2rh-281/13 — anularea ordinului, restabilirea la lucru

2rh-281/13 — anularea ordinului, restabilirea la lucru (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

dosarul nr. 2rh-281/13

prima instanță D. Chistol

instanța de apel : Gh. Crețu, A. Minciuna, A. Pahopol

instanța de recurs A. Cobăneanu

Sv. Moldovan, T. Răducanu

ÎNCHEIERE

16 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

Tatiana Răducanu

examinând cererea de revizuire depusă de către Elena Pădure, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Pădure împotriva Întreprinderii de

Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” cu privire la anularea ordinului

de concediere, declararea nulă a contractului individual de muncă nr.14 din 13

aprilie 2010, recunoașterea valabilă a contractului individual de muncă nr.40 din

31 mai 2005, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea

prejudiciului moral, obligarea rectificării înscrisurilor în carnetul de muncă și

încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție

din 26 iunie 2013, prin care a fost respins recursul declarat de avocatul Urschi

Laura în interesele Elenei Pădure și menținută încheierea Curții de Apel Chișinău

din 22 mai 2013.

constată

La 25 martie 2011 Elena Pădure a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” cu

privire la anularea ordinului de concediere, declararea nulă a contractului

individual de muncă nr.14 din 13 aprilie 2010, recunoașterea valabilă a

contractului individual de muncă nr.40 din 31 mai 2005, încasarea salariului pentru

absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral, obligarea rectificării

înscrisurilor în carnetul de muncă și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta Elena Pădure a indicat că, prin ordinul

nr.04 din 26 noiembrie 2010 a ÎS „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare”,

au fost reziliate contractele individuale de muncă cu angajații pensionați conform

1

limitei de vîrstă, începînd cu data de 29 noiembrie 2010, inclusiv și cu Elena

Pădure.

Consideră reclamanta că ordinul nr.04 din 26 noiembrie 2010 a

Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” este ilegal,

invocând că ea la 31 ianuarie 2005 a fost angajată la Asociația Republicană de Stat

pentru Protecția Solurilor, în calitate de inginer-coordonator hidrotehnic pe un

termen determinat de 5 ani. Acest fapt este confirmat prin contractul individual de

muncă nr.40 din 31 ianuarie 2005, semnat de părți, contract ce nu a fost înmânat

reclamantei, în conformitate cu prevederilor art.56 alin. (3) al Codului muncii.

Astfel, la momentul solicitării acestuia de la administrația pârâtului, în luna

aprilie 2010, Elenei Pădure i s-a înmânat o copie a contractului nr.40 în care la

articolul 1 era de mână menționat, că acesta se încheie pe perioada 31 ianuarie

2005 - 31 aprilie 2010, în pofida prevederilor art.54 alin. (2) al Codului muncii.

La întrebarea reclamantei de ce a fost modificată prima pagină a

contractului, i s-a răspuns că această pagină a fost pierdută și ei au restabilit-o,

între timp făcând unilateral și modificarea contractului, unde în loc de „5 ani” s-a

stipulat perioada de „31 ianuarie 2005 – 31 aprilie 2010”.

La insistența reclamantei această înscriere - modificare, însă, a fost

rectificată și fiind omisă, a fost modificată în înscrierea de „5 ani”, după varianta

inițială a documentului.

Prin urmare, contractul individual de muncă nr.40 fiind încheiat la 31

ianuarie 2005 pe o perioadă de 5 ani, la 1 februarie 2010, în conformitate cu

prevederile art.82 alin. (1) lit.(f) al Codului muncii a devenit contract individual de

muncă pe un termen nedeterminat, deoarece la acea dată de fapt relațiile de muncă

au continuat.

La 13 aprilie 2010 reclamanta a împlinit vârsta de 57 ani și astfel,

administrația asociației, invocând neîntemeiat prevederile art.55 lit.(f) din Codul

muncii, a impus-o să semneze contractul individual de muncă nr.14 din 13 aprilie

2010, al cărui durată, conform art. 1, era una determinată și anume pe un termen de

1 (un) an.

Astfel, reclamatul a aplicat prevederile vechi ale art. 55 lit.(f) Codului

muncii, care menționau, că contractul individual de muncă poate fi încheiat pe o

durată determinată...(f) cu persoanele pensionate pentru limită de vârstă - pe o

durată de până la 2 ani.

Reclamanta Elena Pădure consideră că administrația nu a ținut cont de

modificările survenite la art.55 lit.(f) al Codului muncii, în redacția Legii nr.08 din

09 februarie 2006, care stipulează, că contractul individual de muncă poate fi

încheiat pe o durată determinată...(f) cu persoanele pensionate, conform legislației

în vigoare, pentru limită de vârstă ori vechime în muncă sau care au obținut dreptul

la pensie pentru limită de vârstă ori vechime în muncă și nu sânt încadrate în

câmpul muncii - pe o perioadă de până la 2 ani care, la expirare, poate fi prelungită

de părți în condițiile art.54 alin.(2) și ale art.68 alin.(1) și alin.(2) lit. a)

Astfel, reclamanta se afla deja în relații de muncă cu pârâtul și reperfectarea

contractului individul de muncă în acest caz era ilegală.

La data de 10 august 2010, pârâtul a emis ordinul nr.34 în care la pct.6 este

menționat, că se preîntâmpină angajații de vârstă pensionară că la momentul

2

finisării procesului de reorganizare a Asociației Republicane de Stat pentru

Protecția Solurilor, contractele individuale de muncă încheiate cu ei își încetează

efectele juridice și nu mai sunt valabile, însă temeiul juridic al acestor indicații nu

este prevăzut în acest act.

La 26 noiembrie 2010, Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și

Îmbunătățirii Funciare” a emis ordinul nr. 04 cu privire la rezilierea din

29 noiembrie 2010 a contractelor de muncă a 12 angajați pensionați conform

limitei de vârstă, inclusiv contractului cu reclamanta, iar temeiul juridic al acestor

acțiuni nu este stipulat în ordinul respectiv.

În urma, plângerii angajaților către Inspecția Muncii de pe lângă Ministerul

Muncii, Protecției Sociale și Familiei al Republicii Moldova, a fost dispus

efectuarea controlului respectiv al pârâtului, în urma căruia a fost întocmit

procesul-verbal nr.002426 din 6 decembrie 2010 prin care se stabilește la pct. 1 că

angajatorul a reziliat unilateral contractele individuale de muncă cu 12 angajați, iar

ordinul nr.04 din 26 noiembrie 2010 fără careva temei juridic prin ce a încălcat

prevederile art.43 din Constituția Republicii Moldova și art.81 alin.(1) Codului

muncii.

Reclamanta Elena Pădure solicită anularea ordinului nr.04 din 26 noiembrie

2010, restabilirea la locul de muncă, declararea nulă a contractului individual de

muncă nr.14 din 13 aprilie 2010, recunoașterea valabilă a contractului individual

de muncă nr.40 din 31ianuarie 2005, încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la muncă calculată din data 29 noiembrie 2010, repararea prejudiciului

moral în sumă de 5000 lei pentru încălcarea dreptului la muncă, încasarea

cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă și obligarea pârâtului să execute

rectificările corespunzătoare în carnetul de muncă.

La 7 septembrie 2011, reprezentantul reclamantei a depus o cerere de

concretizare a cerințelor prin care a solicitat încasarea salariului pentru absența

forțată de la lucru în suma de 41.600 lei, prejudiciului moral în mărime de 5000 lei

cît și cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei, indicînd că reclamanta a fost

ilegal lipsită de către pârât de posibilitatea de a munci pe o perioadă de 10 luni, din

decembrie 2010 până în septembrie 2011, ca rezultat în urma stresului suportat

reclamanta a suferit depresie și insomnie, ca urmare a discriminării sale pe criteriul

de vârstă.

Ulterior, reprezentantul reclamantei a mai depus o cerere de concretizare a

cerințelor, prin care a solicitat anularea ordinului nr.04 din 26 noiembrie 2010 în

partea ce o privește pe reclamantă, restabilirea la muncă, declararea nulă a

contractului individual de muncă nr.14 din 13 aprilie 2010, recunoașterea valabilă

a contractului individual de muncă nr.40 din 31 ianuarie 2005, încasarea salariului

mediu pe perioada absenței forțate de la muncă, calculată din data 29 noiembrie

2010 – 19 octombrie 2011, în sumă de 44355 lei, repararea prejudiciului moral în

sumă de 5000 lei, încasarea cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în

sumă de 3000 lei și obligarea rectificării înscrisurilor cu privire la concedierea

ilegală în carnetul de muncă al reclamantei la capitolul IX al carnetului de muncă

după cum urmează: „Se anulează înscrierea cu numărul de ordine 14 din 26

noiembrie 2011 de la capitolul V”.

3

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 2 noiembrie 2011

acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 mai 2012 apelul declarat de Elena

Pădure a fost admis și casată hotărîrea primei instanțe cu pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care acțiunea a fost admisă parțial. A fost anulat ordinul nr. 04 din 26

noiembrie 2010 în partea ce o privește pe Elena Pădure, cu restabilirea la lucru a

Elenei Pădure în calitate de inginer coordonator, începînd cu 29 noiembrie 2010.

A fost declarat nul contractul individual de muncă nr. 14 din 13 aprilie 2010

încheiat între Elena Pădure și Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și

Îmbunătățirii Funciare”. A fost recunoscut valabil contractul individual de muncă

nr. 40 din 31 ianuarie 2005 semnat între Elena Pădure și Întreprinderea de Stat

„Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare”. De asemenea, de la Întreprinderea

de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” a fost încasat în beneficiul

Elenei Pădure salariul mediu pentru absența forțată de la lucru pe perioada 29

noiembrie 2010 - 10 mai 2012 în mărime de 72.043 lei, prejudiciul moral în

mărime de 5.000 lei și cheltuielile de judecată în mărime de 3.000 lei. De

asemenea, Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” a

fost obliga6tă să efectueze rectificările în carnetul de muncă al Elenei Pădure și

anume a însera în capitolul IX al carnetului de muncă a următoarelor mențiuni: se

anulează înscrierea cu nr. de ordine 14 din 26 noiembrie 2010 de la capitolul V. În

rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 noiembrie 2012 a fost respins

recursul declarat de către Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii

Funciare” și menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2012.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2013 a fost admisă

cererea de explicare a deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2012 depusă de

Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” . S-a explicat

Întreprinderii de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” că suma

încasată prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2012, ca salariu mediu

lunar pentru absența forțată de la serviciu, se supune impozitării.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2013, a fost respins

recursul declarat de avocatul Urschi Laura în interesele Elenei Pădure și menținută

încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2013.

Elena Pădure a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curții Supreme

de Justiție din 26 iunie 2013, cerînd admiterea cererii, casarea deciziei instanței de

recurs cu dispunerea rejudecării pricinii în ordine de recurs.

Revizuienta Elena Pădure, în motivarea cererii de revizuire a indicat că, prin

decizia Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2013, a fost încălcat principiul

stabilității raporturilor juridice.

Intimatul Întreprinderea de Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii

Funciare”, prin referința depusă a solicitat respingerea cererii de revizuire declarată

de Elena Pădure.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele

considerente.

4

Revizuirea este o cale de retractare a hotărîrii și nu de reformare. În cadrul

revizuirii nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor adoptate, ci în baza unor

temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului și aceste temeiuri

trebuie să fie obiective, reale și legale ce s-ar încadra în art. 449 CPC. De

asemenea aceste temeiuri urmează a fi aplicate așa cum le-a determinat norma

juridică respectivă.

S-a constatat că, instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, la 26 iunie 2013, a examinat recursul

declarat de către avocatul Urschi Laura în interesele Elenei Pădure, în pricina civilă

la cererea de chemare în judecată a Elenei Pădure împotriva Întreprinderii de Stat

„Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” cu privire la anularea ordinului de

concediere, declararea nulă a contractului individual de muncă nr.14 din 13 aprilie

2010, recunoașterea valabilă a contractului individual de muncă nr.40 din 31 mai

2005, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului

moral, obligarea rectificării înscrisurilor în carnetul de muncă și încasarea

cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 mai

2012, și în conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, a respins recursul declarat și a

menținut încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2013.

În conformitate cu art. 451 al. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris

de persoanele menționate la art.447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art.449 și anexîndu-se probele ce le confirmă.

Din dispozițiile legale urmează că, legea admite revizuirea numai în cazuri

strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În conformitate cu art. 449 CPC, revizuirea se declară în cazul în care s-a

constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în legătură cu

pricina care se judecă; au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale

ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta

dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii; instanța a emis o hotărîre cu

privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces; s-a anulat ori

s-a modificat hotărîrea, sentința sau decizia instanței judecătorești care au servit

drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere; Curtea

Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a inițiat o

procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva

Republicii Moldova; Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o

hotărîre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație,

o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel

puțin parțial, prin anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.

După cum rezultă din cererea de revizuire, Elena Pădure nu a indicat care

punct al art. 449 CPC î-l invocă drept temei al revizuirii.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că revizuienta Elena Pădure, în cererea de

revizuire nu a invocat nici unul din temeiurile prevăzute în art. 449 CPC, în baza

căruia se poate solicita revizuirea hotărârii.

5

Pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere printre altele, că atunci cînd instanțele judecătorești

dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în

discuție (cazul Brumărescu contra României).

Principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătorești cere că nici o

parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile și obligatorii

doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă

examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență

a două opinii diferite cu privire la aceiași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (cazul Roșca contra

Moldovei).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că în cererea

de revizuire nu este indicat nici unul din temeiurile prevăzute de art. 449 CPC,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

dispune

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Elena

Pădure, împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2013, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Pădure împotriva Întreprinderii de

Stat „Protecția Solurilor și Îmbunătățirii Funciare” cu privire la anularea ordinului

de concediere, declararea nulă a contractului individual de muncă nr.14 din 13

aprilie 2010, recunoașterea valabilă a contractului individual de muncă nr.40 din

31 mai 2005, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea

prejudiciului moral, obligarea rectificării înscrisurilor în carnetul de muncă și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

Tatiana Răducanu

6