3ra-1175/13 — Anularea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1175/13 prima instanţă: A. Neguriţa, instanţa de apel: G. Druguş, A. Parpalac, I. Guzun DECIZIE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Ion Vîlcov, Sveatoslav Moldovan, Nicolae Clima, examinînd cererea de recurs declarată de Cooperativa Agricolă de Producţie „Slobozia Hanesei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei Agricole de Producţie „Slobozia Hanesei” împotriva Consiliului s. Slobozia, r-ul Ştefan-Vodă cu privire la anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 14 martie 2013, prin care apelul declarat de Consiliul s. Slobozia, r-ul Ştefan-Vodă a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Ştefan-Vodă din 22 octombrie 2012, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 24 aprilie 2012, Cooperativa Agricolă de Producţie „Slobozia Hanesei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului s. Slobozia, r-ul Ştefan- Vodă cu privire la anularea în parte a Deciziei Consiliului local Slobozia nr.4/6 din 27.12.2011, cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2012 pe teritoriul s. Slobozia, în partea ce ţine de mărimea taxei - 500 lei pentru amenajarea teritoriului, ca fiind ilegală.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 15.02.2012, a făcut cunoştinţă cu extrasul din Decizia nr.4/6 din 27.12.2011 a Consiliului local Slobozia, cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2012 pe teritoriul s .Slobozia şi aprobarea Regulamentului, prin care s-a decis că plătitorii taxei pentru amenajarea teritoriului sînt subiecţii activităţii de întreprinzător, /persoane fizice şi juridice/. Obiectul taxabil este numărul mediu scriptic anual al salariaţilor. Taxa pentru amenajarea teritoriului pentru anul 2012 este: - pentru fondatori care activează la întreprindere şi pentru fiecare salariat angajat - 500 lei.

Invocă reclamantul că, nefiind de acord cu Decizia în cauză, în partea ce ţine de mărimea taxei pentru amenajarea teritoriului-500 lei, pentru fiecare angajat, la 12.03.2012, printr-o cerere prealabilă a solicitat modificarea Deciziei nr.4/6, în partea ce ţine de mărimea taxei de 500 lei, ca fiind neîntemeiată, cu stabilirea taxei în mărime de 80 lei pentru fiecare fondator şi salariat angajat. Deoarece n-au primit nici un răspuns, consideră reclamantul că pîrîtul refuză în satisfacerea cerinţelor lor, înaintînd cererea respectivă în instanţă. Reclamantul consideră că decizia contestată este abuzivă, exagerată şi neargumentată, deoarece anterior, în perioada anilor 2008-2011, au achitat taxa pentru amenajarea teritoriului în sumă de 3310 lei, 3550 lei, 8149 lei şi 5300 lei respectiv, pe cînd în anul 2012, în baza Deciziei contestate urmează să achite suma de 46000 lei.

Consideră că Consiliul local Slobozia a făcut abuz de dreptul primit prin modificările operate la 26.03.2011, în Codul Fiscal, în vigoare la 04.04.2011, conform cărora au fost excluse noţiunile „cota concretă,, şi „cota maximă, ale taxelor locale, care pînă la 04.04.2011, erau în mărime de la 40 lei - 80 lei Conform Deciziei nr.4/3 din 24.07.2012, despre care a aflat doar în şedinţa de judecată, a fost modificată şi completată Decizia nr.4/6 din 27.12.2011, însă cerinţele lor prealabile, înaintate la 12.03.2012 n-au fost admise. De aceia suplimentar a solicitat şi anularea în parte a Deciziei nr.4/3 din 24.07.2012, privind stabilirea taxei locale pentru amenajarea teritoriului în sumă de 500 lei pentru fiecare salariat angajat, cu stabilirea taxei de 80 lei pentru fiecare salariat.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan-Vodă din 22 octombrie 2012, acţiunea a fost admisă parţial. S-a anulat în parte Decizia Consiliului local Slobozia nr.4/6 din 27.12.2011 şi Decizia nr.4/3 din 24.07.2012 de modificare şi completare a deciziei nr.4/6 din 27.12.201l şi a Regulamentului adoptat în baza acestei deciziei, cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2012 pe teritoriul s. Slobozia, în partea ce ţine de mărimea taxei 500 lei, pentru amenajarea teritoriului, stabilită pentru fondatori care activează la întreprindere şi pentru fiecare salariat angajat, ca fiind ilegală şi neîntemeiată.

A fost obligat Consiliul local Slobozia de a reexamina şi revedea mărimea taxei locale pentru amenajarea teritoriului pentru persoane fizice, în scopul micşorării sumei taxei pentru amenajarea teritoriului, în corespundere cu mărimea taxei medii pentru amenajarea teritoriului pe teritoriul raionului Ştefan Vodă, iar cerinţele CAP „Slobozia Hanesei” privind stabilirea de către instanţă a taxei locale pentru amenajarea teritoriului în sumă de 80 iei, se resping, ca fiind neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 14 martie 2013, apelul declarat de Consiliul s. Slobozia, r-ul Ştefan-Vodă a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Ştefan-Vodă din 22 octombrie 2012, de admitere parţială a acţiunii, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii integral.

La 10 aprilie 2013, CAP „Slobozia Hanesei” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului, CAP „Slobozia Hanesei” a invocat că instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum şi faptul că a interpretat în mod eronat legea. În special, s-a invocat că instanţa de apel eronat a dat apreciere circumstanţelor pricinii, din care considerente a admis o eroare materială, prin faptul că s-a aplicat taxe diferite pentru aceleaşi categorii de persoane, în acest sens se manifestă o discriminare pentru o categorie de persoane. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum rezultă din actele cauzei, Cooperativa Agricolă de Producţie „Slobozia Hanesei” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului s. Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă cu privire la anularea în parte a Deciziei Consiliului local Slobozia nr.4/6 din 27.12.2011, cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2012 pe teritoriul s.Slobozia, în partea ce ţine de mărimea taxei-500 lei, pentru amenajarea teritoriului, ca fiind ilegală. Instanţele ierarhic inferioare de judecată au emis hotărîrile sus enunţate.

Din materialele pricinii se atestă că prin Decizia nr.4/6 din 27.12.2011, a Consiliului local Slobozia, cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2012 pe teritoriul s. Slobozia şi aprobarea Regulamentului cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2012 pe teritoriul s. Slobozia, s-a decis ca plătitorii taxei pentru amenajarea teritoriului sunt subiecţii activităţii de întreprinzător, /persoane fizice şi juridice/. Obiectul taxabil este numărul mediu scriptic anual al salariaţilor. Taxa pentru amenajarea teritoriului pentru anul 2012 este - pentru fondatori care activează la întreprindere şi pentru fiecare salariat angajat - 500 lei.

Prin Decizia nr.4/3 din 24.07.2012, a Consiliului local Slobozia, cu privire la modificarea şi completarea deciziilor, prin pct. II a deciziei, s-a modificat şi s-a completat Decizia nr.4/6 din 27.12.2011, a Consiliului local Slobozia, cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2012, după cum urmează: pct.1) se substituie cap. I-p.2 textul „obiectul taxabil este numărul mediu scriptic anual al salariaţilor” cu textul „numărul scriptic trimestrial al salariaţilor şi/sau fondatorii întreprinderilor în cazul în care aceştia activează în întreprinderile fondate, însă nu sunt incluşi în efectivul trimestrial de salariaţi”, p.3 textul „- pentru persoanele fizice, proprietarilor de terenuri agricole pentru o cotă cu suprafaţa nu mai mare de un hectar – 100 lei; - pentru fondatorii cu suprafaţa de teren de la 1ha pînă la 3ha – 200 lei; - pentru fondatorii cu suprafaţa de teren mai mare de 3ha – 500 lei” se substituie cu textul „- pentru fiecare salariat şi/sau fondator al întreprinderii, în cazul în care acesta activează în întreprinderea fondată, însă nu este inclus în efectivul trimestrial de salariaţi: - pentru o cotă cu suprafaţa nu mai mare de un hectar – 50 lei, - pentru o cotă cu suprafaţa de la 1ha pînă la 3ha – 100 lei, - pentru o cotă cu suprafaţa de la 3ha pînă la 5ha – 200 lei, - pentru o cotă cu suprafaţa mai mare de 5ha – 500 lei”.

În conformitate cu prevederile art. 288 pct. 1) şi 3) Capitolul 1, Titlul VIII Cod Fiscal, taxa locală este plată obligatorie efectuată la bugetul unităţii administrativ- teritoriale, iar cota taxei locale reprezintă cota ad valorem în procente din baza impozabilă a obiectului impunerii ori sumă absolută, stabilită de autoritatea administraţiei publice locale la adoptarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale respective. Potrivit art. 289 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) al aceluiaşi Capitol, Titlul VII din Cod Fiscal se determină procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de acordare a înlesnirilor fiscale. Sistemul taxelor locale reglementate de respectivul titlu include taxa pentru amenajarea teritoriului.

Astfel, în temeiul art. 290 lit. a) şi 291 alin. (1) lit. a), Capitolul 2, Titlul VII Cod Fiscal, în cazul taxei pentru amenajarea teritoriului, subiecţi ai impunerii, sunt persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care dispun de bază impozabilă, obiectul impunerii constituind salariaţii şi/sau fondatorii întreprinderilor care nu sînt incluşi în efectivul trimestrial de salariaţi. Concomitent, art. 292 alin. (2) Capitolul 3, Titlul VII Cod Fiscal, prevede că, cota taxelor locale se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale în funcţie de caracteristicile obiectelor impunerii, şi respectiv, potrivit art. 297 alin. (3), Capitolul 5 Titlul VII Cod Fiscal, taxele locale se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea administraţiei publice locale concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale.

În acelaşi timp, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006, pentru asigurarea autonomiei locale, autorităţile administraţiei publice locale elaborează, aprobă şi gestionează în mod autonom bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, avînd dreptul să pună în aplicare taxe şi impozite locale şi să stabilească cuantumul lor în condiţiile legii. Art. 14 alin. (2) lit. a) al aceleiaşi legi, stabileşte că punerea în aplicare şi modificarea, în limitele competenţei sale, a impozitelor şi taxelor locale, a modului şi a termenelor de plată a acestora, precum şi acordarea de facilităţi pe parcursul anului bugetar este de competenţa consiliilor locale.

Complementar celor expuse, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea privind finanţele publice locale nr. 397-XV din 16 octombrie 2003, statuează că veniturile bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale se constituie din impozite, taxe, alte venituri prevăzute de legislaţie şi se formează din venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, ce se formează din impozitele şi taxele locale, prevăzute pe fiecare teritoriu în parte, în conformitate cu Codul fiscal, şi se virează direct şi integral la bugetele respective. Obligarea Consiliul local Slobozia să-şi revadă mărimea taxei locale pentru amenajarea teritoriului pentru persoane fizice, în scopul micşorării sumei taxei pentru amenajarea teritoriului, în corespundere cu mărimea taxei de stat medii pentru amenajarea teritoriului în raza teritorială a raionului Ştefan Vodă, constituie o ingerinţă a instanţei judecătoreşti în activitatea autorităţii publice locale.

În temeiul celor indicate supra, rezultă cu celeritate că prima instanţă nu era în drept să impună asemenea soluţii, acestea restrîngînd drepturile exclusive ale consiliului, prevăzute de legislaţia în vigoare, relevantă speţei în cauză. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că, pentru asigurarea autonomiei locale, autorităţile administraţiei publice locale elaborează, aprobă şi gestionează în mod autonom bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, avînd dreptul să pună în aplicare taxe şi impozite locale şi să stabilească cuantumul lor în condiţiile legii, punerea în aplicare şi modificarea impozitelor şi taxelor locale, a modului şi a termenelor de plată a acestora, precum şi acordarea de facilităţi pe parcursul anului bugetar, fiind strict de competenţa consiliilor locale.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul, că hotărîrea primei instanţe este ilegală şi neîntemeiată, iar decizia instanţei de apel este corectă şi întemeiată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de CAP „Slobozia Hanesei” şi de a menţine decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Cooperativa Agricolă de Producţie „Slobozia Hanesei”. Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 14 martie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei Agricole de Producţie „Slobozia Hanesei” împotriva Consiliului s. Slobozia, r-ul Ştefan-Vodă, cu privire la anularea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Ion Vîlcov Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima