3ra-1114/13 — Cu privire la contestarea actului administrativ

prima instanţă:Iu. Moldovan dosarul nr.3ra-1114/13 instanţa de apel: G. Druguş, I. Guzun, E.Secrieru DECIZIE 5 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu, Judecătorii Tatiana Răducanu, Nicolae Clima Valeriu Doagă şi Sveatoslav Moldovan examinând recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor” împotriva Consiliului sătesc Hîrbovăţ, raionul Anenii Noi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 15 ianuarie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de Consiliul local Hîrbovăţ, raionul Anenii Noi c o n s t a t ă La 13 martie 2012 societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor” au depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Hîrbovăţ, raionul Anenii Noi cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor” au invocat că la 30 decembrie 2011 Consiliul sătesc Hîrbovăţ a adoptat decizia nr. 04-06 cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2012, prin care au fost stabilite taxele locale pentru agenţii economici care desfăşoară activitate de antreprenoriat pe teritoriul UAT pe anul 2012. Prin decizia menţionată Consiliul sătesc Hîrbovăţ a stabilit pentru agenţii economici care desfăşoară activitate de antreprenoriat pe teritoriul UAT diferite taxe pentru amplasarea unităţilor comerciale şi de prestări servicii, fară a fi indicate criteriile care au stat la baza stabilirii acestor taxe.

Consideră societatea cu răspundere limitată „Larsan Nor” şi societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” că decizia nominalizată este ilegală în partea ce ţine de stabilirea taxelor locale pentru unităţile comerciale. La 31 iulie 2012 societatea cu răspundere limitată „Larsan Nor” şi societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” au depus cerere de modificare a pretenţiilor solicitînd anularea deciziilor Consiliului Hîrbovăţ nr. 04-06 din 30 decembrie 2011; nr. 05-II din 28 martie 2012, nr. 06-03 din 19 iunie 2012 cu privire la stabilirea taxei 1 de amplasare a obiectului comercial şi Regulamentului cu privire la stabilirea taxelor şi impozitelor locale pe teritoriul Primăriei Hîrbovăţ aprobat prin aceste decizii.

Judecătoria Anenii Noi prin hotărîrea din 15 octombrie 2012 a admis acţiunea. Au fost declarate nule deciziile Consiliului sătesc Hîrbovăţ nr. 04-06 din 30 decembrie 2011; nr.05-11 din 28 martie 2012, nr. 06-03 din 19 iunie 2012 cu privire la stabilirea taxei de amplasare a obiectului comercial şi Regulamentul cu privire la stabilirea taxelor şi impozitelor locale pe teritoriul Primăriei satului Hîrbovăţ, aprobat prin decizia Consiliului sătesc Hîrbovăţ raionul Anenii Noi nr. 4-06 din 30 decembrie 2011; nr.05-11 din 28 martie 2012 şi nr. 06-03 din 19 iunie 2012. La 16 noiembrie 2012 Consiliul sătesc Hîrbovăţ a declarat recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 15 octombrie 2012. Curtea de Apel Bender prin decizia din 15 ianuarie 2013 a admis apelul declarat de Consiliul sătesc Hîrbovăţ, a casat hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 15 octombrie 2012 şi a emis o hotărîre nouă prin care a respins cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

La 27 martie 2013 societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor” au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 15 ianuarie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor” au invocat că instanţa de apel la examinarea pricinii a comis încălcări ale normelor de drept material şi procesual. Mai menţionează că instanţa de apel nu a luat în consideraţie prevederile art. 217 alin. (1) Codul civil, care stipulează că nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut sau actual.

Instanţa de judecată o invocă din oficiu. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 442 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul declarat se judecă în limitele invocate şi în baza referinţei depuse de către intimat.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificînd argumentele invocate în recurs în baza materialelor dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele motive. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Curtea de Apel Bender la 15 ianuarie 2013 a pronunţat dispozitivul deciziei. La dosar nu sunt date cînd instanţa de apel a comunicat părţilor decizia integrală.

2 Astfel, recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor” la 27 martie 2013 se consideră depus în termen. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din actele pricinii rezultă că Consiliul sătesc Hîrbovăţ, raionul Anenii Noi prin decizia nr. 04-06 din 30 decembrie 2011 a stabilit taxele locale pentru anul 2012 pentru agenţii economici care desfăşoară activitate de antreprenoriat pe teritoriul UAT.

Prin decizia nr. 06-03 din 19 iunie 2012 Consiliul sătesc Hîrbovăţ a modificat decizia nr. 04-06 din 30 decembrie 2012 cu privire la taxele locale pentru anul 2011 şi 2012 prin abrogarea prevederilor pct. 2 şi 3, a aprobat regulamentul cu privire la stabilirea şi aplicarea taxelor locale pe teritoriul UAT pentru anul 2012, a aprobat anexa nr. 2 „Cotele taxelor pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări serviciide deservire socială conform clasificării după profilul de activitate, amplasare şi suprafaţa de comerţ”, abrogînd şi decizia Consiliului sătesc nr. 05-11 din 28 martie 2012 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului sătesc nr. 04-06 din 30 decembrie 2011 cu privire la taxele locale pentru anul 2012”.

Societatea cu răspundere limitată „Larsan Nor” şi societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” au contestat legalitatea acestor decizii în instanţa de judecată. Prima instanţă a admis acţiunea. Curtea de Apel Bender a admis apelul declarat de Consiliul sătesc Hîrbovăţ, a casat hotărîrea primei instanţe şi a emis o hotărîre nouă prin care a respins cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor”. Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că Curtea de Apel Bender a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă a emis o hotărâre legală.

Argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor” în cererea de recurs nu au suport legal şi nu servesc temei de casare a hotărîrii din următoarele motive. Conform art. 297 alin. (3) Codul fiscal, taxele locale se aplică, se modifică ori se anulează de către autoritatea administraţiei publice locale concomitent cu adoptarea sau modificarea bugetului unităţii administrativ-teritoriale. Aşadar, deciziile contestate sunt emise de organul competent. Punctul 2 al Regulamentului cu privire la stabilirea şi aplicarea taxelor locale din teritoriul UAT pentru anul 2012, aprobat prin decizia nr. 06-03 din 19 iunie 2012 prevede că baza impozabilă a obiectului impunerii este suprafaţa ocupată de unitatea de comerţşi/sau de prestări servicii de deservire socială, amplasarea lor, tipul mărfurilor desfăcute şi serviciile prestate.

Prin anexa nr. 2 la decizia Consiliului sătesc Hîrbovăţ din 19 iunie 2012 cu privire la modificarea deciziei Consiliului sătesc nr. 04-06 din 30 decembrie 2011 „Cu privire la taxele locale pentru anul 2012”, Consiliul sătesc Hîrbovăţ a aprobat Cotele taxelor pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire 3 socială conform clasificării după profilul de activitate, amplasare şi suprafaţa de comerţ. Mărimea taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială se stabilesc conform anexei nr. 2 reieşind din clasificarea acestor unităţi comerciale şi/sau de deservire socială în categorii conform art. 292 alin. (2) Codul fiscal şi a lit. e) din anexe: taxele locale, termenele de plată şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale din Titlul VII al Codului fiscal.

Conform art. 2 din Legea nr. 1103-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la protecţia concurenţei, concurenţa este întrecerea în care acţiunile independente ale agenţilor economici limitează efectiv posibilitatea fiecăruia dintre ei de a exercita influenţă unilaterală asupra condiţiilor generale de circulaţie a mărfii pe piaţa respectivă. Conform art. 4 al Legii concurenţei nr. 183 din 11 iulie 2012, concurenţa reprezintă rivalitatea economică, existentă sau potenţială, între două sau mai multe întreprinderi independente pe o piaţă relevantă, cînd acţiunile lor limitează efectiv posibilităţile fiecăreia dintre ele de a influenţa unilateral condiţiile generale de circulaţie a produselor de pe piaţa respectivă, stimulează progresul tehnico-ştiinţific şi creşterea bunăstării consumatorilor.

Poziţia a 7-a din anexa nr. 2 la decizia Consiliului sătesc Hîrbovăţ nr. 06-03 din 19 iulie 2012 pentru modificarea Regulamentului cu privire la stabilirea şi aplicarea taxelor locale din teritoriul UAT pentru anul 2012 reflectă că societatea cu răspundere limitată „Vispas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Avicola Ramdan” desfăşoară acelaşi gen de activitate (f. d. 33, 83). Pentru desfăşurarea aceluiaşi gen de activitate societăţilor comerciale nominalizate li s-a stabilit spre plată taxa de 10 000 lei. Astfel, stabilind taxa în cuantum unic pentru ambii agenţi economici care practică acelaşi gen de activitate intimatul nu a favorizat şi nu a acordat facilităţi fiscale nici unuia din ei.

Societăţii cu răspundere limitată „Larsan Nor” i s-a stabilit taxa pentru unitatea comercială a întreprinderilor pentru producerea şi comercializarea combifurajelor în sumă de 120 000 lei. Alţi agenţi economici care practică acelaşi gen de activitate, dar cărora li s-au stabilit taxe în alte mărimi în anexa nr. 2 nu sunt menţionaţi. Activitatea de producţie avicolă a societăţii cu răspundere limitată „Vispas şi Co” şi activitatea de producere a combifurajelor a societăţii cu răspundere limitată „Larsan Nor” sunt genuri de activitate diferită şi nu intră în concurenţă reciprocă. Prin urmare, alegaţiile recurenţilor despre crearea unor condiţii discriminatorii în desfăşurarea activităţii de întreprinzător şi încălcarea de către intimat prin actul administrativ contestat a prevederilor Legii nr. 1103-XIV din 30 iunie 2000 cu privire la protecţia concurenţei poartă caracter declarativ şi nu au suport legal.

Or, art. 292 alin. (2) Codul fiscal expres prevede că cota taxelor locale se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale în funcţie de caracteristicile obiectelor impunerii. Conform art. 26 din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, este ilegal ca 4 fiind emis cu încălcarea competenţei, este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite. Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.

Actele administrative contestate sunt legale în fond, emise cu respectarea competenţei, procedurii şi temei de a fi anulate nu sunt. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, a apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor” în cererea de recurs nu au suport legal şi poartă caracter declarativ, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor”. Se menţine decizia Curţii de Apel Bender din 15 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de societatea cu răspundere limitată „VisPas şi Co” şi societatea cu răspundere limitată „Larsan-Nor” împotriva Consiliului sătesc Hîrbovăţ raionul Anenii Noi cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, Judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Nicolae Clima Valeriu Doagă Sveatoslav Moldovan 5