3ra-1296/16 — contestarea actului administrativ

3ra-1296/16 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță, Jud. Rîșcani mun. Chișinău: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-1296/16

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

M. Ciugureanu, G. Dașchevici, E. Fistican

D E C I Z I E

30 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru

Ion Druță, Maria Ghervas

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, recursul declarat de

către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu

Răspundere Limitată „Danlistil” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun.

Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chișinău și

menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 octombrie 2015,

c o n s t a t ă

La 21 februarie 2013, SRL „Danlistil” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IFS mun. Chișinău cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că este reprezentantul liderului

mondial în producerea încălțămintei Compania „Geox” Spa (Italia). La 22

noiembrie 2012, de către colaboratorii IFS mun. Chișinău a fost întocmit actul de

control fiscal efectuat prin metoda verificării operative la SRL „Danlistil”. În urma

controlului efectuat, pârâtul a constatat desfășurarea activității fără utilizarea

mașinii de casă și control în secția comercială „Geox”, situată în Centrul comercial

„MallDova”, prin depistarea excedentului de mijloace bănești în sertarul pentru

bani a mașinii de casă și control în sumă de 2844 lei. În consecință, de către IFS

mun. Chișinău a fost emisă decizia nr. 3492/2/9 din 12 decembrie 2012, prin care a

fost aplicată amendă SRL „Danlistil” pentru încălcarea legislației fiscale în mărime

de 10 000 lei conform art. 254 alin. (2) din Codul fiscal.

Indică SRL „Danlistil” că la 29 noiembrie 2012, de către colaboratorii IFS

mun. Chișinău a fost efectuat un control în secția comercială „Geox” situată pe bd.

Ștefan cel Mare 136, mun. Chișinău, în rezultatul căruia s-a constatat desfășurarea

activității fără utilizarea mașinii de casă și control prin depistarea excedentului de

mijloace bănești în sertarul pentru bani în sumă de 500 lei. Prin decizia IFS mun.

Chișinău nr. 3621/2/9 din 18 decembrie 2012, SRL „Danlistil” a fost sancționată

cu amendă în mărime de 25 000 lei pentru comiterea repetată a încălcării și

amendă în mărime de 10 000 lei pentru neprezentarea la prima cerere a

documentelor privind proveniența mărfurilor.

Consideră reclamanta că atât actele de control, cât și deciziile nominalizate

sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece sumele bănești reflectate în actele date au

fost depistate nu în casieria întreprinderii, dar în sertarele pentru bunurile personale

ale colaboratorilor și sunt mijloace bănești ce aparțin angajaților (vânzătorilor).

Astfel, funcționarii IFS mun. Chișinău au concluzionat greșit privind efectuarea

comerțului fără utilizarea mașinii de casă și control.

Menționează SRL „Danlistil” că la 27 noiembrie 2012, de către IFS mun.

Chișinău a fost întocmit actul de control fiscal nr. 1-576565, potrivit căruia a fost

constatată împiedicarea controlului prin neprezentarea documentelor necesare

organului fiscal. La 20 decembrie 2012, IFS mun. Chișinău a emis decizia nr.

3707/2/8 de sancționare a SRL „Danlistil” cu amendă în mărime de 10 000 lei

pentru încălcările nominalizate. Nu este de acord cu actul de control și decizia de

sanționare, deoarece la primele cerințe ale IFS mun. Chișinău, colaboratorii secției

comerciale au prezentat actele solicitate. Mai mult ca atât, citația prin care a fost

cerută prezentarea documentelor a parvenit prin poștă în adresa administrației

reclamantei după începerea de facto a controlului.

Susține reclamanta că la 03 decembrie 2012, de către colaboratorii IFS mun.

Chișinău a fost întocmit actul de control fiscal nr. 1-584988, prin care a fost

constatată neținerea evidenței contabile conform normelor și modului stabilit de

legislație și anume, lipsa evidenței contabile la contul analitic 217.2 „Mărfuri cu

amănuntul” pe fiecare subdiviziune în parte, în rezultatul căruia s-a depistat lipsuri

de marfă în sumă totală de 912 311 lei, inclusiv TVA și surplusuri de marfă în

sumă totală de 347 588 lei, iar TVA aferentă valorii mărfurilor stabilite ca lipsuri

în rezultatul inventarierii constituie 152052 lei. Prin decizia nr. 3814/2/9 din 28

decembrie 2012, a fost micșorată TVA destinată trecerii în cont la data de 01

noiembrie 2012 cu 152 052 lei și aplicată SRL „Danlistil” amendă în mărime de 50

000 lei pentru lipsa parțială a evidenței contabile, ceea ce face imposibilă

efectuarea controlului fiscal. Consideră reclamanta că actul de control și decizia

IFS mun. Chișinău sunt ilegale și neîntemeiate.

Declară SRL „Danlistil” că prin decizia IFS mun. Chișinău nr. 252/2/74 din

30 ianuarie 2013, a fost calculată și încasată suma de 296 774 lei cu titlu de TVA

diminuată pentru perioada fiscală februarie 2011; au fost micșorate pierderile

fiscale pentru anul 2008 cu 21196 lei, și pentru anul 2009 cu 41599 lei; a fost

micșorată TVA destinată trecerii în cont pentru L/10/2012 cu 9083 lei; au fost

încasate majorările de întârziere (penalitatea) pentru neachitarea în termen a

impozitelor și plăților, calculate în rezultatul controlului în sumă de 71075 lei

pentru neachitarea TVA diminuată pentru perioada fiscală februarie 2011.

2

Totodată, a fost aplicată amendă în sumă de 203 769 lei – în mărime de 15 % din

venitul impozabil diminuat pentru perioada anilor 2010-2011 conform art. 260

alin. (5) Cod fiscal; amendă în sumă de 89032 – în mărime de 30 % din suma TVA

diminuată pentru perioada fiscală L/02/2011 conform art. 261 alin. (4) Cod fiscal;

amendă în sumă de 5000 lei pentru întocmirea incompletă și neconformă a

declarațiilor persoanei juridice conform art. 257 alin. (1) Cod fiscal; amendă în

sumă de 2000 lei pentru prezentarea declarațiilor privind TVA care conțin

informație neautentică conform art. 260 alin. (3) Cod fiscal și amendă în sumă de

75968 pentru efectuarea de către SRL „Danlistil” a decontărilor în numerar prin

intermediar.

Afirmă reclamanta că nu este de acord cu decizia IFS mun. Chișinău nr.

252/2/74 din 30 ianuarie 2013, din următoare considerente. În rezultatele

controlului a fost stabilită încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul

fiscal, în baza căruia SRL „Danlistil” a fost deja amendată prin decizia nr. 3814/2/9

din 28 decembrie 2012. În privința cheltuielilor aferente reparației mijloacelor fixe

arendate a fost prezentată nota contabilă cu cheltuielile permise spre deducere în

sumă de 15 994 lei, ce reprezintă 15 % din plata arendei anual, fiind prezentate

facturile fiscale ce confirmă procurarea materialelor necesare. Cât privește

cheltuielile pentru delegații pe perioada 2008-2011, au fost luate în calcul doar

costul biletelor de avion, iar potrivit Regulamentului cu privire la delegare a

salariaților nr. 836 din 24 iunie 2002, la delegarea în țările străine ștampila

întreprinderii unde este delegat salariatul nu este obligatorie.

Indică SRL „Danlistil” că contestațiile depuse împotriva deciziilor emise au

fost respinse de către IFS mun. Chișinău.

La 11 iulie 2013, reclamanta a depus cerere de completare a acțiunii,

invocând suplimentar că la 02 mai 2013, IFS mun. Chișinău a emis decizia nr.

1918/p/2, prin care a aplicat amendă în mărime de 10000 lei pentru încălcarea

legislației fiscale manifestate prin neprezentarea documentelor de proveniență a

mărfii. Consideră că decizia face parte din campania de intimidare începută de

către organul fiscal anterior prin aplicarea neîntemeiată a unui șir de sancțiuni.

Solicită SRL „Danlistil” anularea deciziilor IFS mun. Chișinău nr. 3492/2/9

din 12 decembrie 2012, nr. 3621/2/9 din 18 decembrie 2012, nr. 3707/2/8 din 20

decembrie 2012, nr. 3814/2/9 din 28 decembrie 2012, nr. 252/2/74 din 30 ianuarie

2013 și nr. 1918/p/2 din 02 mai 2013.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 14 iulie 2014, acțiunea

a fost admisă integral și anulate deciziile IFS mun. Chișinău nr. 3492/2/9 din 12

decembrie 2012, nr. 3621/2/9 din 18 decembrie 2012, nr. 3707/2/8 din 20

decembrie 2012, nr. 3814/2/9 din 28 decembrie 2012, nr. 252/2/74 din 30 ianuarie

2013 și nr. 1918/p/2 din 02 mai 2013.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 ianuarie 2015, a fost respins

apelul declarat de către IFS mun. Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 14 iulie 2014.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 01 aprilie 2015, a fost admis

recursul declarat de către IFS mun. Chișinău, casată decizia Curții de Apel

Chișinău din 14 ianuarie 2015 și remisă pricina la rejudecare în prima instanță la

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău.

3

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 octombrie 2015,

acțiunea a fost admisă integral și anulate deciziile IFS mun. Chișinău nr. 3492/2/9

din 12 decembrie 2012, nr. 3621/2/9 din 18 decembrie 2012, nr. 3707/2/8 din 20

decembrie 2012, nr. 3814/2/9 din 28 decembrie 2012, nr. 252/2/74 din 30 ianuarie

2013 și nr. 1918/p/2 din 02 mai 2013, ca fiind ilegale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, a fost respins apelul

declarat de către IFS mun. Chișinău și menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău din 30 octombrie 2015.

La 11 iulie 2016, IFS mun. Chișinău a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 23 martie 2016 și hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30

octombrie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, IFS mun. Chișinău a invocat că este neîntemeiat

argumentul intimatei SRL „Danlistil” precum că excedentul de mijloace bănești

depistat în cadrul controalelor se datorează faptului că au fost numărați și banii

personali ai vânzătorilor, deoarece casierului (operatorului) i se interzice să aibă în

casă bani proprii și bani ce nu sunt trecuți la evidență prin mașina de casă și

control. Prin urmare, argumentele contribuabilului nu pot servi drept temei de

absolvire de răspundere pentru încălcarea legislației fiscale.

Indică recurentul că argumentele intimatei-reclamante cu privire la decizia

nr. 3621/2/9 din 18 decembrie 2012 nu pot servi drept temei de anulare a actului

administrativ dat, deoarece vin în contradicție cu actele legislative în vigoare,

potrivit cărora contribuabilii sunt obligați să utilizeze mașina de casă și control,

obligația dată extinzându-se asupra tuturor subdiviziunilor.

Menționează IFS mun. Chișinău că sancționarea SRL „Danlistil” prin

decizia nr. 3707/2/8 din 20 decembrie 2012, pentru neprezentarea la prima cerere

persoanelor cu funcții de răspundere ale organelor de administrare fiscală a

documentelor privind proveniența mărfii comercializate (încălțăminte), este

întemeiată și legală, dat fiind faptul că la locul de vânzare a produselor,

comerciantul trebuie să dețină documentele care atestă conformitatea acestora cu

regulamentele tehnice în vigoare. În cazul în care documentele respective sunt

păstrate în alt loc, în incinta unității comerciale trebuie să se păstreze copiile

acestora, autentificate cu semnătura comerciantului. Faptul neprezentării

documentelor de proveniență a mărfurilor aflate la vânzare a fost confirmat în

cadrul controlului fiscal de către vânzătoarea Nacu Eugenia, care a indicat în

explicația sa că nu poate prezenta facturile pe mărfurile primite la 17 octombrie

2012 și 10 noiembrie 2012, deoarece se află în contabilitate.

Declară recurentul că încălcările indicate în decizia mr. 252/2/7 din 30

ianuarie 2013, au contribuit la majorarea pierderilor fiscale pentru anul 2008 cu 21

196 lei, pentru anul 2009 – 41 599 lei și la diminuarea venitului impozabil pentru

anul 2010 cu 85 729 și pentru anul 2011 cu 1 272 733 lei. Astfel, o parte din

cheltuielile nominalizate în actul de control nu au fost confirmate documentar, iar

altele nu pot fi calificate ca necesare și ordinare în cadrul activității de

întreprinzător.

Afirmă IFS mun. Chișinău că instanța de apel în motivarea deciziei din 23

martie 2016 s-a limitat doar la argumentele invocate de către intimata SRL

4

„Danlistil”, fără a aduce careva apreciere celor menționate de către recurentul-pârât

și fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe sub toate

aspectele, în raport cu legea ce guvernează speța dată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că copia deciziei motivate a Curții de

Apel Chișinău din 23 martie 2016 a fost expediată în adresa recurentului IFS mun.

Chișinău la 05 mai 2016 (f.d. 30, volumul II), însă nu conțin date cu privire la

recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către IFS mun. Chișinău la

11 iulie 2016 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 02 august 2016, în adresa intimatei SRL „Danlistil” a fost expediată

copia recursului declarat de către IFS mun. Chișinău, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței la recurs.

Intimata nu și-a valorificat dreptul respectiv și nu a depus referință.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 05 octombrie 2016 recursul

declarat de către IFS mun. Chișinău a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea integrală

a deciziei instanței de apel și remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța de recurs, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

Art. 240 alin. (1) CPC, prevede că la deliberarea hotărârii, instanța

judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului

juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea acțiunii.

Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că în urma

controalelor efectuate de către IFS mun. Chișinău la subdiviziunile SRL

„Danlistil”, a fost constatată comiterea unui șir de încălcări ale legislației fiscale,

pentru care contribuabilul a fost sancționat prin deciziile nr. 3492/2/9 din 12

decembrie 2012, nr. 3621/2/9 din 18 decembrie 2012, nr. 3707/2/8 din 20

decembrie 2012, nr. 3814/2/9 din 28 decembrie 2012, nr. 252/2/74 din 30 ianuarie

2013 și nr. 1918/p/2 din 02 mai 2013.

Analizând conținutul hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu s-au expus asupra

argumentelor invocate de către IFS mun. Chișinău, precum și în privința probelor

5

prezentate de către acesta pe parcursul examinării pricinii, cum ar fi explicațiile

vânzătorului-consultant Levițchi Svetlana, care a declarat că în mașina de casă și

control erau bani în plus și a uitat să dea cec (f.d. 96, volumul I), explicațiile

vânzătorului-consultant Ureche Ion, care a declarat că nu poate prezenta

documentele de proveniență a mărfurilor deoarece sunt la semnat la contabil (f.d.

61, volumul I) ș.a.

Astfel, contrar standardelor procedurale recunoscute, instanța de apel a

soluționat prezenta pricină fără a se expune asupra tuturor probelor din dosar, or, în

conformitate cu prevederile art. 241 alin. (5) CPC, în motivarea hotărârii se indică

circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

În acest sens, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de apel urma să aprecieze fiecare

probă privitor la pertinența, admisibilitatea și veridicitatea ei și toate probele în

ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

pricinii.

Afară de aceasta, Curtea de Apel Chișinău în motivarea deciziei din 23

martie 2016 în mod arbitrar a apreciat probele administrate, or concluzia instanței

de apel privind legalitatea anulării de către prima instanță a deciziilor nr. 3492/2/9

din 12 decembrie 2012 și nr. 3621/2/9 din 18 decembrie 2012, a fost motivată

exclusiv prin faptul că în actele de control care au stat la baza emiterii deciziilor

date, și anume, în compartimentul concluzii, se menționează că contribuabilul nu a

admis careva încălcări.

Analizând însă conținutul actului de control fiscal nr. 1-584964 din 22

noiembrie 2012, care a stat la baza emiterii deciziei IFS mun. Chișinău nr.

3492/2/9 din 12 decembrie 2012, instanța de recurs constată că la compartimentul

concluzii este indicată încălcarea obligațiilor contribuabilului prevăzute de art. 8

alin. (2) lit. c) Cod fiscal și a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 474 din 28

aprilie 1998 cu privire la aplicarea mașinii de casă și control cu memorie fiscală

(f.d. 95, volumul I).

De asemenea, în actul de control fiscal nr. 1-584981 din 29 noiembrie 2012,

care a stat la baza emiterii deciziei IFS mun. Chișinău nr. 3621/2/9 din 18

decembrie 2012, sunt stipulate următoarele concluzii: încălcarea prevederilor art.

8 alin. (2) lit. f) Cod fiscal prin neprezentarea la prima cerere a documentelor de

proveniență a mărfurilor și încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) Cod fiscal,

prin neutilizarea mașinii de casă și control la efetuarea decontărilor în numerar,

fapt stabilit prin surplusul de mijloace bănești stabilit în rezultatul controlului în

sumă de 500 lei (f.d. 98, volumul I).

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că este neîntemeiată invocarea instanței de

apel precum că în actele de control fiscal nu sunt indicate careva încălcări comise

de către SRL „Danlistil”, deoarece potrivit conținutului acestora se constată

contrariul.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel Chișinău nu s-a expus în fond în

privința legalității deciziilor nr. 3492/2/9 din 12 decembrie 2012 și nr. 3621/2/9 din

6

18 decembrie 2012, limitându-se doar la faptul că în actele de control nu se indică

depistarea cărorva încălcări la acest compartiment. Această circumstanță este

apreciată drept o eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Se reiterează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, prezumă dreptul la о hotărâre și decizie motivate. Motivarea este о

parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune

concluziile formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Potrivit unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces

echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în

hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către

părți întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (speța Garcia Ruiz c.

Spaniei, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de

drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți (principiul nr. 6 al

Recomandării nr. R (84)5 privind principiile de procedură civilă menite pentru

ameliorarea funcționării justiției, adoptată la 28 februarie 1984 de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei), ceea ce la cazul prezentei spețe este lipsă.

Date fiind cele relevate, se constată cu certitudine că instanța de apel a

soluționat pricina fără a se expune asupra tuturor probelor prezentate de părți și

prin emiterea unei hotărâri superficiale, recurentului-pârât IFS mun. Chișinău i-a

fost încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil, garantat de art. 6 al

Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, prerogativă care prezumă dreptul la o hotărâre motivată, instanța

judecătorească fiind obligată a se expune asupra tuturor argumnentelor și

obiecțiilor invocate de către acesta.

Or, în cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special

și explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat

acțiunea posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil

(speța Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea din 09 decembrie 1994).

Ținând cont de imposibilitatea instanței de recurs de a corecta respectivele

omisiuni de procedură și reiterând inexistența temeiurilor legale pentru a remite

pricina spre rejudecare în instanța de fond (art.432 alin. (3) lit. d) si f) CPC),

instanța de recurs consideră necesar de a casa decizia Curții de Apel Chișinău și a

remite pricina spre rejudecare în instanța de apel.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că decizia instanței

de apel nu satisface standardele procedurale ale legalității și temeiniciei unui act

judecătoresc, omisiuni care nu pot fi corectate de către instanța de recurs la

examinarea pricinii în ordine de recurs, și având în vedere lipsa temeiurilor legale

de a restitui cauza spre rejudecare în prima instanță, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

7

a admite recursul declarat de către IFS mun. Chișinău, a casa integral decizia Curții

de Apel Chișinău din 23 martie 2016 și a remite pricina spre rejudecare în instanța

de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și reexaminând pricina, să emită o decizie legală și întemeiată,

respectând dreptul garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2016, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată

„Danlistil” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Ion Druță

Maria Ghervas

8