asgor-Trans” SRL (f.d. 241-243, vol. II; f.d. 25-27, vol. III).

În motivarea cererii, reclamanta „Asgor-Trans” SRL, reprezentată de avocatul

stagiar Cristina Oglinda, a indicat că prin ordinul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 60 din 12 martie 2016 „Cu privire la corectarea

Programului de transport rutier interraional și Listei operatorilor de transport care

vor deservi rutele/cursele incluse în acest program”, în programul de transport rutier

interraional (anexa nr. 1 la ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor nr. 192 din 31 decembrie 2014 „Cu privire la aprobarea programelor de

transport rutier interraional și cel internațional și eliberarea autorizațiilor de transport

rutier de persoane”) și în lista operatorilor de transport rutier interraional (anexa nr.

2 la ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 192 din

31 decembrie 2014 „Cu privire la aprobarea programelor de transport rutier

interraional și cel internațional și eliberarea autorizațiilor de transport rutier de

persoane”) a fost inclusă ruta Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, atribuită spre

deservire reclamantei conform pct. 1 din ordinul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 177 din 17 noiembrie 2014.

Prin încheierea din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău, au fost conexate într-o singură procedură cauzele la cererea de chemare în

judecată înaintată de „Asgor-Trans” SRL împotriva Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor, intervenienți accesorii ÎS „Servicii Transport Auto” în

proces de insolvabilitate și „Eurotrans Tur” SRL, cu privire la contestarea actului

8

administrativ, și la cererea de chemare în judecată înaintată de „Asgor-Trans” SRL

împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, intervenienți

accesorii „Eurotrans Tur” SRL și Asociația Patronală a Operatorilor de Transport

Auto din Republica Moldova (f.d. 153-154, vol. I).

În ședința de judecată a primei instanțe din 26 ianuarie 2017, reprezentantul

reclamantei „Asgor-Trans” SRL, Sergiu Sloninov, a înaintat o cerere în care nu a

mai indicat pretenția privind declararea ilegalității ordinului Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 192 din 31 decembrie 2014 „Cu

privire la aprobarea programelor de transport rutier interraional și cel internațional

și eliberarea autorizațiilor de transport rutier de persoane” în partea neincluderii în

programul de transport interraional și în lista operatorilor de transport interraional a

rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, operator de transport interraional

„Asgor-Trans” SRL. Totodată, reprezentantul reclamantei „Asgor-Trans” SRL,

Sergiu Sloninov, l-a indicat pe Veaceslav Vasilașcu în calitate de copârât și a

introdus noi pretenții, și anume: încasarea în mod solidar, din contul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și al lui Veaceslav Vasilașcu, a sumei

de 515 405, 28 lei cu titlu de reparare a prejudiciului material cauzat prin ordinul

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 76 din 21 mai 2015 „Cu

privire la modificarea Ordinelor nr. 134 din 01.08.2014, 139 din 14.08.2014, 159

din 15.10.2014 și executarea Tranzacției nr. 1 din 20.05.2015” și ordinul

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din 21 mai 2015 „Cu

privire la modificarea programului de transport rutier interraional și internațional”,

precum și încasarea din contul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor a sumei de 500 000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat

prin aceleași ordine (f.d. 181-190; 221-222, vol. I).

Astfel, reclamanta „Asgor-Trans” SRL a relatat că la 20 mai 2015, între

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și Asociația Patronală a

Operatorilor de Transport Auto din Republica Moldova a fost încheiată o tranzacție,

având ca obiect revocarea de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor a unor ordine.

Reclamanta a menționat că ordinul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 76 din 21 mai 2015 „Cu privire la modificarea

Ordinelor nr. 134 din 01.08.2014, 139 din 14.08.2014, 159 din 15.10.2014 și

executarea Tranzacției nr. 1 din 20.05.2015” și ordinul Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din 21 mai 2015 „Cu privire la modificarea

programului de transport rutier interraional și internațional” au fost emise ca efect al

tranzacției enunțate.

Reclamanta a notat că în condițiile în care anume ea deținea dreptul de

deservire a rutei Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30, ceea ce reprezintă un

bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și nu Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor sau Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto

din Republica Moldova, aceștia nu erau în drept să tranzacționeze bunul reclamantei.

Respectiv, reclamanta a afirmat că tranzacția din 20 mai 2015, încheiată între

9

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și Asociația Patronală a

Operatorilor de Transport Auto din Republica Moldova, este lovită de nulitate

absolută, nefiind susceptibilă de a produce efecte juridice.

Cu referire la cuantumul prejudiciului material cauzat, reclamanta a arătat că

acesta cuprinde venitul ratat al reclamantei timp de 603 zile, pornind de la suma de

853, 32 lei, care a constituit venitul mediu zilnic al reclamantei în perioada de

activitate a rutei Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30.

În această conjunctură, reclamanta a specificat că reprezentantul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, Veaceslav Vasilașcu, este personal

responsabil de interpretarea defectuoasă a normelor legale în acțiunile Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor în raport cu reclamanta, acesta fiind

pasibil de răspundere în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000.

La 15 iunie 2018, reclamanta „Asgor-Trans” SRL a depus cerere prin care a

solicitat confirmarea tranzacției de împăcare din 09 octombrie 2014, încheiate între

„Asgor-Trans” SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, și a

tranzacției de împăcare din 05 noiembrie 2014, încheiate între „Asgor-Trans” SRL

și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, încetarea procesului pe

capătul de cerere cu privire la anularea ordinului Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 209 din 23 august 2013 „Cu privire la aprobarea

Procesului-verbal al Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor rutiere nr. 3

din 20.08.2013” în partea retragerii de la „Asgor-Trans” SRL a dreptului de

deservire a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, și dispunerea neexecutării

tranzacțiilor de împăcare nominalizate din motiv că acestea au fost deja executate.

Totodată, „Asgor-Trans” SRL a solicitat suspendarea procesului până la

soluționarea irevocabilă a unei cauze conexe, și anume a cauzei de contencios

administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de „Asgor-Trans” SRL

împotriva Ministerului Economiei și Infrastructurii cu privire la efectele ordinului

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 159 din

15 octombrie 2014, pendinte pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Central (f.d.

180-194, vol. IV).

În motivarea cererii, reclamanta „Asgor-Trans” SRL a susținut că tranzacția

de împăcare din 09 octombrie 2014, încheiată între reclamantă și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, și tranzacția de împăcare din

05 noiembrie 2014, încheiată între reclamantă și Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor, sunt legitime și urmează a fi confirmate de către instanța

de judecată, cu atât mai mult că au fost deja executate.

În altă ordine de idei, reclamanta a menționat că prezenta cauză nu poate fi

soluționată până la soluționarea irevocabilă a unei cauze conexe, și anume a cauzei

de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată înaintată de reclamantă

împotriva Ministerului Economiei și Infrastructurii cu privire la efectele ordinului

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 159 din

15 octombrie 2014, pendinte pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Reclamanta a mai indicat că solicită repararea prejudiciului material cauzat

10

până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești favorabile, care cuprinde venitul ratat

al reclamantei pornind de la suma de 853, 32 lei, ce a constituit venitul mediu zilnic

al reclamantei în perioada de activitate a rutei Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10,

16.30.

Prin încheierea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de reclamanta „Asgor-Trans” SRL

privind suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei

conexe de la Judecătoria Chișinău, sediul Central, unde urmează să se examineze

cererea depusă la 17 mai 2018 (f.d. 18-20, vol. V).

Prin încheierea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost respinsă cererea depusă de reclamanta „Asgor-Trans” SRL privind confirmarea

tranzacției și încetarea procesului în partea ce ține de pretenția cu privire la anularea

ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 209 din

23 august 2013 „Cu privire la aprobarea Procesului-verbal al Comisiei disciplinare

în domeniul transporturilor rutiere nr. 3 din 20.08.2013” în partea retragerii de la

„Asgor-Trans” SRL a dreptului de deservire a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia

05.45 (f.d. 21-23, vol. V).

Prin hotărârea din 24 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de

„Asgor-Trans” SRL împotriva Ministerului Economiei și Infrastructurii,

intervenienți accesorii „Eurotrans Tur” SRL, Asociația Patronală a Operatorilor de

Transport Auto din Republica Moldova și ÎS „Servicii Transport Auto” în proces de

insolvabilitate, cu privire la anularea ordinului nr. 209 din 23 august 2013, prin care

a fost aprobat procesul-verbal nr. 3 al ședinței Comisiei disciplinare în domeniul

transporturilor rutiere, în partea retragerii dreptului „Asgor-Trans” SRL de deservire

a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, anularea ordinului nr. 76 din

21 mai 2015 în partea ce ține de pct. 13, prin care a fost abrogat pct. 43 al ordinului

nr. 139 din 14 august 2014, anularea ordinului nr. 77 din 21 mai 2015 în partea ce

ține de excluderea rutei/cursei regulate de pasageri Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița

10.10, 16.30, și repararea prejudiciului material și a prejudiciului de imagine (f.d.

72-86, vol. V).

La 25 iulie 2018, „Asgor-Trans” SRL a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 24 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, contestând,

totodată, și încheierea din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

prin care a fost admisă cererea de revizuire depusă de ÎS „Servicii Transport Auto”

în proces de insolvabilitate și „Eurotrans Tur” SRL, și a fost casată încheierea din

11 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău; încheierea din

07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin care au fost

conexate cauzele într-o singură procedură; și încheierea din 29 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată

cererea depusă de „Asgor-Trans” SRL privind confirmarea tranzacțiilor de împăcare

și încetarea procesului (f.d. 88-91, vol. V).

La 23 noiembrie 2018, apelanta „Asgor-Trans” SRL a depus cerere privind

recuzarea judecătorilor Curții de Apel Chișinău, Angela Bostan, Anatol Pahopol și

11

Veronica Negru, invocând prevederile art. 50 alin. (1) lit. d) și e) din Codul de

procedură civilă, având în vedere că judecătorii respectivi au examinat anumite

cauze conexe, pe care le-au soluționat în defavoarea „Asgor-Trans” SRL (f.d.

123-126, vol. V).

Prin încheierea din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de apelanta Asgor-Trans” SRL privind

recuzarea judecătorilor Curții de Apel Chișinău, Angela Bostan, Anatol Pahopol și

Veronica Negru (f.d. 135-137, vol. V).

În ședința de judecată a instanței de apel din 21 mai 2019, reprezentantul

apelantei Asgor-Trans” SRL, Sergiu Sloninov, a înaintat o cerere privind

confirmarea tranzacției de împăcare din 09 octombrie 2014, încheiate între

„Asgor-Trans” SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, și a

tranzacției de împăcare din 05 noiembrie 2014, încheiate între „Asgor-Trans” SRL

și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor (f.d. 164-1641; 203-205,

vol. V).

Prin încheierea din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea depusă de apelanta Asgor-Trans” SRL privind confirmarea

tranzacțiilor de împăcare încheiate între „Asgor-Trans” SRL și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor (f.d. 206-207, vol. V).

Prin decizia din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de „Asgor-Trans” SRL. Au fost menținute hotărârea din 24 iulie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, și încheierea din 17 iunie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, prin care a fost admisă cererea de revizuire depusă de ÎS

„Servicii Transport Auto” în proces de insolvabilitate și „Eurotrans Tur” SRL;

încheierea din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin care

au fost conexate cauzele; și încheierea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, prin care a fost respinsă cererea depusă de „Asgor-Trans” SRL

privind confirmarea tranzacțiilor de împăcare și încetarea procesului (f.d. 7-19, vol.

VI).

În susținerea legalității încheierii din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău, instanța de apel a concluzionat că prin încheierea din

11 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, în mod vădit au fost

afectate drepturile și interesele legitime ale revizuientelor ÎS „Servicii Transport

Auto” în proces de insolvabilitate și „Eurotrans Tur” SRL, or activitatea

„Asgor-Trans” SRL pe ruta Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45 afectează activitatea

revizuientelor, care deservesc rute în aceeași zonă, la intervale mici de timp.

Din aceleași motive, instanța de apel a indicat că este legală și încheierea din

29 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Cu referire la legalitatea încheierii din 07 noiembrie 2016 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, instanța de apel a observat că apelanta „Asgor-Trans” SRL

nu a adus niciun argument referitor la încălcarea de către prima instanță a

prevederilor art. 187 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În motivarea soluțiilor adoptate, cu referire la pretenția „Asgor-Trans” SRL

cu privire la anularea ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

12

Drumurilor nr. 209 din 23 august 2013 „Cu privire la aprobarea Procesului-verbal al

Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor rutiere nr. 3 din 20.08.2013” în

partea retragerii de la „Asgor-Trans” SRL a dreptului de deservire a rutei Chișinău

15.50 – Coștangalia 05.45, instanțele ierarhic inferioare au conchis că aceasta

urmează a fi respinsă din motiv că dreptul pretins de „Asgor-Trans” SRL deja a fost

revendicat prin emiterea ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor nr. 177 din 17 noiembrie 2014, ca urmare a tranzacției încheiate între

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și „Asgor-Trans” SRL.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare au relevat că ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 177 din 17 noiembrie 2014, prin care

a fost abrogat ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr.

209 din 23 august 2013 „Cu privire la aprobarea Procesului-verbal al Comisiei

disciplinare în domeniul transporturilor rutiere nr. 3 din 20.08.2013” în partea

retragerii de la „Asgor-Trans” SRL a dreptului de deservire a rutei Chișinău 15.50 –

Coștangalia 05.45, este vigoare, nefiind abrogat nici de autoritatea emitentă, nici de

instanța de judecată.

Instanțele ierarhic inferioare au conchis că nu este posibilă admiterea

pretenției „Asgor-Trans” SRL cu privire la anularea ordinului Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 209 din 23 august 2013 „Cu privire

la aprobarea Procesului-verbal al Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor

rutiere nr. 3 din 20.08.2013” în partea retragerii de la „Asgor-Trans” SRL a dreptului

de deservire a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45, cu indicarea nepunerii în

executare.

În ceea ce vizează pretențiile „Asgor-Trans” SRL cu privire la anularea pct.

13 din ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 76 din

21 mai 2015 „Cu privire la modificarea Ordinelor nr. 134 din 01.08.2014, 139 din

14.08.2014, 159 din 15.10.2014 și executarea Tranzacției nr. 1 din 20.05.2015” și a

ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din

21 mai 2015 „Cu privire la modificarea programului de transport rutier interraional

și internațional” în partea excluderii modificărilor efectuate la elaborarea

programului de transport interraional și a listei operatorilor de transport interraional

ce țin de deservirea de către „Asgor-Trans” SRL a rutei Chișinău 07.00, 13.30 –

Rîbnița 10.10, 16.30, instanțele ierarhic inferioare au relevat că la baza emiterii

acestora a stat cererea prealabilă a Asociației Patronală a Operatorilor de Transport

Auto din Republica Moldova și a unor operatori de transport rutier, ce nu erau de

acord cu deschiderea mai multor rute regulate de transport rutier, fără a fi respectate

intervalele de timp prevăzute de lege între rutele noi și cele existente.

Astfel, instanțele ierarhic inferioare au indicat că drept urmare a acestei cereri

prealabile, la 20 mai 2015, între Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor și Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto din Republica

Moldova a fost încheiată o tranzacție, având ca obiect revocarea de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a unor acte administrative, tranzacția

fiind în vigoare și producând efecte juridice.

Respectiv, instanțele ierarhic inferioare au considerat că urmează a fi respinse

13

ca neîntemeiate și pretențiile „Asgor-Trans” SRL cu privire la repararea

prejudiciului material și moral, acestea fiind subsecvente pretențiilor principale, cu

privire la anularea actelor administrative.

La 14 august 2019, „Asgor-Trans” SRL a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, contestând, totodată, și

încheierea din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea depusă de apelanta Asgor-Trans” SRL privind recuzarea

judecătorilor Curții de Apel Chișinău și încheierea din 21 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de apelanta

Asgor-Trans” SRL privind confirmarea tranzacțiilor de împăcare încheiate între

„Asgor-Trans” SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor.

Astfel, recurenta „Asgor-Trans” SRL a solicitat: a) casarea deciziei din 09 iulie 2019

a Curții de Apel Chișinău și anularea încheierii din 29 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, cu adoptarea unei noi încheieri, de admitere a recuzării înaintate în

privința judecătorilor Curții de Apel Chișinău, Angela Bostan, Anatol Pahopol și

Veronica Negru, și cu restituirea cauzei Curții de Apel Chișinău; sau b) casarea

deciziei din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău și anularea încheierii din

21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu adoptarea unei noi încheieri, de

confirmare a tranzacției de împăcare din 09 octombrie 2014, încheiate între

„Asgor-Trans” SRL și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, și a

tranzacției de împăcare din 05 noiembrie 2014, încheiate între „Asgor-Trans” SRL

și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, cu încetarea procesului în

această parte, și emiterea unei noi decizii, de admitere integrală a cererii de chemare

în judecată înaintate de „Asgor-Trans” SRL. Totodată, recurenta „Asgor-Trans”

SRL a solicitat citarea participanților la proces în condițiile art. 247 din Codul

administrativ (f.d. 29-61, vol. VI).

În motivarea recursului, cu referire la ilegalitatea încheierii din

29 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, recurenta „Asgor-Trans” SRL a

reiterat faptul că judecătorii Curții de Apel Chișinău, Angela Bostan, Anatol Pahopol

și Veronica Negru, au examinat anumite cauze conexe, pe care le-au soluționat în

defavoarea „Asgor-Trans” SRL, reliefând astfel criteriile de imparțialitate a instanței

de judecată prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cu referire la ilegalitatea încheierii din 21 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău,

recurenta a reiterat că tranzacția de împăcare din 09 octombrie 2014, încheiată între

reclamantă și Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, și tranzacția

de împăcare din 05 noiembrie 2014, încheiată între reclamantă și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, sunt legitime și urmau a fi confirmate

de către instanța de judecată, cu atât mai mult că au fost deja executate, iar Ministerul

Economiei și Infrastructurii a fost de acord ca tranzacțiile de împăcare să fie

confirmate de către instanța de judecată.

Aici, recurenta a arătat că încheierea din 21 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău a fost emisă ca rezultat al obiecțiilor formulate anterior de persoanele terțe

ÎS „Servicii Transport Auto” în proces de insolvabilitate și „Eurotrans Tur”, cu toate

că acestea nu au demonstrat că anumite drepturi legitime le-ar fi afectate prin

14

confirmarea tranzacțiilor nominalizate.

În continuare, recurenta a punctat că instanța de apel a încălcat cerințele art. 6

alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, deoarece nu a răspuns într-un mod sigur și expres la toate argumentele

esențiale pe care „Asgor-Trans” SRL le-a invocat cu referire la ilegalitatea

încheierilor contestate ale primei instanțe.

În această ordine de idei, recurenta a reiterat argumentele ce țin de ilegalitatea

încheierii din 17 iunie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin care a fost

admisă cererea de revizuire depusă de ÎS „Servicii Transport Auto” în proces de

insolvabilitate și „Eurotrans Tur” SRL, și a fost casată încheierea din

11 noiembrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău; a încheierii din

07 noiembrie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, prin care au fost

conexate cauzele într-o singură procedură; și a încheierii din 29 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată

cererea depusă de „Asgor-Trans” SRL privind confirmarea tranzacțiilor de împăcare

și încetarea procesului.

În continuare, cu referire la fondul cauzei, recurenta a notat că instanța de apel

a preluat concluzia primei instanțe precum că pretenția cu privire la anularea

ordinului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 209 din

23 august 2013 „Cu privire la aprobarea Procesului-verbal al Comisiei disciplinare

în domeniul transporturilor rutiere nr. 3 din 20.08.2013” în partea retragerii de la

„Asgor-Trans” SRL a dreptului de deservire a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia

05.45, urmează a fi respinsă din motiv că dreptul pretins de „Asgor-Trans” SRL deja

a fost revendicat prin emiterea ordinului Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 177 din 17 noiembrie 2014.

Aici, recurenta a evidențiat că prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, completul de judecată în aceeași componență care a emis decizia

recurată a indicat că, casarea încheierii din 11 noiembrie 2014 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, are drept efect nulitatea ordinului Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 177 din 17 noiembrie 2014 și,

respectiv, rămânerea în vigoare a ordinului Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 209 din 23 august 2013 „Cu privire la aprobarea

Procesului-verbal al Comisiei disciplinare în domeniul transporturilor rutiere nr. 3

din 20.08.2013” în partea retragerii de la „Asgor-Trans” SRL a dreptului de

deservire a rutei Chișinău 15.50 – Coștangalia 05.45.

Așadar, recurenta consideră că interpretarea diferită de către același complet

de judecată față de efectele juridice ale ordinului Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 177 din 17 noiembrie 2014 constituie o încălcare a

dreptului părților la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, recurenta a menționat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că

se impunea examinarea legalității și temeiniciei actului administrativ contestat la

data adresării în instanța de contencios administrativ, și nu la data pronunțării

hotărârii judecătorești, cu atât mai mult că în interpretarea corectă a prevederilor

15

Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, dacă pârâtul a

satisfăcut acțiunea reclamantului în cadrul soluționării cauzei, iar reclamantul nu

renunță la acțiune, atunci instanța va examina fondul cauzei și va emite o hotărâre

de admitere a acțiunii, indicând în dispozitivul hotărârii că aceasta nu se pune în

executare.

În continuare, recurenta a afirmat că instanța de apel a dat o apreciere arbitrară

probelor ce țin de pretențiile privind anularea pct. 13 din ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 76 din 21 mai 2015 „Cu privire la

modificarea Ordinelor nr. 134 din 01.08.2014, 139 din 14.08.2014, 159 din

15.10.2014 și executarea Tranzacției nr. 1 din 20.05.2015” și a ordinului

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din 21 mai 2015 „Cu

privire la modificarea programului de transport rutier interraional și internațional”

în partea excluderii modificărilor efectuate la elaborarea programului de transport

interraional și a listei operatorilor de transport interraional ce țin de deservirea de

către „Asgor-Trans” SRL a rutei Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30.

În particular, recurenta a invocat că litigiile la care a făcut trimitere instanța

de apel nu au tangență cu prezenta cauză de contencios administrativ.

În continuare, recurenta a relevat că la 20 mai 2015, între Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și Asociația Patronală a Operatorilor de

Transport Auto din Republica Moldova a fost încheiată o tranzacție, având ca obiect

revocarea de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a unor

ordine.

Recurenta a menționat că ordinul Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor nr. 76 din 21 mai 2015 „Cu privire la modificarea

Ordinelor nr. 134 din 01.08.2014, 139 din 14.08.2014, 159 din 15.10.2014 și

executarea Tranzacției nr. 1 din 20.05.2015” și ordinul Ministerului Transporturilor

și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din 21 mai 2015 „Cu privire la modificarea

programului de transport rutier interraional și internațional” au fost emise ca efect al

tranzacției enunțate.

În acest sens, recurenta a punctat că în condițiile în care anume ea deținea

dreptul de deservire a rutei Chișinău 07.00, 13.30 – Rîbnița 10.10, 16.30, ceea ce

reprezintă un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și nu Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor sau Asociația Patronală a Operatorilor

de Transport Auto din Republica Moldova, aceștia nu erau în drept să tranzacționeze

bunul recurentei.

În altă ordine de idei, recurenta a susținut că ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 77 din 21 mai 2015 „Cu privire la

modificarea programului de transport rutier interraional și internațional” a fost emis

ca urmare a cererii prealabile a Asociației Patronale a Operatorilor de Transport Auto

din Republica Moldova din 11 mai 2015, cu toate că aceasta a depus cererea

prealabilă cu încălcarea termenului de prescripție și nu a solicitat repunerea în

termen.

La 26 septembrie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

16

intimatului Ministerul Economiei și Infrastructurii, cât și în adresa persoanelor terțe

„Eurotrans Tur” SRL, Asociația Patronală a Operatorilor de Transport Auto din

Republica Moldova și ÎS „Servicii Transport Auto” în proces de insolvabilitate,

copia cererii de recurs depuse de „Asgor-Trans” SRL împotriva deciziei din

09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a încheierilor din 29 noiembrie 2018 și

21 mai 2019 ale Curții de Apel Chișinău (f.d. 68, vol. VI).

La 31 octombrie 2019, intimatul Ministerul Economiei și Infrastructurii a

depus referință la recursul depus de „Asgor-Trans” SRL, solicitând respingerea

acestuia (f.d. 73-78, vol. VI).

Persoanele terțe „Eurotrans Tur” SRL, Asociația Patronală a Operatorilor de

Transport Auto din Republica Moldova și ÎS „Servicii Transport Auto” în proces de

insolvabilitate nu și-au valorificat dreptul de a depune referință la recursul depus de

„Asgor-Trans” SRL, deși după cum rezultă din avizele de primire anexate la

materialele cauzei, au recepționat copia cererii de recurs depuse de „Asgor-Trans”

SRL (f.d. 69-71, vol. VI).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat

Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din

Codul administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia

instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se va verifica prin prisma Codului administrativ.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

După cum rezultă din materialele cauzei, și anume din extrasul din poșta

electronică al reprezentantului „Asgor-Trans” SRL, Sergiu Sloninov, acesta a

recepționat copia deciziei motivate din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău la

data de 01 august 2019 (f.d. 62, vol. VI).

Astfel, luând în considerare că recurenta „Asgor-Trans” SRL a depus recurs

împotriva deciziei din 09 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a încheierilor din

29 noiembrie 2018 și 21 mai 2019 ale Curții de Apel Chișinău, care se contestă odată

cu fondul cauzei, la data de 14 august 2019, completul ajunge la concluzia că

17

recurenta „Asgor-Trans” SRL s-a conformat prevederilor legale, încadrându-se în

termenul de depunere a recursului prevăzut de art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ.

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și a prevederilor din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs la soluționarea recursului se va conduce tot de aceste

prevederi.

Astfel, examinând temeiurile recursului depus de către „Asgor-Trans” SRL,

în raport cu materialele cauzei de contencios administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă

că „Asgor-Trans” SRL a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care

instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care

se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau

a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

18

recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere. La fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către „Asgor-Trans” SRL

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care acest drept este garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual,

așa cum formal invocă „Asgor-Trans” SRL, și, respectiv, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul depus de către „Asgor-Trans” SRL ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ,

precum și art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de „Asgor-Trans” SRL se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Maria Ghervas

judecătorul

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

19