2ra-1967/13 — Încasarea prejudiciului cauzat prin infracţiune

dosarul nr.2ra-1967/13 prima instanţă: Gh. Bîrsan, instanţa de apel: E. Ababei, N. Matveeva, G. Polivenco DECIZIE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Ion Vîlcov, Sveatoslav Moldovan, Nicolae Clima examinînd cererea de recurs declarată de către Cănănău Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cănănău Iurie împotriva lui Celac Vadim cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracţiune, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 februarie 2013, prin care apelul declarat de Celac Vadim a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 09 martie 2011, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă La 22 noiembrie 2010, Cănănău Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Celac Vadim cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la data de 21.06.2010, Celac Vadim a fost condamnat de judecătoria Edineţ pentru faptul că a sustras 80 de puieţi de tufari decorativi (tuia). Pe data de 18.08.2010 sentinţa respectivă a fost lăsată în vigoare prin decizia Curţii de Apel Bălţi. Reclamantul consideră că de la el din grădină au fost sustraşi 300 de copaci de tuie, însă judecata l-a recunoscut pe pîrît vinovat de sustragerea doar a 80 de copaci. Pe lîngă prejudiciu material i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral în sumă de 10000 lei, fiindcă 2 ani a mers prin instanţe, iar pentru a creşte un copac de tuie se necesită un termen de 5-6 ani. Solicită Cănănău Iurie încasarea în beneficiul său din contul lui Celac Vadim a sumei de 60000 lei cu titlu de prejudiciu material, care se constituie din costul a 300 tufari de tuie a cîte 200 lei fiecare, 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată.

În cadrul examinării cauzei reclamantul şi-a modificat cerinţele şi a solicitat calcularea şi încasarea prejudiciului material reeşind din preţul unui tufar de tuie de 420 lei, motivînd cerinţele de majorare prin certificatul de cost a unui tufar de la Agenţia „Moldsilva” , întreprinderea pentru silvicultură Edineţ. Prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 09 martie 2011, acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat de la Celac Vadim în beneficiul lui Cănănău Iurie prejudiciul cauzat prin infracţiune în sumă de 33600 lei, ce constituie costul a 80 tufari a cîte 420 lei fiecare, suma de 3000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 1108 lei, cu titlu de taxă de stat, în rest cerinţele au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 februarie 2013, a fost admis apelul declarat de către Celac Vadim, a fost casată hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 09 martie 2011 şi emisă o hotărîre nouă prin care acţiunea lui Cănănău Iurie a fost respinsă, ca neîntemeiată. La 03 aprilie 2013, Cănănău Iurie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel nu a stabilit circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, din care considerente a emis o decizie greşită. În special, s-a invocat că instanţa de apel eronat a constatat că intimatul Celac Vadim nu este recunoscut vinovat, dat fiind faptul că prin decizia CSJ din 13 noiembrie 2012, Celac Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Cănănău Iurie ca întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. După cum rezultă din actele cauzei, Cănănău Iurie a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Celac Vadim cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

Instanţele ierarhic inferioare de judecată au emis hotărîrile sus enunţate. Din materialele pricinii se atestă că prin sentinţa judecătoriei Edineţ din 21.06.2010 Celac Vadim a fost condamnat pentru faptul că a sustras 80 de puieţi de tufari decorativi (tuia) de la Cănănău Iurie. Pe data de 18.08.2010, sentinţa respectivă a fost lăsată în vigoare prin decizia Curţii de Apel Bălţi. Cănănău Iurie solicită încasarea prejudiciului material şi moral cauzat prin infracţiune, pretenţiile lui fiind admise parţial prin hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 09 martie 2011. Prin încheierea din 20.09.2011, procesul a fost suspendat din motivul că decizia Curţii de Apel Bălţi din 18.08.2010, a fost contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiţie, care prin decizia din 13 septembrie 2011 a casat decizia instanţei de apel şi a restituit pricina la rejudecare de către instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02.05.2012 a fost casată sentinţa judecătoriei Edineţ din 21.06.2010 şi s-a dispus încetarea procesului penal pe motiv că există circumstanţe care exclud tragerea lui Celac Vadim la răspundere penală. Reieşind din circumstanţele menţionate instanţa de apel a respins acţiunea lui Cănănău Iurie împotriva lui Celac Vadim cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracţiune, dat fiind faptul că prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 02.05.2012, s-a dispus încetarea procesului penal.

Colegiul analizînd circumstanţele pricinii ajunge la concluzia că soluţia instanţei de apel este una neîntemeiată şi ilegală, dat fiind faptul că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 noiembrie 2012, a fost casată decizia Curţii de Apel Bălţi din 02.05.2012 şi menţinută sentinţa judecătoriei Edineţ din 21.06.2010, prin care Celac Vadim a fost condamnat pentru faptul că a sustras 80 de puieţi de tufari decorativi (tuia) de la Cănănău Iurie.

În asemenea circumstanţe şi reieşind din faptul că Celac Vadim a fost condamnat pentru faptul că a sustras 80 de puieţi de tufari decorativi (tuia) de la Cănănău Iurie, Colegiul ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere parţială a acţiunii, cu încasarea din contul lui Celac Vadim în beneficiul lui Cănănău Iurie a sumei de 16000 lei, cu titlu de prejudiciu material ce constituie preţul a 80 de puieţi de tufari decorativi (tuia), la preţul de 200 lei, reieşind din preţul de piaţă a acestora. Potrivit art. 123 alin. (3) CPC, sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvîrşite de persoana în cauză.

Reieşind din cele menţionate Colegiul ajunge la concluzia că soluţia instanţei de apel este ilegală, dat fiind faptul că Celac Vadim a fost recunoscut vinovat de comiterea infracţiunii. Din sentinţa de condamnare rezultă că Celac Vadim a fost recunoscut vinovat în sustragerea a 80 tufari de tuie a cîte 100 lei fiecare, prejudiciul constituind suma de 8000 lei. Atît la momentul pronunţării sentinţei cît şi ulterior a deciziei instanţei de recurs pe cauza penală, prejudiciul material nu a fost încasat, acţiunea civilă fiind lăsată pentru examinare în procedură civilă. La momentul săvîrşirii infracţiunii preţul unui tufar, în vîrstă de 4 ani, constituia 100 lei, ca apoi la perioada înaintării acţiunii civile (noiembrie 2010) preţul unui tufar de tuie de aproximativ aceeaşi vîrstă, conform certificatului anexat la materialele dosarului a SRL „Rabat” să constituie 200 lei.

Din considerentele expuse, instanţa de recurs consideră că preţul de 420 lei, luat în consideraţie de prima instanţă la calcularea sumei prejudiciului, nu este aplicabilă speţei date, dat fiind faptul că 420 lei, este preţul unui puiet de tuie de înălţime de la 1m. pînă la 2 m, astfel în cazul dat nu este cunoscută înălţimea puieţilor care au fost sustraşi, dar este cunoscută vîrsta acestora. La caz, ca temei vă va servi certificatul prezentat de către SRL „Rabat” (f.d.4), unde este stabilit preţul în dependenţă de vîrstă şi nu certificatul prezentat de „Moldsilva” în care preţul este apreciat în dependenţă de înălţimea acestuia. Potrivit art. 1398 alin. (1) Cod civil cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.

Avînd în vedere faptul că prejudiciul a fost cauzat prin săvîrşirea unei infracţiuni, elementele cărei corespund prevederilor art. 1398 Cod civil de angajare a răspunderii materiale, Colegiul reieşind din cele menţionate şi în coraport cu normele de drept citate, ajunge la concluzia de a respinge cerinţa lui Cănănău Iurie cu privire la repararea prejudiciului moral. Reieşind din considerentele menţionate, avînd în vedere că instanţele de judecată au aplicat eronat legislaţia aplicabilă şi că nu este necesară acumulare de noi probe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de către Cănănău Iurie urmează a fi admis cu casarea hotărîrilor judecătoreşti pronunţate în cauză cu darea unei noi hotărîri de admitere parţială a acţiunii lui Cănănău Iurie împotriva lui Celac Vadim cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracţiune.

În conformitate cu art. art. 83, 84, 96 şi 94 CPC, instanţa de recurs consideră necesar a încasa de la Celac Vadim în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 480 lei, pentru pretenţia cu caracter patrimonial. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Cănănău Iurie. Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Edineţ din 09 martie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cănănău Iurie împotriva lui Celac Vadim cu privire la încasarea prejudiciului cauzat prin infracţiune şi se emite o hotărîre nouă prin care: Se încasează de la Celac Vadim în beneficiul lui Cănănău Iurie suma de 16000 lei (şaisprezece mii lei) cu titlu de prejudiciu material.

Se încasează de la Celac Vadim în beneficiul statului suma de 480 (cinci sute optzeci)lei, cu titlu de taxa de stat. În rest cerinţele lui Cănănău Iurie se resping, ca neîntemeiate. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Ion Vîlcov Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima