2ra-1584/13 — Încălcarea dreptului de autor

prima instanţă: T.Pelin dosarul nr. 2ra-1584/13 DECIZIE 26 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Tatiana Vieru, Svetlana Novac, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către SC „Arnisan” SRL în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” din Republica Moldova împotriva SC „Arnisian” SRL cu privire la încasarea forţată a compensaţiei pentru violarea dreptului de autor, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 14 septembrie 2012 Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe" din Republica Moldova a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Arnisian” SRL cu privire la încasarea forţată a compensaţiei pentru violarea dreptului de autor în sumă de 11 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că SRL „Arnisian” deţine autorizaţie de funcţionare nr.25919 din 23.01.2012 asupra unităţii de alimentaţie publică tip cafenea din mun.Chişinău, str.Sarmisegetusa 10. În cadrul controlului inopinat din 31 iulie 2012 efectuat de reprezentanţii AsDAC, împreună cu executorul judecătoresc, la localul „La Grătar" ce aparţine/administrat de către SRL„Arnisian”, s-a constatat faptul că în vederea creării unei ambianţe agreabile au fost valorificate prin interpretare publică prin intermediul TV şi a difuzoarelor, fără licenţa corespunzătoare, opere muzicale ce aparţin cu drept de autor titularilor de drepturi - membri ai AsDAC, care au transmis acesteia (AsDAC) în gestiune colectivă drepturile sale patrimoniale de autor.

În acest sens, de către executorul judecătoresc a fost întocmit proces - verbal de constatare . În afară de acesta mai menţionează reclamanta că interpretare publică reprezintă prezentarea operelor, interpretărilor sau a fonogramelor prin reprezentare scenică, recitare, cântec sau printr-o altă modalitate, atît pe viu, cît şi prin intermediul diferitelor dispozitive, mijloace sau procedee (cu excepţia comunicării publice), în locuri accesibile publicului ori în orice alte locuri în care operele, interpretările sau fonogramele pot fi percepute de persoane care nu fac 1 parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi art.3 al Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Prin urmare, pentru valorificarea creaţiilor publicate prin interpretare publică - adică folosirea muzicii în baruri, restaurante, alte încăperi de genul dat, prin intermediul anumitor dispozitive, precum casetofon, radio, aparate TV etc, beneficiarul - persoană juridică, are obligaţia să obţină acordul autorilor sau al organizaţiei care administrează pe principii colective drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi şi, totodată, să achite remuneraţia de autor corespunzătoare, prin semnarea unui contract în acest sens.

Totodată indică reclamanta că contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă modul de valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin acest contract), termenul de valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului, cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile şi termenul de plată ale remuneraţiei, precum şi alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale art.31 alin. (1) al Legii 139/2010. În conformitate cu art.63 alin. (2) lit. d) al Legii „Privind dreptul de autor şi drepturile conexe” din 02.07.2010, pentru violarea drepturilor de autor şi conexe, persoana care se face vinovată de aceasta poate fi obligată să plătească o compensaţie între 500 - 500 000 lei pentru un drept încălcat.

Astfel, menţionează reclamanta că în virtutea împuternicirilor legale şi statutare, AsDAC solicită restabilirea drepturilor încălcate prin metodele de apărare speciale, consacrate în art.63 al Legii 139/2010 şi pretinde încasarea în mod forţat în beneficiul titularilor drepturilor de autor, a unei compensaţii în mărime de 11 000 lei, cîte 500 lei pentru fiecare (co)autor al pieselor valorificate, care decurge din următorul calcul: 22 autori conform listei anexate ori 500 lei minimul garantat de art.63 alin.82) lit.d) din Legea 139/2010= 11 000 lei. În scopul soluţionării pe cale amiabilă şi extrajudiciară a litigiului dat, la data de 10.07.2012, AsDAC a expediat în adresa pîrîtului un avertisment prin care a solicitat, ca în termen de 10 zile, să fie obţinută licenţa corespunzătoare şi achitată remuneraţia de autor, însă această solicitare a rămas fără un careva răspuns.

Solicită reclamanta încasarea a compensaţiei ce decurge din dreptul de autor în sumă de 11 000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă, încasîndu-se de la SC „Arnisan” SRL în beneficiul AsDAC suma de 11 000 lei cu titlu de compensaţie ce decurge din dreptul de autor şi în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 270 lei. SC „Arnisan” SRL a depus recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. 2 În motivarea recursului, recurentul a invocat că prima instanţă a încălcat prevederile art.138 alin.4 CPC, art.222 CPC şi art.226 CPC.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului şi verificînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 7 al. (2) lit. e) Legea nr. 139 din 02 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, obiecte ale dreptului de autor sînt operele muzicale cu sau fără text.

Conform art. 11 al. (1) lit. f) aceeaşi lege, autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul exclusiv să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin interpretarea publică a operei.

Conform art. 3 din aceeaşi lege, noţiunea de interpretare publică semnifică prezentarea operelor, interpretărilor sau a fonogramelor prin reprezentare scenică, recitare, cîntec sau printr-o altă modalitate, atît pe viu, cît şi prin intermediul diferitelor dispozitive, mijloace sau procedee (cu excepţia comunicării publice), în locuri accesibile publicului ori în orice alte locuri în care operele, interpretările sau fonogramele pot fi percepute de persoane care nu fac parte din cercul obişnuit al familiei sau al cunoscuţilor apropiaţi; De asemenea, conform pct.4 din Hotărârea Guvernului nr. 641 din 12.07.2001 „Despre tarifele minime ale remuneraţiei de autor", valorificarea operelor, protejate de drepturile de autor şi/sau conexe, se admite doar în baza contractului cu autorul sau cu alt titular al drepturilor de autor şi conexe, cu excepţiile prevăzute de lege.

Conform art. 30 al. (1) şi (2) Legea nr. 139 din 02 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, autorii sau alţi titulari ai dreptului de autor pot transmite prin contract de cesiune, dacă prezenta lege nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive, precum şi dreptul la remuneraţie de autor. În urma unei asemenea cesiuni, titular de drepturi devine cesionarul. (2) În cazul în care prezenta lege nu prevede altfel, drepturile patrimoniale exclusive pot fi transmise, de asemenea, prin acordarea de licenţe exclusive sau neexclusive. Dacă în contractul de licenţă nu se stipulează expres că licenţa este exclusivă, aceasta se consideră neexclusivă.

3 Conform art.31 alin.(l) aceeaşi lege, contractul de autor trebuie să fie încheiat în formă scrisă şi să prevadă modul de valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin acest contract) termenul de valabilitate, teritoriul de acţiune a dreptului, cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile şi termenul de plată ale remuneraţiei, precum şi alte clauze pe care părţile le consideră esenţiale. Astfel, beneficiarul, persoană fizică sau juridică, până la valorificarea prin interpretare publică a creaţiilor protejate de dreptul de autor, trebuie să obţină acordul fie a autorului, fie a organizaţiei care administrează pe principii colective drepturile patrimoniale ale titularului de drepturi şi totodată, să achite remuneraţia de autor corespunzătoare, prin semnarea unui contract cu aceasta.

S-a constatat că prima instanţă, examinînd litigiu, corect a concluzionat reieşind din proba video şi înscrisurile anexate la dosar, lista cu operele identificate/valorificate, precum că SC „Arnisan” SRL a valorificat prin interpretare publică creaţiile muzicale indicate în lista operelor identificate fără a avea contracte cu autorii respectivi sau cu AsDAC ca organizaţie care administrează pe principii colective drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi. Astfel, raportînd normele legale sus-indicate la cauză dată, SC „Arnisan” SRL, pentru a putea valorifica legal, prin interpretare publică, opere protejate de dreptul de autor, ale autorilor indicaţi mai sus şi în lista anexată la dosar, avea obligaţia legală de a obţine, fie din partea autorilor, fie din partea AsDAC autorizaţie-licenţă şi să achite remuneraţia de autor corespunzătoare, lucru care nu a fost realizat.

În conformitate cu art. 54 alin.(l) al Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe, orice valorificare a obiectelor dreptului de autor, ale drepturilor conexe sau ale altor drepturi protejate de prezenta lege se consideră nelegitimă, dacă are loc cu încălcarea acestor drepturi. Astfel, folosirea operelor autorului fără a încheia contract cu autorul sau fără a deţine licenţa organizaţiei care îi administrează drepturile constituie o încălcare a dreptului de autor . Prin urmare, s-a constatat, în speţa dată, lipsa unei autorizaţii - licenţă neexclusivă între SC „Arnisan” SRL şi autori sau AsDAC, care să fi permis valorificarea legală a creaţiilor muzicale sus-indicate, fapt care reprezintă o violare a drepturilor patrimoniale de autor, consacrat în art. 11 alin.(l) lit. f) al Legii nr. 139/2010, dar şi dreptul acestuia de a fi remunerat în modul corespunzător.

Instanţa de recurs menţionează că conform art. art.63 alin.(l) şi (2) al Legii privind drepturile de autor şi drepturile conexe, în cadrul procedurilor judiciare iniţiate în privinţa încălcării dreptului de autor, a drepturilor conexe sau a altor 4 drepturi protejate de prezenta lege, persoanele specificate la art.55 alin.(2) pot solicita instanţelor de judecată sau altor organe competente, după caz, recunoaşterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora şi repararea prejudiciului prin stabilirea unor despăgubiri.

Instanţa de judecată, la stabilirea despăgubirii, va ţine cont de necesitatea restabilirii situaţiei existente pînă la violarea dreptului şi a încetării acţiunilor care comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui; recuperării pierderilor, inclusiv a beneficiului ratat, suportate de partea lezată; perceperii profitului obţinut ilegal de persoana care a violat drepturile; achitării unei compensaţii de la 500 pînă la 500 000 lei pentru dreptul încălcat. Astfel, reieşind din cumulul de probe anexate la materialele cauzei (proba video şi înscrisuri) cert rezultă faptul că, SC „Arnisan” SRL a valorificat opere protejate de dreptul de autor fără a deţine acordul autorilor sau al organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor, în cazul dat AsDAC, şi nu a achitat remuneraţie de autor, fapt care reprezintă o încălcare/violare a drepturilor patrimoniale ale autorilor indicaţi în anexa la cererea de chemare în judecată.

Drept urmare a celor menţionate, instanţa de recurs găseşte întemeiate concluziile primei instanţe privind admiterea acţiunii şi încasarea de la SC „Arnisan” SRL în beneficiul AsDAC suma de 11 000 lei cu titlu de compensaţie ce decurge din dreptul de autor, calculul compensaţiei fiind cîte 500 lei pentru fiecare autor al pieselor valorificate ca decurge din următorul calcul: 22 autori (conform listei anexate) x 500 lei (dublul minimului de 500 lei garantat de lege). În asemenea împrejurări, alte argumente invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece se combat cu cele invocate şi se axează asupra circumstanţelor care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, având la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că hotărârea primei instanţe este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 al.(1) lit. a), CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către SC „Arnisan” SRL. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei „Drepturi de Autor şi 5 Conexe” din Republica Moldova împotriva SC „Arnisan” SRL cu privire la încasarea forţată a compensaţiei pentru violarea dreptului de autor.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Tatiana Vieru Svetlana Novac Iurie Bejenaru 6