2rac-326/13 — Declararea valabilităţii convenţiei de vânzare-cumpărare a semiremorcii refrigerator, ridicare interdicţiilor şi transmiterea semiremorcii refrigerator proprietarului

prima instanţă: V. Buhnaci dosar nr. 2rac-326/13 instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna ÎNCHEIERE 26 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sersorol” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Stavlor-LS” împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Transroute- Europa”, Societăţii cu Răspundere Limitată „Sersorol” şi executorul judecătoresc Evelina Marianciuc cu privire la declararea valabilităţii convenţiei de vânzare- cumpărare a semiremorcii refrigerator, ridicare interdicţiilor şi transmiterea semiremorcii refrigerator proprietarului împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Sersorol” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 12 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 27 iunie 2012, SRL „Stavlor-LS” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Transroute-Europa” cu privire la declararea valabilităţii convenţiei de vânzare-cumpărare a semiremorcii refrigerator, ridicare interdicţiilor şi transmiterea semiremorcii refrigerator proprietarului. În motivarea acţiunii a indicat că la 21 mai 2004, SRL „Stavlor-LS” a cumpărat de la SRL „Transroute-Europa” semiremorca-refrigerator FRUEHAUF TF34, produsă în anul 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, numărul de înmatriculare în Republica Moldova - C AO 757, achitând în total suma de 85169 lei, ce se confirmă prin factura fiscală BL nr. 0231741 din 21 mai 2004. Menţionează că vânzătorul a transmis în posesia cumpărătorului semiremorca, precum şi paşaportul tehnic al acesteia, iar cumpărătorul a achitat preţul convenit.

Ulterior, vânzătorul urma să meargă la notar, pentru întocmirea contractului şi la SEET, pentru a scoate de la evidenţă semiremorca, ca să poată fi înregistrată după cumpărător, însă din lipsa necesităţii acute, nu au mers, iar ulterior, administratorul SRL „Transroute-Europa” este de negăsit. Susţine că în timpul exploatării bunului n-au existat careva probleme, până când, la 22 iunie 2012, Serviciul de Grăniceri a ridicat această semiremorcă din motiv că SRL „Transroute-Europa” are datorii faţă de alt subiect economic şi executorul judecătoresc a sechestrat acest bun. Consideră că o asemenea modalitate de executare a hotărârilor judecătoreşti este ilegală. Consideră că prin acţiunile executorului judecătoresc şi al Serviciului de Grăniceri se încalcă dreptul de proprietate al reclamantului.

La fel, consideră necesară protejarea dreptului de proprietate prin ridicarea tuturor interdicţiilor, inclusiv sechestrului, referitor la bunul indicat, care să fie transmis proprietarului în posesie. Afirmă că bunul este supus riscului de a fi deteriorat sau sustras, deoarece se află la păstrare fără pază la Serviciul de Grăniceri. La fel, executorul judecătoresc ar putea înstrăina semiremorca, ce ar face imposibilă executarea hotărârii judecătoreşti.

Solicită declararea valabilităţii convenţiei de vânzare-cumpărare a semiremorcii- refrigerator FRUEHAUF TF34, produsă în 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, numărul de înmatriculare în Republica Moldova - C AO 757, încheiată la 21 mai 2004 între vânzătorul - SRL „Transroute-Europa” şi cumpărătorul - SRL „Stavlor-LS”, protejarea dreptului de proprietate al SRL „Stavlor-LS” şi ridicarea tuturor interdicţiile, inclusiv sechestrul, referitor la semiremorca-refrigerator FRUEHAUF TF34, produsă în anul 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, numărul de înmatriculare în Republica Moldova - C AO 757, transmiterea semiremorcii-refrigerator FRUEHAUF TF34, produsă în anul 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1 P3RB1954, numărul de înmatriculare în Republica Moldova - C AO 757, proprietarului - SRL „Stavlor-LS”.

Ulterior, SRL „Stavlor-LS” a depus cerere suplimentară împotriva SRL „Transroute-Europa”, SRL „Sersorol” şi executorului judecătoresc Evelina Marianciuc, solicitând ridicarea sechestrului, aplicat în baza procesului-verbal de sechestru din 23 iunie 2012, întocmit de executorul judecătoresc Evelina Marianciuc, referitor la semiremorca-refrigerator FRUEHAUF TF34, produsă în anul 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, numărul de înmatriculare în Republica Moldova - C AO 757 şi obligarea executorului judecătoresc Evelina Marianciuc să execute încheierea Judecătoriei Botanica din 29 iunie 2012 cu privire la transmiterea semiremorcii FRUEHAUF TF34, produsă în anul 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, SRL „Stavlor-LS” pentru păstrare, până la soluţionarea definitivă a litigiului.

În susţinerea pretenţiilor a menţionat că prin încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 iunie 2012, în asigurarea acţiunii a fost dispusă şi transmiterea SRL „Stavlor-LS” la păstrare până la soluţionarea litigiului, a semiremorcii respective, FRUEHAUF TF34, produsă în anul 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, numărul de înmatriculare în Republica Moldova - C AO 757. Susţine că la 29 iunie 2012, deplasându-se cu executorul judecătoresc Alexandru Bîrsan la faţa locului, în mun. Chişinău, sos. Hânceşti 142, a fost găsit bunul respectiv, la SRL „Sersorol” la păstrare (în baza procesului-verbal de sechestru din 23 iunie 2012, întocmit de executorul judecătoresc Evelina Marianciuc).

Afirmă că SRL „Sersorol” a refuzat să execute documentul de executare şi încheierea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 iunie 2012 şi să transmită semiremorca la păstrare, prezentând copia procesului-verbal de sechestru din 23 iunie 2012 al executorului judecătoresc Evelina Marianciuc. Cu referire la art. 164 alin. (1) Cod de executare, consideră necesar să fie ridicat şi sechestrul bunului indicat, aplicat în baza procesului-verbal de sechestru din 23 iunie 2012, întocmit de executorul judecătoresc Evelina Marianciuc. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 12 octombrie 2012 a fost declarată valabilă convenţia de vânzare-cumpărare a semiremorcii refrigerator FRUEHAUF TF34, produsă în anul 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, numărul de înmatriculare în Republica Moldova - C AO 737, încheiată la 21 mai 2004 între vânzătorul SRL „Transroute-Europa” şi cumpărătorul - SRL „Stavlor-LS” contra sumei de 85169 lei, transmisă semiremorca-refrigerator FRUFHAUE TF34, produsă în 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, numărul de înmatriculare în Republica Moldova C AO 757, proprietarului - SRL „Stavlor-LS”, ridicat sechestrul de pe semiremorca-refrigerator FRUEHAUF TF34, produsă în anul 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, numărul de înmatriculare - C AO 757, care au fost aplicate conform procesului-verbal de sechestru din 23 iunie 2012, întocmit de către executorul judecătoresc Evelina Marianciuc şi ridicate toate interdicţiile de pe semiremorca refrigerator FRUEHAUF TF34, produsă în anul 1993, cu numărul de şasiu VFKTF34C1P3RB1954, numărul de înmatriculare - C AO 757, care au fost aplicate în scopul executării creanţelor creditorilor faţă de SRL „Transroute-Europa”.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013 a fost respins apelul declarat de SRL „Sersorol” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 05 aprilie 2013, SRL „Sersorol” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi tardivă. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, menţionând că prin hotărârea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 09 august 2010 a fost încasat de la SRL „Transroute-Europa” mun. Chişinău în beneficiul SRL „Sersorol”, mun. Chişinău suma de 38808 lei datorie, 3820 lei - dobânda de întârziere, 37 lei - cheltuielile de judecată, 1164, 24 lei - taxa de stat şi 2500 lei – cheltuieli pentru asistenţa juridică.

Menţionează că în baza hotărârii nominalizate a fost eliberat titlul executoriu care a fost transmis spre executare executorului judecătoresc şi cu toate că executorul judecătoresc a întreprins toate măsurile necesare executării, sumele datorate de către SRL „Transroute-Europa” n-au fost încasate până la moment. Susţine că 22 iunie 2012, în baza titlului executoriu emis conform hotărârii Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 09 august 2010, Serviciul de Grăniceri a ridicat semiremorca-refrigerator FRUFHAUE TF34 cu numărul de înmatriculare - CAO 757, pe motiv că conform documentelor de înmatriculare şi datelor din Registrul de Stat al Transporturilor se află în proprietatea debitorului.

Invocă că în partea motivată a hotărârii, prima instanţă consideră necesar de a respinge cerinţa reclamantului cu privire la obligarea executorului judecătoresc Evelina Marianciuc de a executa încheierea Judecătoriei Botanica nr. 2e-805/12 din 29 iunie 2012, în ce priveşte transmiterea semiremorcii pentru păstrare, până la rezolvarea definitivă a litigiului, pe când în partea dispozitivă acţiunea este admisă integral, astfel existând o neconcordanţă între aceste părţi a hotărârii, ce duce la nulitatea acesteia. Mai indică că instanţa a audiat un martor, care nu deţinea un act de identitate şi nu a prezentat acte confirmative că este angajat la SRL „Transroute-Europa”.

Afirmă că pretenţia cu privire la ridicarea sechestrului aplicat în baza procesului-verbal de sechestru din 23 iunie 2012 întocmit de executorul judecătoresc Evelina Marianciuc, referitor la semiremorca-refrigerator FRUFHAUE TF34 cu numărul de înmatriculare - C AO 757, a fost înaintată cu omiterea termenului stabilit de art. 161¹ alin. (1) Codul de executare, susţinând că despre existenţa acestui proces- verbal SRL „Stavlor-LS” a aflat imediat după întocmirea acestuia, pe când cererea a fost înaintată în judecată la 19 iulie 2012. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Sersorol” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Sersorol”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Sersorol” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Societăţii cu Răspundere Limitată SRL „Sersorol” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan