2rac-289/13 — Încasarea datoriei

Instanţa de fond: O. Robu Dosarul nr. 2rac-289/13 Instanţa de apel: E. Secrieru, I. Guzun, A. Parpalac ÎNCHEIERE 03 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Novac, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către societatea cu răspundere limitată „Cristehtrans”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Trans Ager” împotriva societăţii cu răspundere limitată „Cristehtrans”, privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 30 octombrie 2012, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 25 mai 2012, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 01 august 2011, SRL „Trans Ager” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Cristehtrans”, privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii, s-a invocat că la 02 iunie 2011, SRL „Cristehtrans” s-a adresat către SRL „Trans Ager” SRL cu solicitarea privind reparaţia autocarului de model DAF cu numărul de înmatriculare AN NL 003. Conform comenzii 000634 şi facturii fiscale nr. FV 1184916, eliberate la 28 iunie 2011, reclamantul a efectuat lucrări de reparaţie în sumă de 9.000 lei şi a instalat piese noi în valoarea totală de 1.223 lei, iar în total în sumă de 10.223 lei. La 28 iunie 2011, SRL „Cristehtrans” a refuzat plata pentru lucrările efectuate şi în mod abuziv a plecat cu autocarul menţionat de pe teritoriul companiei SRL „Trans Ager”, unde a fost efectuată reparaţia. Ca urmare SRL „Trans Ager” şi-a îndeplinit integral obligaţia asumată în termenii stabiliţi, iar SRL „Cristehtrans” neîntemeiat se eschivează de la plata serviciilor acordate.

La 22 iulie 2011, în adresa SRL „Cristehtrans”a fost expediată reclamaţia, prin care a fost solicitată plata datoriei în valoare de 10.223 lei, însă a fost lăsată fără răspuns. 1 Prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi din 25 mai 2012, acţiunea a fost admisă şi s-a dispus încasarea din contul SRL „Cristehtrans” în beneficiul SRL „Trans Ager” a datoriei în sumă de 10.223 lei, dobînda de întîrziere – 161,89 lei şi cheltuielile judecată – 3.148,55 lei, total suma de 13.533,44 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 02 iulie 2012, SRL „Cristehtrans” a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu restituirea pricinii spre rejudecare. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 30 octombrie 2012, cererea de apel declarată de către SRL „Cristehtrans” a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută.

La 01 aprilie 2013, SRL „Cristehtrans” a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţele de judecată ierarhic inferioare, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bender a pronunţat decizia la 30 octombrie 2012. Cererea de recurs a fost depusă la 01 aprilie 2013, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea acesteia de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de SRL „Cristehtrans” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, SRL „Cristehtrans”, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa 2 judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de SRL „Cristehtrans” împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond, sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) CPC, art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către SRL „Cristehtrans” se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Vîlcov 3