2ra-2049/13 — Declararea nulităţii contractului, constatarea juridică a încetării contractului, recunoaşterea calităţii de parte contractantă în contractul de asigurare, recunoaşterea ilegalităţii deciziei de refuz în recunoaşterea cazului asigurat, recunoaşterea cazului asigurat cu încasarea prejudiciului material şi cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Catană dosarul nr. 2ra-2049/13 instanţa de apel: N. Budăi, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 26 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu şi Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de avocatul Vasile Drăniceru, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vlas Valentin împotriva companiei de asigurări „Klassica Asigurări” societate pe acţiuni şi întreprinderii mixte „IPB Leasing Grup” societate cu răspundere limitată cu privire la declararea nulităţii contractului, constatarea juridică a încetării contractului, recunoaşterea calităţii de parte contractantă în contractul de asigurare, recunoaşterea ilegalităţii deciziei de refuz în recunoaşterea cazului asigurat, recunoaşterea cazului asigurat cu încasarea prejudiciului material şi cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012, prin care apelul declarat de Vlas Valentin a fost respins c o n s t a t ă La 10 martie 2010 Vlas Valentin a depus cerere de chemare în judecată împotriva companiei de asigurări „Klassica Asigurări” societate pe acţiuni şi întreprinderii mixte „IPB Leasing Grup” societate cu răspundere limitată cu privire la declararea nulităţii contractului, constatarea juridică a încetării contractului,

recunoaşterea calităţii de parte contractantă în contractul de asigurare, recunoaşterea ilegalităţii deciziei de refuz în recunoaşterea cazului asigurat, recunoaşterea cazului asigurat cu încasarea prejudiciului material şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii Vlas Valentin a indicat că în baza contractului de leasing nr. L. 208.09.008 încheiat cu întreprinderea mixtă „IPB Leasing Grup” societate cu răspundere limitată s-a obligat să răscumpere automobilul de model „Cheri Tiggo” nr. de înmatriculare C NM 959. A primit automobilul în posesie împreună cu actele necesare, inclusiv contractul de asigurare nr. 647/CAS/09 încheiat cu compania de asigurări „Klassica Asigurări” societate pe acţiuni.

La 13 decembrie 2009 a fost implicat în accident rutier cu automobilul „Cheri Tiggo” şi a solicitat companiei de asigurări „Klassica Asigurări” societate pe acţiuni să repare dauna cauzată prin accident întreprinderii mixte „IPB Leasing Grup” societate cu răspundere limitată, însă a primit refuz. Consideră Vlas Valentin că a fost dus în eroare la momentul semnării contractului de leasing, deoarece atît contractul de leasing, cît şi cel de asigurare nu-i oferă drepturi ca unei persoane asigurate pe motivul că în poliţa de asigurare şi în contract nu figurează. Din aceste considerente solicită recunoaşterea calităţii sale de reclamant şi faţă de compania de asigurări „Klassica Asigurări” societate pe acţiuni.

1 Indică Vlas Valentin că refuzul de despăgubire contravine Legii cu privire la asigurări. Solicită Vlas Valentin recunoaşterea nulităţii contractul de leasing nr. L 208.09.008 din 11 septembrie 2008 ca fiind afectat de eroare şi dol, constatarea judiciară a încetării contractului de leasing din 11 septembrie 2008 la 13 decembrie 2009 (data accidentului rutier) în legătură cu distrugerea bunului închiriat (bunul leasingului) cu absolvirea părţilor de exercitarea drepturilor şi obligaţiilor contractuale.

La fel Vlas Valentin cere să fie recunoscut în calitatea de parte contractantă în contractul de asigurare nr. 647/CAS/09 şi poliţa de asigurare KL nr.00001763 din 07 septembrie 2009, recunoaşterea ilegalităţii deciziei companiei de asigurări „Klassica Asigurări” societate pe acţiuni prin care cazul din 13 decembrie 2009 nu a fost recunoscut drept cazul asigurat, recunoaşterea cazului din 13 decembrie 2009 caz asigurat cu încasarea din contul asigurătorului în beneficiul său a sumei de 9 462,2 euro în lei moldoveneşti la data pronunţării hotărârii şi încasarea cheltuielilor de judecată Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 mai 2012 acţiunea a fost respinsă. La 02 iulie 2012 Vlas Valentin a declarat apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 13 decembrie 2012 apelul declarat de Vlas Valentin a fost respins. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 12 martie 2013 Vlas Valentin şi avocatul Vasile Drăniceru au depus recurs, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti emise de instanţele ierarhic inferioare cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului Vlas Valentin şi avocatul Vasile Drăniceru au invocat că instanţa de apel neîntemeiat nu s-a expus în privinţa demersului de prezentare în şedinţă a dosarului de daune şi în lipsa dosarului a concluzionat că despăgubirea de asigurare a fost achitată companiei de leasing. Au invocat Vlas Valentin şi avocatul Vasile Drăniceru că prin respingerea cerinţei de recunoaştere a cazului asigurat instanţele au favorizat intimaţii şi au respins orice pretenţii cu privire la despăgubiri ale lui Vlas Vasile.

La fel, Vlas Valentin şi avocatul Vasile Drăniceru au indicat că în şedinţa de judecată a instanţei de apel au solicitat recunoaşterea dreptului de a pretinde despăgubiri şi calitatea de asigurat prin prisma Legii privind protecţia consumatorilor, însă instanţa nu a judecat aceste cerinţe. În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la dat primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Audiind raportul judecătorului raportor şi verificând încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate de Vlas Valentin şi avocatul Vasile Drăniceru în cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil din următoarele motive. 2 În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) acelaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Argumentele invocate de Vlas Valentin şi avocatul Vasile Drăniceru sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile de declarare a recursului.

Vlas Valentin şi avocatul Vasile Drăniceru nu au indicat care norme de drept material sau procedural au fost încălcate de către instanţa de judecată, reiterînd în cererea de recurs motivele şi argumentele din cererea de chemare în judecată şi cererea de apel.

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că prima instanţă şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, au apreciat probele administrate în conformitate cu art. 130 Codul de procedură civilă şi au emis hotărîri legale, iar argumentele invocate de Vlas Valentin şi avocatul Vasile Drăniceru sunt similare celor invocate în prima instanţă şi în instanţa de apel, cărora le-a fost dată o apreciere corectă, poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în prevederile art. 432, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Vlas Valentin şi avocatul Vasile Drăniceru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă de la data emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan 3