3ra-646/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Panfili dosarul nr. 3ra-646/15 instanţa de apel: N. Cernat A. Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 21 mai 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cooperativa Agricolă de Producţie “Basarabia”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa Agricolă de Producţie “Basarabia” împotriva Consiliului sătesc Hîrbovăţ raionul Anenii Noi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 14 februarie 2013 Cooperativa Agricolă de Producţie “Basarabia” (în continuare C.A.P.

“Basarabia”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului sătesc Hîrbovăţ raionul Anenii Noi cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a menţionat că, la 26 decembrie 2012 Consiliul sătesc Hîrbovăţ a emis decizia nr. 10-07 cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2013 pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale Hîrbovăţ în temeiul căreia C.A.P. “Basarabia” a fost obligată să achite taxa locală pentru amplasarea unităţilor comerciale, în mărime de 65000 lei anual. Susţine că, alte formaţiuni agricole din teritoriu nu au fost impuse cu taxe locale de acest gen şi consideră decizia emisă de Consiliul sătesc Hîrbovăţ nr. 10-07 ca fiind ilegală.

Afirmă că, nu dispune de unităţi comerciale în sensul dispoziţiei art. 288 alin. (4) din Codul fiscal. Solicită anularea deciziei nr. 10-07 din 26 decembrie 2012 emisă de Consiliul sătesc 1 Hîrbovăţ ca fiind ilegală şi discriminatorie, cu excluderea C.A.P. “Basarabia” din lista plătitorilor taxei pentru unităţile comerciale - pct. 5 din anexa nr. 2 la decizie. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 31 martie 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a anulat din ziua adoptării punctul 5 din anexa nr. 2 la decizia Consiliul sătesc Hîrbovăţ raionul Anenii Noi nr. 10-07 din 26.12.2012 cu privire la stabilirea taxelor locale pentru anul 2013 pe teritoriul U.A.T. Hîrbovăţ cu excluderea C.A.P. “Basarabia” din tipul unităţilor comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială, în rest acţiunea s-a respins ca neîntemeiată.

S-a anulat încheierea din 29 martie 2013 prin care s-a suspendat executarea deciziei nr. 10-07 din 26 martie 2012 a Consiliului sătesc Hîrbovăţ raionul Anenii Noi după ce hotărîrea judecătorească va rămîne definitivă. În motivarea soluţiei instanţa de judecată a constatat că, C.A.P. “Basarabia” nu este o unitate de comerţ care s-ar ocupa cu primirea şi comercializarea bunurilor, respectiv actul administrativ contestat în partea includerii acestuia în calitate de subiect al impunerii de achitare a taxei locale este ilegală. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014 s-a admis apelul declarat de Consiliul sătesc Hîrbovăţ, s-a casat hotărîrea primei instanţe şi s-a emis o nouă hotărîre de respingere a acţiunii înaintate de C.A.P.

“Basarabia”. Instanţa de apel a stabilit că, actul administrativ contestat este legal or, C.A.P. “Basarabia” întruneşte toate criteriile ce caracterizează o unitate comercială, are statut de cooperativă agricolă şi deţine unităţi comerciale în cadrul localităţii, fapt dovedit prin planul de amplasare a acestor unităţi. La data de 06 ianuarie 2015 C.A.P. “Basarabia” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel nu a aplicat art. 12 alin. (1) din Codul Civil, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 1103 cu privire la protecţia concurenţei şi art. 9 pct. 1 din aceeaşi lege care urmau a fi aplicate la caz.

Susţine că, actul administrativ contestat este ilegal şi favorizează unii deţinători ai unităţilor comerciale, iar C.A.P. “Basarabia” realizează producţia sa cu ridicata şi respectiv nu este subiect al impunerii cu taxă pentru unităţile comerciale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

2 (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, recurentul a luat cunoştinţă cu decizia recurată la data de 04 decembrie 2014, iar recursul a fost depus la 06 ianuarie 2015 prin urmare recursul este considerat ca fiind depus în termen. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanţa de apel nu a aplicat art. 12 alin. (1) din Codul Civil, art. 4 alin. (3) din Legea nr. 1103 cu privire la protecţia concurenţei şi art. 9 alin. (1) din aceeaşi lege nu pot fi reţinute în condiţiile în care Legea nr. 1103 din 30 iunie 2000 cu privire la protecţia concurenţei a fost abrogată prin Legea nr. 183 din 11 iulie 2012 cu privire la concurenţă şi prin urmare prevederile acesteia nu pot fi aplicate în speţă. Instanţa de recurs relevă că, instanţa de apel a determinat just existenţa particularităţilor recurentului ca subiect al impunerii şi a efectuat controlul judecătoresc în 3 privinţa legalităţii actului administrativ fără a analiza controlul de oportunitate a acestuia care nu este de competenţa instanţei de judecată.

De asemenea completul constată că, recursul declarat de Cooperativa Agricolă de Producţie “Basarabia” nu corespunde exigenţelor legale prevăzute la art. 437 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa de recurs notează, că recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cooperativa Agricolă de Producţie “Basarabia” ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Cooperativa Agricolă de Producţie “Basarabia” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4