2ra-1919/13 — Declararea nulității contractului de vînzare-cumpărare

Instanţa de fond: Z. Aramă Dosarul nr. 2ra-1919/13 Instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Novac, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Olărescu Valeriu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Goncearuc Mihail împotriva lui Olărescu Valeriu, privind declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 10 aprilie 2012, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 23 iulie 2009, Goncearuc Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Olărescu Valeriu, privind declararea nulităţii contractului de vînzare- cumpărare.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în anul 2006, cînd a decedat soţia sa, Goncearuc Mihail se afla într-o stare materială dificilă şi Olărescu Valeriu s- a oferit să suporte cheltuielile pentru înmormântarea soţiei lui Goncearuc Mihail. Ultimul nu a avut posibilitatea să restituie lui Valeriu Olărescu cheltuielile pentru înmormântarea soţiei, astfel părţile au convenit ca Mihail Goncearuc să înstrăineze lui Valeriu Olărescu casa de locuit, cu condiţia că ultimul îl va îngriji în perioada vieţii. Avînd convingerea, că pîrîtul va îngriji de reclamant pe perioada vieţii, în luna iulie 2007, reclamantul fiind însoţit de pîrît s-au deplasat la notarul privat Lilia Burac, cu scopul de a transmite pîrîtului casa, iar acesta îi va asigura întreţinerea pe viaţă.

Fiind la o vîrstă înaintată şi neavînd cunoştinţe juridice speciale, reclamantul a scris sub dictare cererea, conţinutul căreia nu i-a fost pe înţeles, astfel a semnat contractul de înstrăinare, fiind ferm convins că semnează un contract de înstrăinare a casei cu condiţia întreţinerii lui pe viaţă. Reclamantul a continuat să locuiască în casă, iar pîrîtul avea o atitudinea ostilă şi violentă faţă de reclamant, manifestată prin bătăi, înjurături, ameninţări de a părăsi casa. Ulterior, reclamantul a aflat, că nu mai este proprietar al casei litigioase şi că, de fapt, părţile au semnat un contract de vînzare-cumpărarea acestui bun. Suma indicată în contractul de vînzare-cumpărare, în mărime de 8.000 lei, reclamantul nu a primit-o de la pîrît, nici la înmormântarea soţiei sale şi nici la notar.

1 Consideră reclamantul,că contractul de vînzare-cumpărare a casei de locuit a fost încheiat în urma unei erori considerabile, deoarece reclamantul nu cunoştea natura actului juridic şi a fost dus în eroare de către pîrît. Totodată, solicită să fie repus în termenul prevăzut de lege pentru înaintarea acţiunii luînd în consideraţie starea fizică şi psihică a sa. Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 27 noiembrie 2009, acţiunea a fost respinsă. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, Goncearuc Mihail a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2011, a fost menţinută hotărîrea instanţei de fond.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 24 august 2011, a fost casată deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 februarie 2011 şi hotărîrea judecătoriei Cimişlia din 27 noiembrie 2009, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. Prin hotărîrea Judecătoriei Cimişlia din 10 aprilie 2012, acţiunea a fost admisă integral. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 25 aprilie 2012, Olărescu Valeriu a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012, cererea de apel declarată de Olărescu Valeriu a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută.

La 08 aprilie 2013, Olărescu Valeriu a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţele de judecată ierarhic inferioare, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 22 noiembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 10 ianuarie 2013 (f.d.

31). Cererea de recurs a fost depusă la 08 aprilie 2013, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea acesteia de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Olărescu Valeriu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

2 Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, Olărescu Valeriu, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de Olărescu Valeriu împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) CPC, art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Olărescu Valeriu se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Vîlcov 3