2r-510/13 — Recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova

dosarul nr. 2r-510/13 prima instanţă: N. Vascan DECIZIE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Nicolae Clima examinînd recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov, în pricina civilă la cererea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Braşov împotriva lui Valeriu Mugur, cu privire la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă integral c o n s t a t ă La 31 ianuarie 2013, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov s-a adresat cu cerere împotriva lui Valeriu Mugur, cu privire la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova.

În motivarea acţiunii invocă reclamantul că prin sentinţa civilă nr. 303/SIND/05.04.2007 s-a încasat de la cetăţeanul Mugur Valeriu, în calitate de administrator al SC „Romenadi Impex” SRL, debitul nerecuperat al societăţii în cuantum de 600221 lei RON. Cere Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova a sentinţei civile nr. 303/SIND/05.04.2007 privind încasarea de la cetăţeanul Mugur Valeriu a debitului nerecuperat al debitoarei SC „Romenadi Impex” SRL în cuantum de 600221 lei RON în vederea continuării demersurilor pentru punerea în executare a sentinţelor civile pronunţate în contradictoriu cu un cetăţean moldovean.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2013, cererea a fost respinsă integral. La 20 mai 2013, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov a declarat recurs împotriva deciziei primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii pronunţate de Curtea de Apel Chişinău, în sensul recunoaşterii şi încuviinţării executării silite a sentinţei civile nr. 303/SIND/05.04.2007. În motivarea recursului, recurentul a invocat că prima instanţă a interpretat în mod eronat dispoziţiile Legii României nr. 177/04.11.1997 pentru ratificarea Tratatului dintre Romania şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală.

Indică recurentul că prin cererea nr. 38928/22.07.10, adresată Tribunalului Braşov a solicitat recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 303/SIND/05.04.2007 privind debitorul Mugur Valeriu, pe teritoriul Republicii Moldova, motivînd că aceasta nu poate fi executată pe teritoriul României din motiv că debitorul locuieşte pe teritoriul Republicii Moldova în oraşul Călăraşi, str. Serghei Lazo nr. 5. Concomitent, indică recurentul că la solicitarea precitată a anexat dovada legală a citării debitorului, citarea prin publicare şi la uşa instanţei. Mai indică recurentul că potrivit art. 12 din Legea României nr. 85/2006, hotărîrile judecătorului – sindic sunt executorii, iar sentinţa a cărui încuviinţare şi recunoaştere este solicitată în respectiva speţă este irevocabilă prin nerecurare.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov, întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2013 şi remiterea pricinii spre rejudecare, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Cu referire la argumentul Direcţiei Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov precum că instanţa eronat a interpretat dispoziţiile Legii României nr. 177/04.11.1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, urmează a preciză că legislaţia României, relevantă cauzei, nu este aplicabilă instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova, acestea, în procesul de examinare a cererilor de recunoaştere şi încuviinţare a executării hotărîrilor instanţelor judecătoreşti din România, se conduc de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova, precum şi, nemijlocit, de Tratatul între Republica Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală din 06.07.96, ratificat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1018 – XIII din 03 decembrie 1996. În această ordine de idei, potrivit art. 51 din Tratatul nominalizat, Hotărîrile se recunosc şi se execută în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii: a) dacă sunt definite şi susceptibile de executare potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia au fost pronunţate.

În materia obligaţiei de întreţinere sunt recunoscute şi hotărîrile provizorii, dacă sunt executorii în statul de origine; b) dacă nu a fost încălcată competenţa exclusivă a autorităţii Părţii Contractante pe teritoriul căreia urmează a avea loc recunoaşterea sau executarea; c) dacă persoanei obligată prin hotărîre, care nu a participat la proces, i s-au înmînat citaţia şi actul de sesizare a instanţei în timp util şi în conformitate cu legea Părţii Contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărîrea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exerciţiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces; d) dacă între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotărîre ori nu se află în curs de judecată o acţiune intentată anterior pe teritoriul Părţii Contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărîrii; c) dacă, în cazurile în care trebuie aplicată legea celeilalte Părţi Contractante, din hotărîrea pronunţată rezultă că această lege nu a fost aplicată.

Totuşi, recunoaşterea nu poate fi refuzată numai pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat hotărîrea a aplicat o altă lege, afară numai dacă procesul priveşte starea şi capacitatea unei persoane, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii aplicabile; f) dacă prin recunoaşterea sau încuviinţarea executării hotărîrii nu se aduce atingere ordinii publice a Părţii Contractante, pe teritoriul căreia urmează să se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărîrii.

Art. 52 alin. (2) din acelaşi Tratat, statuează că la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării vor fi anexate: a) textul complet al hotărîrii, precum şi o adeverinţă că hotărîrea a rămas definitivă şi este susceptibilă de executare, dacă aceasta nu rezultă din hotărîre; b) actele originale sau copii certificate ale acestora, din care să rezulte că persoanei obligate prin hotărîre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmînat, cel puţin o dată, la timp şi în forma cuvenită, citaţia. La lit. a) al acestui alineat, se are în vedere nu încheierea Tribunalului Braşov din data de 2 noiembrie 2010 cu privire la recunoaşterea înscrisurilor şi hotărîrii străine, dar sentinţa civilă a Tribunalului Braşov nr. 303/sind din 5 aprilie 2007, prin care se obligă Mugur Valeriu, în calitate de administrator al SC „Romenadi Impex” SRL să suporte pasivul acestei societăţi, în sumă de 600 221 lui RON reprezentînd creanţele bugetare.

Prin urmare, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, din materialele dosarului, a constatat că recurentul, făcînd abstracţie de condiţiile stipulate la art. 51 şi 52 alin. (2) ale Tratatului între Republica Moldova şi România privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, la cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite nr. 2044 din 17 ianuarie 2013, nu a anexat niciun înscris. Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (4) al tratatului, procedura încuviinţării executării, precum şi executarea silită se efectuează potrivit legii Părţii Contractante pe teritoriul căreia are loc executarea.

Astfel, conform prevederilor art. 469 alin. (1) – (3) Cod de procedură civilă al Republicii Moldova, în cererea de recunoaştere a hotărîrii judecătoreşti străine se indică: – numele sau denumirea creditorului, precum şi al reprezentantului dacă cererea se depune de acesta, domiciliul (reşedinţa) ori sediul; – numele sau denumirea debitorului, domiciliul (reşedinţa) ori sediul; – solicitarea încuviinţării executării silite a hotărîrii, termenul de la care se cere executarea hotărîrii. Pentru soluţionarea justă şi rapidă a pricinii, în cerere se indică numerele de telefon, faxul, poşta electronică, alte date. La cerere se anexează actele stipulate de tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte.

Dacă în tratatul internaţional nu se indică astfel de acte, la cerere se anexează: – copia de pe hotărîrea judecătorească străină, încuviinţarea executării căreia se cere, legalizată de judecată în modul stabilit; – actul oficial care confirmă rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti străine, conform legii statului în care s-a emis, dacă faptul acesta nu rezultă din hotărîre; – actul care confirmă că partea împotriva căreia s-a emis hotărîrea, deşi a fost înştiinţată legal, nu a participat la proces; – actul care confirmă executarea anterioară a hotărîrii pe teritoriul statului respectiv.

În temeiul art. 471 alin. (1) lit. a), b) şi f) Cod de procedură civilă al Republicii Moldova, refuzul de a încuviinţa executarea silită a hotărîrii judecătoreşti străine se admite în cazurile, în care: – hotărîrea, conform legislaţiei statului pe al cărui teritoriu a fost pronunţată, nu a devenit irevocabilă sau nu este executorie; – partea împotriva căreia este emisă hotărîrea a fost lipsită de posibilitatea prezentării la proces, nefiind înştiinţată legal despre locul, data şi ora examinării pricinii; – a expirat termenul de prescripţie pentru prezentarea hotărîrii spre executare silită şi cererea creditorului de repunere în acest termen nu a fost satisfăcută de judecata Republicii Moldova.

Urmare celor menţionate supra, ţinînd cont de faptul că Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov a înaintat cererea de recunoaştere şi încuviinţare a executării silite nr. 2044 din 17 ianuarie 2013, în lipsa înscrisurilor prevăzute atît de tratatul internaţional, cît şi de legislaţia Republicii Moldova nominalizate, aplicarea prevederilor art. 471 alin. (1) lit. a), b) şi f) Cod de procedură civilă al Republicii Moldova, nu poate fi evitată, încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2013 a fost adoptată, reeşind din probele anexate. Luînd în consideraţie, însă, faptul că la cererea de recurs împotriva încheierii primei instanţe, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov a anexat unele materiale, care nu au făcut obiectul examinării, acestea urmează a fi examinate de către instanţa judecătorească, în temeiul art. 470 alin. (5) Cod de procedură civilă al Republicii Moldova.

Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul urmează a fi admis, casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2013 şi trimisă pricina la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 427 lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov. Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 25 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Braşov împotriva lui Valeriu Mugur, cu privire la recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite pe teritoriul Republicii Moldova şi se trimite la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Nicolae Clima