2rac-232/13 — Încasarea sumei

prima instanţă: Iu. Silarin dosarul nr. 2rac-232/13 instanţa de apel: M. Antonov, I. Guzun, A. Parpalac ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă către Cooperativa Agricolă de Producţie „Slobozia Hanesei” cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 08 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ştefan-Vodă din 03 mai 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 18 august 2011 Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă a depus cerere de chemare în judecată împotriva CAP „Slobozia Hanesei” privind încasarea datoriei în sumă de 210421,05 lei pentru folosirea terenurilor proprietate publica căi de acces (drumuri) la cotele de teren ale proprietarilor în lipsa contractului de arenda.

În motivarea acţiunii reclamantul Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă a invocat că, în anii 1997-2000 în conformitate cu legislaţia în vigoare la acel moment, cetăţenii, inclusiv lucrătorii CAP „Slobozia Hanesei” succesoare de drept a colhozului „Progress”, GCA „Slobozia” au fost împroprietăriţi cu pămînt şi avere, cote părţi, care le-au revenit cu primirea titlurilor de proprietate. Indică că cotele menţionate au fost înregistrate la OCT Ştefan Vodă cu atribuirea fiecărei cote de teren în parte a numărului cadastral care au fost repartizate în cîmpuri (blocuri) înregistrate cu numere cadastrale în conformitate cu Proiectul de organizare a Gospodăriilor Ţărăneşti a s.Slobozia. Totodată s-a atribuit 54,6 ha de teren agricol, proprietate publică pentru amplasarea căilor de acces (drumuri) la cotele de teren agricol, pentru accesul proprietarilor cu transportul şi tehnica agricolă, întru eventuala prelucrare de sine stătătoare.

1 Menţionează că deoarece, CAP „Slobozia Hanesei” este succesoarea colhozului „Progress” şi deţine în arendă peste 90% din terenurile cu destinaţie agricolă, nu era necesar ca 54,6 ha terenuri proprietate publica aflate sub căi de acces (drumuri) să fie utilizate după destinaţie, astfel de la data fondării şi pînă în prezent le prelucrează neachitînd plata necesară. Reclamantul în cererea de chemare în judecată menţionează că, CAP „Slobozia Hanesei” refuză încheierea contractului de arendă a terenurilor cu destinaţia agricolă, căii de acces (drumuri) la cotele de teren ale proprietarilor, motivînd că nu foloseşte terenurile în cauză. Pe data de 17 ianuarie 2011 primăria a adresat CAP „Slobozia Hanesei” reclamaţie, solicitînd achitarea plăţii în mărime de 84902,25 lei pentru folosirea pe parcursul anului 2010 a terenurilor proprietate publică căi de acces (drumuri) la cotele de teren ale proprietarilor cu o suprafaţă de 39,1544 ha.

Însă cooperativa a refuzat satisfacerea reclamaţiei în cauză pe motiv că, terenurile sunt consolidate şi nu au nevoie de căi de acces (drumuri), iar echivalentul suprafeţei de 39,1544 ha, teren căi de acces (drumuri) a fost lăsată neprelucrată la marginea fiecărui cîmp. La fel, reclamantul indică că conform controlului efectuat de către Direcţia Teritorială Inspectare Financiară Căuşeni, Primăria nu a beneficiat de un venit în sumă de 210421 lei, sugerînd încheierea contractelor de arendă cu cooperativa şi încasarea plăţilor în sumă de 210421,05 lei.

La data de 04.02.2011, Primăria a adresat CAP „Slobozia Hanesei” supliment la reclamaţia nr. 4 din 17 ianuarie 2011, solicitînd achitarea sumei de 84902,25 lei, suplimentar suma de 125518,80 lei, în total 210421,05 lei constituită din plata pentru folosirea terenurilor proprietate publica căi de acces (drumuri) cu o suprafaţă de 54.5276 ha în anii 2007-2008 în suma totală de 66146,70 lei şi cu o suprafaţă de 39,1544 ha; şi în anii 2009-2010 în suma totală de 144274,35 lei. În baza argumentelor invocate Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă a solicitat încasarea de la pîrît suma de 210421,05 lei pentru folosirea terenurilor proprietate publică (căi de acces drumuri) în lipsa contractului de arendă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ştefan-Vodă din 03 mai 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea depusă de Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă către Cooperativa Agricolă de Producţie „Slobozia Hanesei” cu privire la încasarea datoriei. În motivarea soluţiei sale, prima instanţă a menţionat că conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 1075 din 01.10.2007 cu privire la aprobarea Regulamentului privind consolidarea terenurilor agricole a fost aprobat Regulamentul privind consolidarea terenurilor agricole. Conform punctului 41 din acest regulament, organizarea şi amenajarea terenurilor agricole prevede situarea drumurilor de deservire a terenurilor sau a altor 2 obiecte de infrastructură.

Potrivit punctului 44 al regulamentului în cauză, amplasarea drumurilor (căilor de acces) este determinată de necesitatea accesului liber şi permanent spre obiectele de producţie (ferme animaliere, obiecte de prelucrare, culturi de cîmp etc.). De asemenea, punctul 53 al Regulamentului prevede că, în scopul impulsionării aplicării metodelor de reparcelare a terenurilor agricole, pot fi utilizate terenurile destinate agriculturii din proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale. Astfel, a fost constatat că, în satul Slobozia, raionul Ştefan-Vodă pămînturile proprietarilor nu au fost separate şi Proiectul de organizare a Gospodăriilor Ţărăneşti a s. Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă de facto n-a fost realizat.

Prin urmare s-a constatat că din momentul fondării şi pînă în prezent CAP „Slobozia Hanesei” achită impozitul funciar pentru această suprafaţă de teren (căi de acces-drumuri), iar potrivit prevederilor art. 34 a Codului funciar – plata pentru folosirea terenului se încasează anual sub formă de impozit funciar sau plată de arendă, în speţă, CAP „Slobozia Hanesei” în prezent nu are restanţă faţă de buget. În opinia primei instanţe s-a invocat art. 1 a Codului civil, care prevede că, legislaţia civilă este întemeiată pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile reglementate de ea, inviolabilităţii proprietăţii, liberaţii contractuale, inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private, necesităţii de realizare liberă a drepturilor civile.

Astfel, obligarea la încheierea unui contract este interzisă. Prima instanţă a mai indicat că actul de control şi revizie a Direcţiei Teritoriale Inspectare Financiară Căuşeni, la care se referă pîrîtul, nu poate fi reţinut ca probă, deoarece acest act are un caracter recomandabil. La 31 mai 2012 Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă a depus apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Ştefan-Vodă din 03 mai 2012, solicitînd casarea acesteia, şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 08 noiembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Ştefan-Vodă din 03 mai 2012. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a ajuns la concluzia că prima instanţă a respectat normele materiale şi procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele în mod obiectiv circumstanţele cauzei şi a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenţei, concludentei, utilităţii şi veridicităţii lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia de respingere a acţiunii ca neîntemeiate. La 11 martie 2013 Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

3 În motivarea recursului recurentul a indicat că instanţele judecătoreşti au emis hotărîrile nominalizate cu încălcarea normelor de drept material şi procesual, nu au elucidat şi constatat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului, fapt ce a dus la pronunţarea unor hotărîri ilegale şi neîntemeiate. Invocă că instanţele ierarhic inferioare au neglijat faptul că în scopul probării acţiunii a fost prezentat actul de constatare a modului de folosire a terenurilor proprietate publică cu destinaţia cadastrală căi de acces la cotele de teren agricole a proprietăţii din 02.06.2010, ce demonstrează că de către intimat au fost prelucrate terenurile proprietate publică stabilite grafic ca căi de acces.

Actul în cauză a fost efectuat de o comisie cu participarea a membrilor independenţi a Primăriei cu invitarea şi a reprezentanţilor intimatului, dar care au refuzat să se prezinte. Instanţa de fond nu s-a expus asupra probei şi nu a apreciat pertenitatea ei. La fel, instanţele ierarhic inferioare la primirea hotărîrii/deciziei s-au bazat pe prevederile Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr. 1075 din 01.10.2007 cu privire aprobarea Regulamentului privind consolidarea terenurilor agricole şi anume pe prevederile punctului 41 din acest regulament – organizarea şi amenajarea terenurilor agricole prevede situarea drumurilor de deservirea terenurilor sau a altor obiecte de infrastructură. Potrivit punctului 44 al Regulamentului în cauză, amplasarea drumurilor este determinată de necesitatea accesului liber şi permanent spre obiectele de producţie.

Potrivit punctului 53 a Regulamentului în cauză, în scopul impulsionării aplicării metodelor de reparcelare a terenurilor a terenurilor agricole, pot fi utilizate terenurile destinate agriculturii din proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale.

Însă consideră că instanţa greşit a interpretat Regulamentul nominalizat, deoarece pct. 53 a Regulamentului în cauză, prevede că, în scopul impulsionării aplicării metodelor de reparcelare a terenurilor agricole, pot fi utilizate terenurile destinate agriculturii din proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, cu acordul Primăriei, care nu a fost dat, şi ca urmare Primăria şi s-a adresat către CAP „Slobozia Hanesei” de a încheia un contract de arendă pe suprafaţa terenurilor destinate căilor de acces pentru a putea fi prelucrat în continuare în formă consolidată, pe perioada de arendă, iar pentru utilizarea terenurilor pentru anii menţionaţi fără relaţii contractuale, trebuiau să achitate suma cerută, stabilită în conformitate cu legislaţia existentă.

Mai mult ca atît pentru existenţa terenurilor consolidate există o condiţie, conform punctului 15 litera d), terenurile prevăzute pentru consolidare nu fac obiectul unor litigii funciare, nu există alte probleme care necesită soluţionare anterior consolidării, sau alte lucrări ce ţin de dreptul de proprietate. Astfel pentru ca CAP „Slobozia Hanesei” să poată să prelucreze terenurile în formă consolidată urmează ca să rezolve litigiul funciar existent. 4 Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului 5 invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Primăria Slobozia, r-nul Ştefan-Vodă, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 6