3ra-885/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – S. Arnăut dosarul nr. 3ra-853/13 DECIZIE 26 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Marinirom” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 02 iulie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Marinirom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ, solicitînd anularea deciziei nr.1367/8 din 03.05.2012 ca neîntemeiată şi ilegală. În motivarea acţiunii, reclamantul SRL „Marinirom” a indicat că, în urma controlului fiscal operativ efectuat de către colaboratorii DGCF al IFS la SRL „Marinirom”, a fost întocmit actul de control nr. 1-533644 din 10.04.2012, act în care inspectorii au constatat că SRL „Marinirom” nu dispune de maşină de casă şi control şi nu dispune de documente de provenienţă a mărfurilor supuse comercializării la citrice şi pîine. Drept urmare a întocmirii actului de control nr. 1-533644 din 10.04.2012 a fost emisă decizia de sancţionare nr.1367/8 din 03.05.2012. Se indică că în decizia contestată nr.1367/8 din 03.05.2012, este indicat că în urma controlului fiscal efectuat, s-a constatat efectuarea decontărilor în numerar fără utilizarea maşinii de casă şi control existente.

Mai menţionează că potrivit dispozitivului deciziei contestate SRL „Marinirom” a fost amendată cu 10 000 lei pentru efectuarea decontărilor în numerar fără utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală existentă, aplicată în corespundere cu art. 254 alin. (2) Cod fiscal, fapt ce contravine constatărilor inspectorilor fiscali indicate în actul de control nr. 1-533644 din 10.04.2012. Consideră decizia nr. 1367/8 din 03.05.2012 ilegală, emisă în baza unor constatări neveridice şi solicită anularea acesteia. Se menţionează că la 02.07.2012 prin ordinul de plată nr.1565, a fost achitată amenda în sumă de 20 000 lei, dintre care 10 000 lei amendă pentru efectuarea decontărilor în numerar fără utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală existente, aplicată conform art.254 alin.(2) Cod Fiscal şi 10 000 lei pentru neprezentarea la prima cerere a documentelor de provenienţă a mărfurilor, aplicată în corespundere cu art. 253 alin (1) Cod fiscal.

A mai menţionat că conform art. 254 alin. (2) al Codului fiscal prevede că desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi control existente sau cu utilizarea maşinii de casă şi control defectate, nesigilate sau neînregistrate la organul fiscal se sancţionează cu amendă de 10 000 lei pentru fiecare caz de încălcare. Astfel, consideră că norma legală a fost incorect aplicată, deoarece la momentul efectuării controlului maşinile de casă şi control fuseseră ridicate de către organele de urmărire penală, neaflîndu-se la momentul dat la sediul SRL „Marinirom”. Inspectorii care au efectuat controlul au fost informaţi asupra acestui fapt, inclusiv prin prezentarea documentelor confirmative, însă aceştia eronat au interpretat norma legală, fapt ce se desprinde din conţinutul actului nr. 1-533644 din 10.04.2012 în care inspectorii afirmă că SRL „Marinirom” nu dispune de maşină de casă şi control.

Referitor la prevederile art. 253 alin. (1) al Codului fiscal, reclamantul consideră interpretarea abuzivă a normei legislative de către pîrît, deoarece în momentul în care s-a desfăşurat controlul, la ora 20.00 persoana cu funcţie de răspundere care este împuternicită să gestioneze şi să prezinte actele solicitate, ne se afla la serviciu, iar inspectorii au refuzat să accepte prezentarea actelor solicitate a doua zi. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă, fiind anulată ca ilegală decizia Inspectoratului Fiscal de Stat nr.1367/8 din 03.05.2012 asupra cazului de încălcare a legislaţiei comisă de către SRL „Marinirom”. La 18 februarie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea contestată, considerînd-o neîntemeiată, pe motiv că de către instanţă nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, incorect a aplicat şi a interpretat normele de drept material. Mai mult ca atît, menţionează că instanţa de judecată la examinarea cauzei în fond nu a luat în consideraţie faptul că, în cadrul controlului fiscal operativ efectuat la 10.04.2012 nu au fost prezentate bonurile de plată.

Acest fapt a fost dovedit prin explicaţiile depuse de către casierii întreprinderii Revenco Aurica şi Sîrbu Natalia care au declarat, că la efectuarea cumpărăturii în sumă de 14,10 lei nu a fost eliberat bonul de plată din motivul, că nu se afla la locul de muncă, la casă. Prin urmare, conform pct. 10 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control pentru efectuarea decontărilor în numerar (Anexa nr. 5 la Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28.04.1998), neeliberarea bonului de plată este considerat că tranzacţia comercială nu este înregistrată în MCC, deci decontările băneşti în numerar se efectuează fără aplicarea MCC. Astfel, pentru neeliberarea bonului de plată a fost aplicată amenda în mărime de 10000 lei în baza art. 254 alin. (2) din Codul Fiscal.

Pentru neprezentarea la prima cerere a documentelor de provenienţă a mărfurilor, comunicăm că, conform prevederilor art. 8 pct. (2) lit. f) din Codul Fiscal, contribuabilul este obligat, în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Astfel, pentru neprezentarea la prima cerere a documentelor de provenienţă a mărfurilor a fost aplicată amenda în mărime de 10 000 lei în baza art.253 alin. (1) Codul fiscal. La 29 martie 2013 „Marinirom” SRL a depus referinţă prin intermediul cancelariei prin care şi-au exprimat dezacordul cu recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să dea o nouă hotărîre fără a restitui pricina spre rejudecare, anulînd hotărîrea primei instanţe dacă nu este necesar să verifice suplimentar dovezile prezentate în instanţă de recurs şi dacă circumstanţele pricinii au fost stabilite de prima instanţă, însă normele de drept material au fost aplicate eronat.

Potrivit art. 25 alin. 1 lit. a) Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 02.10.2000, instanţa de contencios administrativ, judecînd acţiunea este în drept să adopte hotărîre de respingere a acţiunii dacă ea este nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie. Potrivit prevederilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al unei acţiuni în contenciosul administrativ constituie actul emis de către o autoritate publică, susceptibil de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice. Legalitatea actului administrativ contestat de reclamant urmează a fi verificată de către instanţa de contencios administrativ prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept existente la momentul emiterii acestuia.

În cadrul dezbaterilor judiciare s-a constatat că, în urma controlului fiscal operativ efectuat de către colaboratorii DGCF al IFS la SRL „Marinirom”, a fost întocmit actul de control nr.1-533644 din 10.04.2012, act în care inspectorii au constatat că SRL „Marinirom” nu dispune de maşină de casă şi control şi nu dispune de documente de provenienţă a mărfurilor supuse comercializării la citrice şi pîine. Potrivit dispozitivului deciziei contestate SRL „Marinirom” a fost amendată cu 10 000 lei pentru efectuarea decontărilor în numerar fără utilizarea maşinii de casă şi control cu memorie fiscală existentă, aplicată în corespundere cu art. 254 alin. (2) Cod Fiscal, şi amenda în mărime de 10 000 lei pentru neprezentarea documentelor de provenienţă a mărfurilor supuse comercializării în baza art.253 alin. (1) Codul fiscal, fapt indicat în actul de control nr.1-533644 din 10.04.2012.

Colegiul examinînd hotărîrea contestată în raport cu materialele cauzei şi cu normele de drept material care guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că prima instanţă la adoptarea hotărîrii eronat a apreciat circumstanţele stabilite şi a interpretat eronat normele de drept material. Astfel, conform art. 254 alin. (2) Cod fiscal, desfăşurarea unei activităţi fără utilizarea maşinii de casă şi de control existente sau cu utilizarea maşinii de casă şi de control defectate, nesigilate sau neînregistrate la organul fiscal, se sancţionează cu amendă de 10000 de lei pentru fiecare caz de încălcare. Prin urmare, instanţa de recurs ţine să menţioneze că în urma controlului efectuat de către organul fiscal, s-a constatat că SRL „Marinirom” nu dispune de maşină de casă şi control, fapt confirmat prin actul de control nr.1-533644 din 10.04.2012, precum şi explicaţiile date de la Revenco Aurica, Sîrbu Natalia şi Ciorici Ludmila.

La caz, sunt neîntemeiate argumentele primei instanţe precum că la momentul efectuării controlului maşinile de casă şi control fuseseră ridicate de către organele de urmărire penală, neaflîndu-se la momentul dat la sediul SRL „Marinirom”, deoarece la materialele cauzei nu este anexată nici o probă (ordonanţă, proces- verbal de ridicare) ce ar confirma faptul ridicării maşinilor de casă şi control. Mai mult ca atît, odată ce maşinile de casă şi control temporar nu pot fi utilizate, agentul economic este obligat să le înlocuiască temporar, cu bonuri de casă pe suport de hîrtie, aşa cum este prevăzut şi în pct. 10 din Regulamentul cu privire la aplicarea maşinilor de casă şi control centru efectuarea decontărilor în numerar (Anexa nr. 5 la Hotărîrea Guvernului nr. 474 din 28.04.1998), neeliberarea bonului de plată este considerat că tranzacţia comercială nu este înregistrată în MCC, deci decontările băneşti în numerar se efectuează fără aplicarea MCC.

Totodată, conform pct. 8 lit. g) din Regulamentul menţionat, contribuabilul este obligat în toate cazurile cînd utilizarea MCC este temporar imposibilă (din cauza defectării, deconectării reţelei electrice etc.), să întrerupă activitatea sau să reorganizeze lucrul în continuare, eliberînd consumatorilor bonuri de plată. În astfel de cazuri, durata utilizării bonurilor de plată se reglementează prin deciziile Comisiei interdepartamentale pentru maşinile de casă şi control, în registrul MCC se consemnează data, ora şi cauza care a determinat întreruperea aplicării acesteia. Astfel de consemnări în registrul MCC nu sunt consemnate.

În ce priveşte amenda aplicată intimatului în baza art. 253 alin. (1) Cod fiscal, Colegiul ţine să atragă atenţia că în conformitate cu prevederile art. 8 pct.(2) lit. f) din Codul fiscal, contribuabilul este obligat, în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Totodată, conform Regulamentului cu privire la recepţionarea mărfurilor conform cantităţii şi calităţii în Republica Moldova aprobat prin Hotărîrea Guvernului RM nr.1068 din 20.10.2000, se interzice livrarea în reţeaua de comerţ a mărfurilor fără documente de însoţire, care poate să confirme originea mărfii, cantitatea şi calitatea ei.

Iar, art. 21(1) din Legea RM nr. 231 din 23.09.2010 „Cu privire la comerţul interior” prevede, că la locul de vînzare a produselor/prestare a serviciilor, comerciantul trebuie să deţină documentele care atestă conformitatea acestora cu regulamentele tehnice în vigoare şi în cazul în care documentele respective sînt păstrate în alt loc, în incinta unităţii comerciale trebuie să se păstreze copiile acestora, autentificate cu ştampila comerciantului. Prin urmare, la momentul efectuării controlului fiscal, de către intimat nu au fost prezentate documentele de provenienţă a mărfii, cu toate că legislatorul direct a prevăzut că agentul economic urmează să prezinte la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

În această ordine de idei, Colegiul consideră că SRL „Marinirom” corect a fost sancţionată în temeiul art. 253 alin. (1) şi 254 alin. (2) Cod fiscal în baza deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat nr.1367/8 din 03.05.2012, iar careva temei de casare a acestei decizii, instanţa de recurs nu a stabilit. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea primei instanţe este ilegală, iar argumentele invocate de recurent sunt întemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărîrea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărîre de respingere a acţiunii. În conformitate cu art. 444, 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău. Se casează hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 17 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Marinirom” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărîre, prin care: Se respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Marinirom” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat nr.1367/8 din 03.05.2012. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru