2r-517/13 — Anularea ordinului

prima instanţă: D. Chistol dosarul nr. 2r-517/13 instanţa de apel : Gh. Creţu, A. Minciuna, A. Pahopol DECIZIE 26 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu examinînd recursul declarat de către avocatul Urschi Laura în interesele Elenei Pădure, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Pădure împotriva Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” cu privire la anularea ordinului de concediere, declararea nulă a contractului individual de muncă nr.14 din 13 aprilie 2010, recunoaşterea valabilă a contractului individual de muncă nr.40 din 31 mai 2005, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral, obligarea rectificării înscrisurilor în carnetul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, prin care a fost admisă cererea de explicare a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012 depusă de Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” c o n s t a t ă La 25 martie 2011 Elena Pădure a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” cu privire la anularea ordinului de concediere, declararea nulă a contractului individual de muncă nr.14 din 13 aprilie 2010,

recunoaşterea valabilă a contractului individual de muncă nr.40 din 31 mai 2005, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral, obligarea rectificării înscrisurilor în carnetul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamanta Elena Pădure a indicat că, prin ordinul nr.04 din 26 noiembrie 2010 a ÎS „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare”, au fost reziliate contractele individuale de muncă cu angajaţii pensionaţi conform limitei de vîrstă, începînd cu data de 29 noiembrie 2010, inclusiv şi cu Elena Pădure. Consideră reclamanta că ordinul nr.04 din 26 noiembrie 2010 a Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” este ilegal, invocând că ea la 31 ianuarie 2005 a fost angajată la Asociaţia Republicană de Stat pentru Protecţia Solurilor, în calitate de inginer-coordonator hidrotehnic pe un termen determinat de 5 ani.

Acest fapt este confirmat prin contractul individual de muncă nr.40 din 31 ianuarie 2005, semnat de părţi, contract ce nu a fost înmânat reclamantei, în conformitate cu prevederilor art.56 alin. (3) al Codului muncii. Astfel, la momentul solicitării acestuia de la administraţia pârâtului, în luna aprilie 2010, Elenei Pădure i s-a înmânat o copie a contractului nr.40 în care la articolul 1 era de mână menţionat, că acesta se încheie pe perioada 31 ianuarie 2005 - 31 aprilie 2010, în pofida prevederilor art.54 alin. (2) al Codului muncii. La întrebarea reclamantei de ce a fost modificată prima pagină a contractului, i s-a răspuns că această pagină a fost pierdută şi ei au restabilit-o, între timp făcând unilateral şi modificarea contractului, unde în loc de „5 ani” s-a stipulat perioada de „31 ianuarie 2005 – 31 aprilie 2010”.

La insistenţa reclamantei această înscriere - modificare, însă, a fost rectificată şi fiind omisă, a fost modificată în înscrierea de „5 ani”, după varianta iniţială a documentului. Prin urmare, contractul individual de muncă nr.40 fiind încheiat la 31 ianuarie 2005 pe o perioadă de 5 ani, la 1 februarie 2010, în conformitate cu prevederile art.82 alin. (1) lit.(f) al Codului muncii a devenit contract individual de muncă pe un termen nedeterminat, deoarece la acea dată de fapt relaţiile de muncă au continuat. La 13 aprilie 2010 reclamanta a împlinit vârsta de 57 ani şi astfel, administraţia asociaţiei, invocând neîntemeiat prevederile art.55 lit.(f) din Codul muncii, a impus-o să semneze contractul individual de muncă nr.14 din 13 aprilie 2010, al cărui durată, conform art. 1, era una determinată şi anume pe un termen de 1 (un) an.

Astfel, reclamatul a aplicat prevederile vechi ale art. 55 lit.(f) Codului muncii, care menţionau, că contractul individual de muncă poate fi încheiat pe o durată determinată...(f) cu persoanele pensionate pentru limită de vârstă - pe o durată de până la 2 ani.

Reclamanta Elena Pădure consideră că administraţia nu a ţinut cont de modificările survenite la art.55 lit.(f) al Codului muncii, în redacţia Legii nr.08 din 09 februarie 2006, care stipulează, că contractul individual de muncă poate fi încheiat pe o durată determinată...(f) cu persoanele pensionate, conform legislaţiei în vigoare, pentru limită de vârstă ori vechime în muncă sau care au obţinut dreptul la pensie pentru limită de vârstă ori vechime în muncă şi nu sânt încadrate în câmpul muncii - pe o perioadă de până la 2 ani care, la expirare, poate fi prelungită de părţi în condiţiile art.54 alin.(2) şi ale art.68 alin.(1) şi alin.(2) lit. a) Astfel, reclamanta se afla deja în relaţii de muncă cu pârâtul şi reperfectarea contractului individul de muncă în acest caz era ilegală.

La data de 10 august 2010, pârâtul a emis ordinul nr.34 în care la pct.6 este menţionat, că se preîntâmpină angajaţii de vârstă pensionară că la momentul finisării procesului de reorganizare a Asociaţiei Republicane de Stat pentru Protecţia Solurilor, contractele individuale de muncă încheiate cu ei îşi încetează efectele juridice şi nu mai sunt valabile, însă temeiul juridic al acestor indicaţii nu este prevăzut în acest act. 2 La 26 noiembrie 2010, Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a emis ordinul nr. 04 cu privire la rezilierea din 29 noiembrie 2010 a contractelor de muncă a 12 angajaţi pensionaţi conform limitei de vârstă, inclusiv contractului cu reclamanta, iar temeiul juridic al acestor acţiuni nu este stipulat în ordinul respectiv.

În urma, plângerii angajaţilor către Inspecţia Muncii de pe lângă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei al Republicii Moldova, a fost dispus efectuarea controlului respectiv al pârâtului, în urma căruia a fost întocmit procesul- verbal nr.002426 din 6 decembrie 2010 prin care se stabileşte la pct. 1 că angajatorul a reziliat unilateral contractele individuale de muncă cu 12 angajaţi, iar ordinul nr.04 din 26 noiembrie 2010 fără careva temei juridic prin ce a încălcat prevederile art.43 din Constituţia Republicii Moldova şi art.81 alin.(1) Codului muncii.

Reclamanta Elena Pădure solicită anularea ordinului nr.04 din 26 noiembrie 2010, restabilirea la locul de muncă, declararea nulă a contractului individual de muncă nr.14 din 13 aprilie 2010, recunoaşterea valabilă a contractului individual de muncă nr.40 din 31ianuarie 2005, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la muncă calculată din data 29 noiembrie 2010, repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei pentru încălcarea dreptului la muncă, încasarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă şi obligarea pârâtului să execute rectificările corespunzătoare în carnetul de muncă.

La 7 septembrie 2011, reprezentantul reclamantei a depus o cerere de concretizare a cerinţelor prin care a solicitat încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru în suma de 41.600 lei, prejudiciului moral în mărime de 5000 lei cît şi cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei, indicînd că reclamanta a fost ilegal lipsită de către pârât de posibilitatea de a munci pe o perioadă de 10 luni, din decembrie 2010 până în septembrie 2011, ca rezultat în urma stresului suportat reclamanta a suferit depresie şi insomnie, ca urmare a discriminării sale pe criteriul de vârstă.

Ulterior, reprezentantul reclamantei a mai depus o cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat anularea ordinului nr.04 din 26 noiembrie 2010 în partea ce o priveşte pe reclamantă, restabilirea la muncă, declararea nulă a contractului individual de muncă nr.14 din 13 aprilie 2010, recunoaşterea valabilă a contractului individual de muncă nr.40 din 31 ianuarie 2005, încasarea salariului mediu pe perioada absenţei forţate de la muncă, calculată din data 29 noiembrie 2010 – 19 octombrie 2011, în sumă de 44355 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei, încasarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în sumă de 3000 lei şi obligarea rectificării înscrisurilor cu privire la concedierea ilegală în carnetul de muncă al reclamantei la capitolul IX al carnetului de muncă după cum urmează: „Se anulează înscrierea cu numărul de ordine 14 din 26 noiembrie 2011 de la capitolul V”.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 2 noiembrie 2011 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 8 mai 2012 apelul declarat de Elena Pădure a fost admis şi casată hotărîrea primei instanţe cu pronunţarea unei noi 3 hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulat ordinul nr. 04 din 26 noiembrie 2010 în partea ce o priveşte pe Elena Pădure, cu restabilirea la lucru a Elenei pădure în calitate de inginer coordonator, începînd cu 29 noiembrie 2010. A fost declarat nul contractul individual de muncă nr. 14 din 13 aprilie 2010 încheiat între Elena Pădure şi Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare”. A fost recunoscut valabil contractul individual de muncă nr. 40 din 31 ianuarie 2005 semnat între Elena Pădure şi Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare”.

De asemenea, de la Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a fost încasat în beneficiul Elenei Pădure salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada 29 noiembrie 2010 - 10 mai 2012 în mărime de 72.043 lei, prejudiciul moral în mărime de 5.000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 3.000 lei. De asemenea, Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a fost obliga6tă să efectueze rectificările în carnetul de muncă al Elenei Pădure şi anume a însera în capitolul IX al carnetului de muncă a următoarelor menţiuni: se anulează înscrierea cu nr. de ordine 14 din 26 noiembrie 2010 de la capitolul V. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2012 a fost respins recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 a fost admisă cererea de explicare a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012 depusă de Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” . S-a explicat Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” că suma încasată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012, ca salariu mediu lunar pentru absenţa forţată de la serviciu, se supune impozitării.

Avocatul Urschi Laura în interesele Elenei Pădure s declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, cerînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate şi emiterea unei noi încheieri, prin care cererea privind explicarea hotărîrii să fie respinsă. Avocatul Urschi Laura, în motivarea recursului a menţionat că, pin cererea de explicare a deciziei, intimatul de fapt a încercat a reveni la examinarea în fond a cauzei, cu toate că hotărîrea era deja executată. Acest fapt este în contradicţie cu art. 251 al. (2) CPC. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după de examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. S-a stabilit că, Elena Pădure a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” cu privire la anularea ordinului de concediere, declararea nulă a contractului individual de muncă nr.14 din 13 aprilie 2010, recunoaşterea valabilă a contractului individual de muncă nr.40 din 31 mai 2005, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la 4 lucru, repararea prejudiciului moral, obligarea rectificării înscrisurilor în carnetul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 2 noiembrie 2011 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 8 mai 2012 apelul declarat de Elena Pădure a fost admis şi casată hotărîrea primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri, prin care acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulat ordinul nr. 04 din 26 noiembrie 2010 în partea ce o priveşte pe Elena Pădure, cu restabilirea la lucru a Elenei pădure în calitate de inginer coordonator, începînd cu 29 noiembrie 2010. A fost declarat nul contractul individual de muncă nr. 14 din 13 aprilie 2010 încheiat între Elena Pădure şi Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare”. A fost recunoscut valabil contractul individual de muncă nr. 40 din 31 ianuarie 2005 semnat între Elena Pădure şi Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare”.

De asemenea, de la Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a fost încasat în beneficiul Elenei Pădure salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada 29 noiembrie 2010 - 10 mai 2012 în mărime de 72.043 lei, prejudiciul moral în mărime de 5.000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 3.000 lei. De asemenea, Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a fost obliga6tă să efectueze rectificările în carnetul de muncă al Elenei Pădure şi anume a însera în capitolul IX al carnetului de muncă a următoarelor menţiuni: se anulează înscrierea cu nr. de ordine 14 din 26 noiembrie 2010 de la capitolul V. În rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 noiembrie 2012 a fost respins recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012. La 12 martie 2013 Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a depus la Curtea de Apel Chişinău cerere, prin care a solicitat explicarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012 în partea ce priveşte încasarea din contul întreprinderii în beneficiul Elenei Pădure a salariului mediu pe perioada absenţei forţate de la muncă în sumă de 72.043 lei din motiv că nu este concretizat dacă suma respectivă se supune impozitării.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 a fost admisă cererea de explicare a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012 depusă de Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” . S-a explicat Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” că suma încasată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012, ca salariu mediu lunar pentru absenţa forţată de la serviciu, se supune impozitării. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea contestată legală şi întemeiată. După cum s-a stabilit, Elena Pădure a fost restabilită la lucru, cu încasarea de la Întreprinderea de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” a salariului mediu pentru absenţa forţată de la lucru în mărime de 72.043 lei.

Conform art. 88 al. 81) Cod fiscal, fiecare patron care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont 5 de scutirile solicitate de angajat şi de deduceri, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern. Astfel, angajatorul este obligat să calculeze corect şi să transfere în termen sumele contribuţiilor datorate de angajaţi împreună cu contribuţia calculată asupra fondului de retribuţie a muncii. Deci, reţinerea impozitelor urmează a fi efectuată şi în cazul achitării salariului pentru absenţa forţată de la lucru, stabilit în baza hotărîrii instanţei de judecată, indiferent de faptul dacă în hotărîrea menţionată a fost indicată sau nu necesitatea reţinerii impozitului pe venit şi a plăţilor menţionate.

Nu poate fi considerat drept temeinic argumentul recurentei precum că deoarece hotărîrea judecătorească este executată deja, salariul nu poate fi supus impozitării. De asemenea, nu poate fi considerat drept temeinic argumentul recurentei că i se lezează dreptul la o despăgubire, fiind contestată suma salariului pentru absenţa forţată de la serviciu. Explicarea hotărîrii judecătoreşti ţine de concretizarea faptului dacă salariul pentru absenţa forţată de la serviciu se supune impozitării, dar nu constituie o modificare a hotărîrii judecătoreşti irevocabile.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide Se respinge recursul declarat de către avocatul Urschi Laura în interesele Elenei Pădure.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Pădure împotriva Întreprinderii de Stat „Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţirii Funciare” cu privire la anularea ordinului de concediere, declararea nulă a contractului individual de muncă nr.14 din 13 aprilie 2010, recunoaşterea valabilă a contractului individual de muncă nr.40 din 31 mai 2005, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral, obligarea rectificării înscrisurilor în carnetul de muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 6