2rh-165/13 — Rezoluțiunea contractului de leasing, restituirea ratelor de leasing, încasarea venitului ratat

Dosarul nr. 2rh-165/13 Instanţa de recurs: CSJ; N. Cernat, V. Arhip, I. Vîlcov ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei judecătorul: Valeriu Doagă, Judecători: Ala Cobăneanu, Nicolae Clima, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov, judecînd cererea de revizuire declarată de către ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL împotriva SC „Panific” SA şi Tataru Vasile, privind încasarea sumei şi la cererea reconvenţională declarată de SC „Panific” SA împotriva ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL, privind rezoluţiunea contractelor de leasing, restituirea ratelor de leasing, încasarea venitului ratat şi a prejudiciului moral, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2012, prin care a fost declarat inadmisibil recursul declarat de către ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL, c o n s t a t ă: La 13 august 2010, ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către SC „Panific” SA şi Tataru Vasile, privind încasarea sumei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, la 04.11.2009, a încheiat cu pîrîtul SC „Panific” S.A. şi fidejusorul Tataru Vasile, contractele de leasing financiar nr. 382\CLF şi 383\CLF, pe un termen de 36 luni cu privire la următoarele bunuri: autotractorul DAF FTXF 105.410T, valoarea de intrare – 36.144,38 euro; remorca Humbaur HSA, valoarea de intrare – 12.071,06 euro; acest fapt se confirmă prin contractul de leasing nominalizat, cât şi prin Declaraţia de acceptare şi procesul-verbal de predare-primire. Conform prevederilor pct. 4 şi 5 din contractele menţionate, pîrîtul şi-a asumat obligaţia să achite ratele de leasing în termenul indicat în contract şi în facturile de plată. Însă, contrar acestor prevederi contractuale, pîrîtul nu a achitat în termen facturile, astfel generîndu-se datoria faţă de reclamant în valoare de 8.252,25 euro, inclusiv 6.167,36 euro – rate de leasing şi 2.084,89 euro – penalităţi de întîrziere.

De la data depunerii acţiunii şi pînă la expirarea termenului contractului de leasing datoria SC „Panific” SA la ratele de leasing, constituie 27.436,73 euro, pentru contractul de leasing nr. 382/CLF şi 9.169,08 euro, pentru contractul de leasing nr. 383/CLF, în total rate de leasing neachitate – 36.605,81 euro. Reclamantul susţine, că prin neachitarea în termen a obligaţiunilor financiare SC „Panific” SA, a admis o încălcare gravă a clauzelor esenţiale a contractului de leasing şi prevederilor legislaţiei în vigoare privind executarea obligaţiilor. Reclamantul a încercat de nenumărate ori să impună revenirea pîrîtului SC „Panific” SA în graficul normal de plăţi, a prevenit pîrîtul şi fidejusorul despre consecinţele neexecutării condiţiilor contractuale, inclusiv a luat măsuri pentru soluţionarea prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară, acţiuni ce nu au soldat cu succes.

Reclamantul a depus o cerere de eliberare a ordonanţei la Judecătoria Botanica mun. Chişinău şi la 12.07.2010, a fost emisă ordonanţa solicitată. Ulterior prin încheierea judecătorului, în temeiul art. 269-270 şi 353 din CPC, a fost anulată ordonanţa din considerentul existenţei unui litigiu dintre părţi. Reclamanta susţine că în ipoteza în care pîrîtul a semnat un contract de leasing cu reclamantul (Finanţatorul), a ales bunul de sine stătător de la Finanţatorul din Ucraina, toate pretenţiile ce ţin de pagubele suportate de pîrît, vor fi îndreptate împotriva Finanţatorului. La 15.06.2010, reclamantul a expediat o scrisoare furnizorului „Kiev- Transervis” din Ucraina, prin care a solicitat să i se aducă la cunoştinţă care au fost măsurile întreprinse de furnizor pentru aplanarea litigiului existent şi care sunt propunerile lor pentru repararea prejudiciilor suportate.

Reclamanta pentru soluţionarea litigiului în legătură cu indisponibilizarea de către Politia de Frontieră Galaţi a OL-lor, a semnat la 04.05.2010, contractul de asistenţă juridică cu cabinetul individual de avocatură Comanescu Adina, solicitînd prestarea serviciilor juridice pentru soluţionarea litigiului în speţă. La 06.05.2010, reclamantul a făcut plata în favoarea avocatului din Galaţi în mărime de 1.500 Euro. Ţinînd cont de faptul că aceste cheltuieli au fost făcute reieşind din interesele pîrîtului, ultimul va fi ţinut să achite în favoarea reclamantului suma respectivă. Reclamantul a mai indicat, că contractele de leasing financiar sus-indicate au fost semnate atît de SC „Panific” SA în calitate de locatar (denumit în contact utilizator), cât şi de Tataru Vasile, în calitate de garant (fidejusor).

Conform pct. 6 al acestor contracte, fidejusorul este parte a contractului de leasing şi este obligat solidar cu utilizatorul la executarea tuturor obligaţiilor contractuale, inclusiv a celor financiare. Această circumstanţă permite reclamantului înaintarea pretenţiilor în total şi în mod solidar concomitent către ambii pîrîţi, beneficiind astfel de dreptul său contractual la aplicarea măsurilor asigurătorii de fidejusiune. În cadrul judecării pricinii, la 23 februarie 2011, SC „Panific” SA, a depus o cerere reconvenţională împotriva ÎCS „Raiffeisen Leasing” S.R.L., în care a solicitat rezoluţiunea contractelor de leasing financiar nr. 382\CLF şi 383\CLF, restituirea ratelor de leasing în mărime de 300.000 lei, a venitului ratat în mărime de 300.000 lei, a prejudiciului moral în mărime de 100.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea pretenţiilor sale, SC „Panific” SA a indicat că bunul, obiectul leasingului a fost procurat de către reclamantul ÎCS „Raiffeisen Leasing” S.R.L. de la 2 vînzătorul din Ucraina în baza contractului de vînzare-cumpărare nr. 382/CVC şi 383/CVC din 04.11.2009. Indică SC „Panific” SA că conform legislaţiei în vigoare precum şi clauzelor contractuale, din momentul achitării bunului a devenit proprietarul lui cu toate obligaţiunile şi drepturile respective. Menţionează SC „Panific” SA, că obiectul leasingului a fost vîndut cu rea- credinţă de către vînzătorul ucrainean, iar furtul după cum rezultă din investigările efectuate a fost săvîrşit anume de acesta, care ulterior a dispărut, iar despăgubirile materiale şi restituirea mijloacelor investite poate avea loc numai din contul vînzătorului ÎCS „Raiffeisen Leasing” S.R.L., cu restituirea SC „Panific” SA a tuturor sumelor achitate conform contractelor încheiate.

SC „Panific” SA, a mai indicat că toate prevederile contractuale, la care reclamantul face trimitere chiar şi în absenţa lor, în situaţia concretă necesită a fi recunoscute nule din momentul semnării contractului, din motiv că contravin prevederilor legii în vigoare. Mai indică acesta, că conform contractelor de vînzare-cumpărare şi de leasing, bunul litigios i-a fost transmis în folosinţă temporară şi durează pînă la îndeplinirea integrală a obligaţiunilor privind achitarea deplină, din care moment intervin circumstanţele ce ţin de schimbarea statutului din utilizator al bunului în proprietarul lui.

Anume din acest moment apar şi responsabilităţile legale respective expres arătate de legiuitor în legile cu privire la proprietate, privind protecţia consumatorului, privind leasingul, legislaţia civilă de ramură, etc. Mai mult, în cazul apariţiei circumstanţelor prezente chiar după achitarea de către reclamat a costului bunului leasingului pe deplin şi intrarea în proprietate absolută asupra lui, obligatoriu este revenirea părţilor în situaţia iniţială cu restituirea tuturor mijloacelor băneşti şi materiale ca mijloc al îmbogăţirii fără justă cauză, nelegitime al reclamantului – vînzător. Consideră SC „Panific” SA că, neexecutarea obligaţiei nu este imputabilă lui în cazul în care se datorează survenirii unei situaţii sau efectele acesteia nu au putut fi cunoscute de el la momentul naşterii obligaţiei.

SC „Panific" SA susţine că în situaţia existentă împrejurarea respectivă nu poate fi nicicum şi nicicînd restabilită, deoarece obiectul gajului este restituit proprietarului adevărat din Germania care a fost deposedat de el, prin săvîrşirea crimei (furt) şi ulterior vîndut reclamantului Î.C.S. „Raiffeisen Leasing"SRL de către agentul economic din Ucraina. A mai indicat SC „Panific” SA, că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, reclamantul era informat despre pricina neonorării obiective a obligaţiunilor contractuale de către SC „Panific” SA, care încă la 31.03.2010, a comunicat despre reţinerea şi ridicarea obiectelor leasingului de către poliţia de frontieră a României la trecerea prin vama Galaţi, ca rezultat al faptului reclamării a acestuia ca furat din Germania.

Urmare a controlului efectuat de organele abilitate ale României şi deciziei adoptate, autotrenul furat a fost restituit proprietarului german, prin intermediul reprezentantului legal Thomas Schroder, încă la 10.06.2010, în conformitate cu procesul-verbal de predare-primire întocmit de organele de poliţie din cadrul I.F.P.F. Galaţi, în baza ordonanţei procurorului din 04.06.2010. 3 Indică SC „Panific” SA că, despre acest fapt, reclamantul cunoştea practic din momentul efectuării acţiunilor de partea română, care conform legislaţiei naţionale şi internaţionale a restituit bunul ridicat, anterior furat de agentul economic din Ucraina, proprietarului din Germania. SC „Panific" SA susţine că în legătură cu executarea contractului de leasing, pîrîtul a achitat reclamantului ratele de leasing în valoare de 300.000 lei, sumă care urmează a fi restituită pîritului.

Totodată fiind lipsit de obiectul leasingului, care a fost procurat pentru activitate economică şi obţinerea dividendelor, din momentul ridicării lui şi pînă la moment, agentul economic SC „Panific” SA a fost ilegal lipsit de posibilitatea de a activa, suportând un venit ratat în valoare de circa 300.000 lei. Afară de aceasta, SC „Panific" SA a suportat şi suportă cheltuieli morale evaluate de către acesta la 100.000 lei, iar în legătură cu acţionarea reclamantului în instanţa de judecată, pîrîtul a suportat cheltuieli, legate cu achitarea taxei de stat şi cheltuieli pentru asistenţa juridică în valoare de 25.000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 14 martie 2012, a fost respinsă cererea de chemare în judecată declarată de ÎCS „Raiffeisen Leasing” S.R.L.

şi a fost admisă parţial cererea reconvenţională a SC „Panific” S.A. Au fost rezolvite contractele de leasing financiar nr. 382\CLF şi 383\CLF din 04.11.2009, încheiate între ÎCS „Raiffeisen Leasing” S.R.L. şi SC „Panific” S.A., cu repararea prejudiciului material în mărime de 597.149,36 lei, dintre care restituirea ratelor de leasing în mărime de 296.948 lei, a venitului ratat în mărime de 277.954,30 lei, a cheltuielilor de judecată în mărime de 17.247,06 lei şi a cheltuielilor pentru asistenţă juridică în mărime de 5.000 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 30 martie 2012, ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii de bază şi de respingere a celei reconvenţionale.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2012, cererea de apel declarată de ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 05 octombrie 2012, ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii de bază şi de respingere a celei reconvenţionale. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2012, cererea de recurs declarată de către ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL a fost declarată inadmisibilă. La 05 aprilie 2013, ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2012, a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 iunie 2012 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 14 martie 2012, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. În motivarea cererii de revizuire, ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL a invocat că, la judecarea cauzei, instanţele de recurs şi de fond nu au verificat şi nu au elucidat aspecte importante pentru soluţionarea litigiului în speţă, au dat o interpretare eronată circumstanţelor pricinii, au aplicat greşit normele de drept material. Drept temei de revizuire, revizuentul a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC. Verificînd argumentele invocate în cererea de revizuire, în raport cu temeiurile de revizuire prevăzute de art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios 4 administrativ consideră că cererea de revizuire este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC al RM, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 CPC al RM şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Lista temeiurilor de revizuire, prevăzute de art. 449 CPC, este exhaustivă şi nu poate fi completată. În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC al RM, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute petiţionarului anterior. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul în baza temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele, existente obiectiv pînă la data pronunţării soluţiei, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente, astfel motivele invocate de revizuent nu se încadrează în temeiurile stipulate în art. 449 lit. b) CPC.

Este de menţionat că, pentru a invoca prevederile art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinate pentru judecarea justă a cauzei. Mai mult ca atît, pentru a invoca acest temei de revizuire este necesar ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi nici nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire. Totodată, ca condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii.

Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire. În susţinerea argumentelor invocate în cererea de revizuire, revizuentul a prezentat actele eliberate de Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru”, Serviciul Vamal, Departamentul Poliţiei de Frontieră şi BNC „Interpol”. În consecinţă instanţa reţine că, revizuirea este o cale de retractare a hotărârii şi nu de reformare. În cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârilor adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului. Prin urmare, nu orice circumstanţe sau fapte pot servi temei de revizuire, ci doar acelea care întrunesc exigenţele legii, iar actele prezentate în susţinerea cererii de revizuire puteau fi prezentate de către revizuent la examinarea pricinii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 §1 din Convenţie presupune respectarea principiului preeminenţei dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere ca, atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. România, [GC], nr.28342/95, §61, ECHR 1999-VII). Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei.

Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru 5 a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Ryabykh v. Rusia, nr.52854/99, §52, ECHR 2003-IX). Prin urmare, Colegiul conchide că cererea de revizuire înaintată de ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă.

Conform celor expuse, în baza art. 449, 453 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire declarată de ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL împotriva SC „Panific” SA şi Tataru Vasile, privind încasarea sumei şi la cererea reconvenţională declarată de SC „Panific” SA împotriva ÎCS „Raiffeisen Leasing” SRL, privind rezoluţiunea contractelor de leasing, restituirea ratelor de leasing, încasarea venitului ratat şi a prejudiciului moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov 6