2rac-294/15 — Încasarea cheltuielilor de judecată şi de asistenţă juridică

prima instanţă: I. Nașco dosarul nr. 2rac-294/15 instanţa de apel:V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavriliță ÎNCHEIERE 30 septembrie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Cooperativei Agricole de Producție „Slobozia Hanesei” împotriva Primăriei satului Slobozia raionul Ștefan Vodă cu privire încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015 prin care a fost respins apelul declarat de reprezentantul Primăriei satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă, avocatul Cîșlari Ion și menținută hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din 24 ianuarie 2014, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 19 septembrie 2013, CAP „Slobozia Hanesei” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă cu privire încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 18 august 2011, Primăria satului Slobozia, raionul Ştefan Vodă s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva CAP „Slobozia Hanesei” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 210 421,05 lei pentru folosirea terenurilor proprietate publică căi de acces (drumuri) la cotele de teren ale proprietarilor în lipsa contractului de arendă. Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 03 mai 2012, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, iar prin decizia Curţii de Apel Bender din 08 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Primăria satului Slobozia, raionul Ştefan Vodă ca neîntemeiată şi s-a menţinut hotărirea primei instanțe. Ulterior, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 mai 2013, recursul declarat de Primăria satului Slobozia, raionul Ştefan Vodă a fost declarat inadmisibil.

Menționează reclamantul că în legătură cu examinarea cauzei civile la cererea de chemare în judecată în judecată a Primăriei satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă a suportat cheltuieli de judecată în sumă totală de 19 000 lei, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale: Seria EN nr. 732112 din 30 noiembrie 2011 în sumă de 5 000 lei, eliberată de BAA „Centru” mun.

Chişinău în baza contractului de asistenţă juridică nr. 3 din 14 noiembrie 2011, Seria PB nr. 0156404 din 12 februarie 2013 în sumă de 4000 lei, eliberată de CA „Bevziuc Rodica” în baza contractului de asistenţă juridică nr. 06 din 05 iunie 2012 și Seria PB nr. 0156416 din 16 mai 2013 în sumă de 10 000 lei, eliberată de CA „Bevziuc Rodica” în baza contractului de asistenţă juridică nr. 7 din 11 aprilie 2013. Mai indică reclamantul că la 13 iulie 2010, Primăria satului Slobozia, raionul Ştefan Vodă s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva CAP „Slobozia Hanesei” cu privire la revindecarea bunurilor şi obiectelor de menire social-culturală, încasarea contravalorii bunurilor şi plata muncii pentru întreţinerea taberei de odihnă.

Prin hotărirea Judecătoriei Ştefan Vodă din 03 mai 2012, menținută prin decizia Curții de Apel Bender din 28 februarie 2013, acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 07 august 2013, recursul declarat de Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă a fost considerat inadmisibil. Susține că în legătură cu examinarea litigiului în cauză CAP „Slobozia Hanesei” a suportat cheltuieli de judecată în sumă de 19 000 lei, confirmate prin facturile fiscale: Seria EN nr. 732039 din 12 ianuarie 2011 în sumă de 3500 lei, eliberată de BAA „Centru” mun.

Chişinău în baza contractului de asistenţă juridică nr. 11/10 din 25 noiembrie 2010, Seria PB nr. 0156404 din 12 februarie 2013 în sumă de 3500 lei, eliberată de CA „Bevziuc Rodica” în baza contractului de asistenţă juridică nr. 10/12 din 24 octombrie 2012 și Seria PB nr. 0156416 din 16 mai 2013 în sumă de 12 000 lei, eliberată de CA „Bevziuc Rodica” în baza contractului de asistenţă juridică nr. 8 din 11 aprilie 2013. Astfel, menționează CAP „Slobozia Hanesei” că urmare a litigiilor civile inițiate de către Primăria satului Slobozia, raionul Ştefan Vodă a suportat cheltuieli pentru asistenţă juridică, în sumă totală de 38 000 lei.

În context, invocînd prevederile art. 11 lit. g) art. 90 lit. i) CC și art. art. 8, 94, 96 CPC menționează că la examinarea litigiilor iniţiate de către Primăria satului Slobozia raionul Ștefan Vodă a fost reprezentat în instanţa de judecată de către avocatul Bevziuc Rodica în temeiul contractelor de asistenţă juridică înregistrate la BAA „Centru” mun.

Chişinău şi CA „Bevziuc Rodica” prin care de comun acord între părţi a fost stabilit onorariul avocatului în sumă totală de 38 000 lei, ținîndu-se cont de Recomandarea Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova privind cuantumul onorariilor percepute în diverse categorii de cauze şi compensarea de către instanţele de judecată a cheltuielilor de asistenţă juridică, aprobată prin hotărîrea Consiliului Baroului Avocaţilor din Republica Moldova din 29 decembrie 2005 (modificată prin Decizia Consiliului Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova nr. 2 din 30 martie 2012). Solicită CAP „Slobozia Hanesei” încasarea din contul Primăriei satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă a cheltuielilor de judecată în mărime de 38 000 lei.

În cadrul dezbaterilor judiciare, CAP „Slobozia Hanesei” concretizîndu-şi motivele și cerințele acțiunii a invocat că pentru acordarea asistenţei juridice în instanța de apel CA „Bevziuc Rodica” a eliberat o singură factură şi anume factura PB 0156404 din 12 februarie 2013 cu suma de 7 500 lei, pentru ambele cauze civile. De asemenea, pentru acordarea asistenţei juridice în instanța de recurs, CA „Bevziuc Rodica” a eliberat doar o singură factură pentru ambele cauzei civile, în factură fiind indicată suma 25 000 lei, din care 3 000 lei constituie onorariul achitat de CAP „Slobozia Hanesei” pentru asistenţă juridică acordată de avocatul Bevziuc Rodica într-un alt litigiu existent între aceleaşi părţi și care la acel moment se afla în proces de examinare în instanța de recurs.

Astfel, consideră că raporturile juridice între avocat şi client, i-au naştere în baza contractului de asistenţă juridică, încheiat în modul prevăzut de legislaţia civilă, iar odată ce a fost respectată forma scrisă a contractului, clauzele obligatorii conţinute în contract, respectate prevederile Codului Civil al Republicii Moldova, Legea cu privire la avocatură, prevederile art. 6 CEDO și art. 26 a Constituţiei RM, nimeni nu este în drept să anuleze sau să modifice o clauză contractuală, fără ca această cerinţă să fie invocată de părţile contractante. Totodată a indicat că, suma onorariului stabilită pentru prestarea serviciilor juridice în instanţa de recurs, diferă de sumele onorariilor stabilite pentru instanţa de fond şi apel, dat fiind faptul, că instanţa de recurs este o instanţă superioară, decizia căreia este irevocabilă, fapt pentru care, avocatul a avut nevoie de un volum mai mare de ore pentru pregătirea poziţiei necesare.

A mai menționat că dosarele inițiate la cererea de chemare în judecată a Primăriei satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă sunt complicate după caracter şi volum, examinarea acestora a durat o perioadă de circa 4 ani, avocatul fiind nevoit să studieze și să analizeze volumul mare de înscrisuri precum și să consulte specialiști în domeniu pentru a lua poziţia necesară. La fel, invocă că litigiile respective au implicat studierea amplă a legislaţiei naţionale şi internaţionale, a practicii judiciare naţionale şi practicii CEDO, atragerea martorilor în proces și prezentarea înscrisurilor din arhivă. Mai mult, pe parcursul examinării acestor litigii, de către pîrît au fost sesizate şi alte organe de drept cum ar fi Procuratura, avocatul fiind obligat să presteze serviciile sale şi vis-a-vis de aceste sesizări din motiv că hotărîrile acestor organe de drept erau în concordanţă cu circumstanţele litigiilor aflate în curs de examinare.

Susține că la 14 august 2013 în adresa Primăriei, satului Slobozia, raionul Ştefan Vodă a fost expediată reclamaţia nr. 22, iar la 03 septembrie 2013 reclamaţia nr. 24, prin care a solicitat soluţionarea litigiului în cauză pe cale amiabilă, însă, pîrîtul prin înştiinţarea nr. 157 din 23 august 2013 şi nr. 185 din 09 septembrie 2013 l-a informat despre refuzul său şi netemeinicia pretenţiei invocate. Solicită CAP „Slobozia Hanesei” încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 42 975 lei, inclusiv: cheltuielile de judecată suportate în legătură cu examinarea cauzelor civile la cererea de chemare în judecată a Primăriei satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă în sumă de 38 000 lei, cheltuielile de judecată suportate în legătură cu examinarea litigiului în cauză în mărime de 4 000 lei și a cheltuielile de transport în sumă de 975 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan Vodă din 24 ianuarie 2014 acțiunea a fost admisă integral, fiind încasat din contul Primăriei satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă în beneficiul CAP „Slobozia Hanesei” cheltuielile de judecată în mărime de 49975 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 10 iulie 2014 a fost respins apelul declarat de Primăria satului Slobozia, raionul Ştefan Vodă şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 decembrie 2014, a fost admis recursul declarat de Primăria satului Slobozia, raionul Ştefan Vodă casată decizia instanței de apel și restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de reprezentantul Primăriei satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă, avocatul Ion Cîșlari și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la prevederile art. 9 alin. (1) Cod civil, art. art. 8, 90 lit. i), 94 alin. (1), 96 alin. (1), (11) CPC și art. 63 alin. (1) din Legea cu privire la avocatură și a concluzionat că în legătură cu examinarea cauzelor civile inițiate la cererea de chemare în judecată a Primăriei satului Slobozia raionul Ștefan Vodă, CAP „Slobozia Hanesei” a suportat cheltuieli în sumă de 38 000 lei, iar acest fapt se confirmă incontestabil prin facturile fiscale și contractele de asistență juridică anexate la materialele cauzei.

Totodată, instanța de apel a reținut că suma onorariului de 38 000 lei achitată de către CAP „Slobozia Hanesei” avocatului Bevziuc Rodica pentru acordarea asistenței juridice pe cauzele civile inițiate la cererile Primăria satului Slobozia raionul Ștefan Vodă, a fost prevăzută în contractele de asistență juridică pentru tot volumul de lucru prestat de avocat în perioada anilor 2010-2013, la stabilirea cuantumului onorariului ținîndu-se cont de Recomandarea Uniunii Avocaților din Republica Moldova privind cuantumul onorariilor percepute în diferite categorii de cauze și compensarea de către instanțele judecătorești a cheltuielilor de asistență juridică aprobată prin Decizia Consiliului Uniunii avocaților di Republica Moldova nr. 2 din 30 martie 2012. La 29 iunie 2015, Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că instanţa de apel la fel ca şi prima instanţă a apreciat arbitrar probele administrate în procesul civil și nu a intrat în esența litigiului și a probelor necesare demonstrării cuantumului pretinsului prejudiciu material - cheltuieli de judecată, iar facînd o transcriere a hotărîrii primei instanţe a constatat unele circumstanțe ce nu rezultă din probele administrate la materialele pricinii, în special a rezonabilității ca mărime a cheltuielilor pentru asistența juridică, sau acest aspect nu a fost probat de către reclamantul-intimat în cadrul examinării cauzei.

Susține că la determinarea cuantumul cheltuielilor de judecată instanțele judecătorești nu au apreciat probatoriul administrat prin prisma pct. 211 a Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației despre încasarea cheltuielilor de judecată în cauzele civile nr. 25 din 28 iunie 2004 modificată și completată prin hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 6 din 24 decembrie 2012, și nu s-au expus asupra determinării cuantumului cheltuielilor de judecată prin prisma art. 96 alin. (1) CPC, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Consideră că reclamantul avînd obligaţia probării, sub aspectul rezonabilităţii ca mărime a cheltuielilor suportate pentru asistența juridică nu a prezentat probe ce ar demonstra că cheltuielile respective au fost rezonabile în special pentru examinarea cauzei în instanța de recurs în mărime de 10 000 lei și respectiv 12 000 lei, din care considerente acţiunea urmează a fi respinsă ca neprobată sau cel puțin să fie diminuat cuantumului pretins în special în privința sumelor percepute pentru reprezentarea în instanţa de recurs.

În acest context menționează că actele privind prestarea serviciilor juridice prestate din 23 mai 2013 şi 08 august 2013, au fost întocmite, după încetarea de jure a relaţiilor contractuale de asistenţă juridică pentru instanţele judecătoreşti inferioare, după achitarea de facto a sumei stabilite între părţi, respectiv acţiunile şi actele întocmite au fost convenite ca executate după încetarea de jure a contractelor pentru instanţele inferioare. Totodată, sub aspectul criteriului rezonabilităţii consideră că cuantumul onorariilor percepute pentru asistenţa juridică în instanţa de fond şi în instanța de apel sunt rezonabile, pe cînd onorariile percepute pentru asistenţa juridică în instanţa de recurs sunt exagerate, vădit disproporţionate şi nejustificate.

Apreciază că instanţa de apel nu a examinat multiaspectual circumstanţele cauzei, nu s-a expus asupra fiecărei sume suportate de intimat ca cheltuieli de judecată pentru fiecare litigiu și s-a limitat doar la faptul că reclamantul a solicitat încasarea cheltuielilor de judecată pentru două litigii în sumă a cîte 19 000 lei.

Mai indică recurentul că atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel, neîntemeiat au încasat cheltuielile de judecată în mărime de 4000 lei, suportate de CAP „Slobozia Hansei” în legătură cu examinarea litigiului în speță, deoarece Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă nu a fost obligată printr-o hotărîre judecătorească să compenseze cheltuielile de judecată suportate de către CAP „Slobozia Hanesei” în legătură cu examinarea cauzelor civile la cererea de chemare în judecată a Primăriei satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă, sau ca autoritate publică Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă nu putea să satisfacă nejustificat pretenţiile intimatului, atîta timp cît cuantumul acestor cheltuieli nu au fost stabilite sub criteriile art. 96 alin. (1) CPC, de o instanţă judecătorească.

Mai mult decît atît, în cadrul şedinţelor de judecată reprezentantul intimatului a declarat că nu a revendicat cheltuielile de judecată în cadrul examinării litigiilor în baza cărora se pretinde că au fost suportate, deoarece a intenţionat de a le revendica printr-un proces separat, or, prin inițierea litigiului în cauză este ilegal ca Primăria satului Slobozia raionul Ștefan Vodă să suporte din vina exclusivă a CAP „Slobozia Hanesei” cheltuielile de asistenţă juridică în legătură cu examinarea litigiului în cauză. Din aceleași motive recurentul consideră neîntemeiate și cerințele CAP „Slobozia Hansei” cu privire la a încasarea cheltuielilor de transport în mărime de 975 lei, or nici în conformarea acestora nu au fost prezentate probe pertinente şi veridice.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Primăria satului Slobozia, raionul Ștefan Vodă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chișca-Doneva