2ra-1378/13 — Perceperea forțată a remunerației de autor și obligarea prezentării dărilor de seama privind creatiile valorificate

Instanţa de fond: CA Chişinău – L. Bulgac Dosarul nr. 3ra-1378/13 DECIZIE 10 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului judecătorul: Valeriu Doagă, Judecătorii: Nicolae Clima, Vera Macinskaia, Iurie Diaconu, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către întreprinderea individuală „Cristina Pădurari”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” împotriva întreprinderii individuale „Cristina Pădurari”, privind perceperea forţată a remuneraţiei de autor şi obligarea prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 31 octombrie 2013, Asociaţia „Drepturi de Autor şi Conexe” a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderii individuale „Cristina Pădurari”, privind perceperea forţată a remuneraţiei de autor şi obligarea prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate.

În motivarea actului administrativ, reclamantul a invocat că, Asociaţia Obştească „Asociaţia Drepturi de autor şi conexe” din Republica Moldova, conform art. 35, 36 din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe, este organizaţie de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale de autor şi conexe care eliberează beneficiarilor licenţe şi colectează sumele datorate titularilor. Indică reclamantul că pîrîtul, în calitate de utilizator de creaţii protejabile prin interpretarea publică, folosirea muzicii în baruri, restaurante, magazine, chioşcuri, alte încăperi, la discoteci, nunţi, concerte, pe viu sau prin intermediul anumitor dispozitive, urma să obţină de la reclamant autorizaţie/licenţă (contract) neexclusivă şi să plătească remuneraţia corespunzătoare, conform legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

În virtutea acestei obligaţii, prin obţinerea Licenţei generale de tip IP nr. 1997, eliberată de reclamant pîrîtului la 30 mai 2009, ultimul s-a obligat să achite, trimestrial, remuneraţia de autor în cuantum de 282 lei, până la data de 15 a lunii ce urmează după trimestrul raportat, concomitent cu prezentarea darii de seamă privind creaţiile valorificate în barul „Olimp” din or. Donduşeni. Menţionează reclamantul că pârâtul nu şi-a onorat obligaţiile contractuale asumate, astfel acumulînd o datorie faţă de reclamant în sumă totală de 6.651,68 lei, dintre care: 3.780 lei – remuneraţia de autor pentru perioada trimestrul II 2009 – trimestru III 2012; 631,68 lei – penalităţi de întârziere; 2.240 lei – penalitate contractuală.

Încercările reclamantului de a soluţiona litigiului pe cale amiabilă nu s-au soldat cu succes, fapt care l-a determinat să se adreseze în judecată cu acţiunea în cauză. Cere reclamantul încasarea din contul pîrîtului a datoriei totale de 6.651,68 lei, dintre care: 3.780 lei – remuneraţia de autor pentru perioada trimestrul II 2009 – trimestru III 2012; 631,68 lei – penalităţi de întârziere; 2.240 lei – penalitate contractuală; precum şi obligarea pîrîtului să prezinte către reclamant dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada susmenţionată.

Prin hotărîrea Curţii de apel Chişinău din 21 ianuarie 2013, acţiunea a fost admisă şi s-a dispus încasarea din contul ÎI „Cristina Pădurari” în beneficiul Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” a datoriei în sumă totală de 6.651,68 lei, dintre care: 3.780 lei – remuneraţia de autor pentru perioada trimestrul II 2009 – trimestru III 2012; 631,68 lei – penalităţi de întârziere; 2.240 lei – penalitate contractuală. A fost obligată ÎI „Cristina Pădurari” să prezinte Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” dările de seamă privind creaţiile valorificate în perioada trimestrului II 2009 – trimestrului III 2012. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 01 martie 2013, ÎI „Cristina Pădurari” a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată. La fel, a invocat recurentul că instanţa de fond în mod neîntemeiat a dispus încasarea sumelor în baza acordului respectiv, întrucît termenul acestuia a expirat. A mai invocat recurentul că pricina a fost examinată în absenţa reprezentantului său, în acest mod fiind lipsit de posibilitatea de a prezenta instanţei probele pe care îşi întemeiază poziţia sa. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat hotărîrea la 21 ianuarie 2013 şi a fost recepţionată de către recurent la 05 februarie 2013 (f.d.15 verso).

Cererea de recurs a fost depusă la 01 martie 2013, motiv pentru care cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de ÎI „Cristina Pădurari” urmează a fi respins. Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că instanţa de fond a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de a admite acţiunea. 2 La judecarea pricinii în fond, s-a stabilit că raportul juridic a apărut între părţi în baza Acordului (licenţă) generală de tip IP nr. 1997 din 30 mai 2009. Potrivit acordului, ÎI „Cristina Pădurari” şi-a asumat obligaţia să achite Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe”, trimestrial, remuneraţia de autor în cuantum de 282 lei, până la data de 15 a lunii ce urmează după trimestrul raportat, concomitent cu prezentarea darii de seamă privind creaţiile valorificate în barul „Olimp” din or.

Donduşeni. Conform prevederilor art. 514 CC, obligaţiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) şi din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condiţiile legii. Potrivit prevederilor art. 572 alin. (1) CC, obligaţia trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credinţă, la locul şi în momentul stabilit. Pornind de la principiul de bază, persoanele care sînt parte la aceste relaţii, sînt obligate de a-şi înfăptui drepturile şi de a-şi exercita obligaţiile cu bună-credinţă şi diligenţă în concordanţă cu stipulările contractuale. Părţile pot încheia o tranzacţie în mod liber şi în limitele normelor imperative de drept, ele sânt absolut libere să încheie un contract şi să-i determine conţinutul în limitele exigenţelor bunei-credinţe.

Efectul imediat al oricărui contract este acela de a da naştere unor drepturi şi obligaţii în sarcina părţilor, în sensul dat avînd în vedere puterea obligatorie a contractului. Astfel, instanţa de fond just a ajuns la concluzia de a datoria de plată în sumă totală de 6.651,68 lei, or, potrivit acordului încheiat de către părţi, recurenta şi-a asumat obligaţia să achite remuneraţia de autor, obligaţiune ce nu a fost onorată. Norma cuprinsă în art. 624 alin. (1) CC, stipulează că, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun.

La pct. 5.3 din acord, părţile au convenit la plata unei penalităţi în sumă de 2% din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere, pentru neonorarea în termen a obligaţiunilor. Prin urmare, instanţa de fond în mod întemeiat a dispus încasarea şi a penalităţii contractuale în sumă de 2.240 lei. Cu referire la argumentul recurentei precum că acordul încheiat de părţi nu este valabil, iar încasarea sumelor respective este neîntemeiată, instanţa de recurs îl apreciază critic. Potrivit pct. 7 din licenţă, aceasta intră în vigoare la 01 iulie 2009, fiind valabilă pînă la 31 decembrie 2009, iar prin acordul tacit al pîrţilor, termenul de valabilitate al acordului va fi prelungit pînă cînd una din părţi nu va informa despre intenţia sa de reziliere.

Recurentul nu a prezentat probe ce ar confirma rezilierea acordului încheiat de părţi, motiv pentru care termenul acestuia a fost prelungit în mod tacit, iar instanţa de fond în mod întemeiat a dispus încasarea datoriei pentru perioada trimestrului II 2009 – trimestrului III 2012. În ce priveşte argumentul recurentului privitor la examinarea cauzei în instanţa de fond în absenţa reprezentantului său, instanţa de recurs notează următoarele. La 19 noiembrie 2012, a fost fixată prima şedinţă de judecată, la care reprezentantul ÎI „Cristina Pădurari” a solicitat copia acţiunii şi a solicitat un termen pentru a face cunoştinţă cu aceasta. La şedinţa din 10 decembrie 2012, reprezentantul ÎI „Cristina Pădurari” a solicitat un termen pentru a semna mandatul, precum şi pentru a se 3 pregăti pentru şedinţă.

Următoarea şedinţă a fost fixată pentru 21 ianuarie 2013, pentru ce reprezentantul recurentului a semnat recipisa. La şedinţa din 21 ianuarie 2013, reprezentantul ÎI „Cristina Pădurari” nu s-a prezentat şi nici nu a comunicat instanţei motivul neprezentării sale. Conform prevederilor art. 206 alin. (3) CPC, dacă pîrîtul, înştiinţat legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, nu s-a prezentat în judecată şi nu a comunicat instanţei motivul neprezentării sau dacă motivele sînt considerate de instanţă ca fiind neîntemeiate, sau dacă pîrîtul nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, instanţa o examinează în lipsa acestuia. Prin urmare, Colegiul constată că la judecarea pricinii în fond, instanţa de fond nu a încălcat drepturile recurentului, or, aceasta a fost înştiinţat despre examinarea pricinii, iar neprezentarea acestuia în faţa instanţei fără motive întemeiate, nu face imposibilă examinarea cauzei.

Cu referire la cele enunţate mai sus, instanţa de recurs reţine că hotărârea primei instanţe a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărîrea instanţei de fond este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate în cererea de recurs nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării acesteia, motiv pentru care cererea de recurs urmează a fi respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către întreprinderea individuală „Cristina Pădurari”.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei „Drepturi de Autor şi Conexe” împotriva întreprinderii individuale „Cristina Pădurari”, privind perceperea forţată a remuneraţiei de autor şi obligarea prezentării dărilor de seamă privind creaţiile valorificate. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Vera Macinskaia Iurie Diaconu Ion Vîlcov 4