3ra-836/13 — Contestarea actului administrativ

Instanţa de fond: CA Chişinău –A. Pahopol Dosarul nr. 3ra-836/13 DECIZIE 26 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului judecătorul: Svetlana Novac, Judecătorii: Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SA „BTA-28 Călăraşi”, SRL „Galiz Sv”, ÎI „Ciobanu Larisa”, ÎI „Puiu Tudor”, SA „Termotransauto”, SRL „Taxi Service Plus”, SRL „Meratol Grup”, SRL „Trans Auto Severin”, SA „BTA-9”, SA „BTA-12”, SA „BTA-18”, SA „BTA-36”, SRL „Prim Companie”, ÎI „Darii Constantin”, SA „Cimtransservice” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, privind contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 13 decembrie 2011, SA „BTA-28 Călăraşi”, SRL „Galiz Sv”, ÎI „Ciobanu Larisa”, ÎI „Puiu Tudor”, SA „Termotransauto”, SRL „Taxi Service Plus”, SRL „Meratol Grup”, SRL „Trans Auto Severin”, SA „BTA-9”, SA „BTA-12”, SA „BTA- 18”, SA „BTA-36”, SRL „Prim Companie”, ÎI „Darii Constantin”, SA „Cimtransservice” adepus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au invocat că, potrivit pct. 1 din ordinul nr. 196 din 26 septembrie 2011, al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, au fost retrase dreptul de deservire a unor rute regulate, conform anexei nr. 1 la ordin, iar conform pct. 2 al ordinului, au fost avertizaţi unii transportatori pentru încălcările comise pe rutele specificate în anexa nr. 2 la ordin, cu indicarea ca repetarea încălcărilor va avea ca efect retragerea dreptului de deservire a rutelor. Indică reclamanţii că, în perioada 07-10 octombrie 2011, au primit de la IP „ANTA” scrisori, prin care li s-a comunicat că în baza ordinului nr. 196 din 26 septembrie 2011 al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, companiilor li s-a aplicat sancţiunea de retragere a dreptului de deservire a unor rute şi sancţiunea de avertizare pentru încălcările comise la deservirea altor rute regulate.

La 10 octombrie 2011, reclamanţii au intrat în posesia copiei ordinului respectiv, care stipula următoarele: pct. l „se retrage dreptul de deservire de la agenţii transportatori a rutelor (curselor) atribuite spre deservire şi rutele (cursele) se consideră închise, (anexa nr. 1)” şi pct. 2 „se avertizează agenţii transportatori să asigure circulaţia autobuzelor pe rutele atribuite spre deservire conform orarului (anexa nr.2)”. Mai indică reclamanţii că în preambulul ordinului s-a indicat că acesta a fost emis în temeiul prevederilor pct. 17, 22, 35, 39 al Regulamentului transporturilor auto de călători şi bagaje, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 854 din 28.07.2006 şi a prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 695 din 18.11.2009, cu privire la aprobarea Regulamentului, structurii şi efectivului-limită ale Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor.

Ulterior, la 26 octombrie 2011, ordinul nr. 196 a fost publicat în Monitorul Oficial. Studiind prevederile normelor de drept, la care face referinţă ordinul nr. 196, reclamanţii au stabilit că conţinutul ordinului contravine prevederilor actelor normative, iar referinţele la pct. 17, 22, 35, 39 ale Regulamentului sus-menţionat, nu au nici o legătură cu pct. 2 al ordinului şi anexa nr. 2. Menţionează reclamanţii că nici ordinul şi nici scrisorile expediate de IP „ANTA”, nu conţin date privind care încălcări au fost comise de fiecare din agenţii economici. La unii agenţi economici sînt indicate toate cursele pe care le deserveau, creîndu-se impresia că întreagă activitatea acestora este ilegală.

Totodată, invocă reclamanţii că nu au comis careva încălcări la deservirea rutelor atribuite. Orice încălcare pe care se pretinde că a fost comisă, trebuie să conţină referinţa la norma legală care a fost încălcată, data sau perioada cînd încălcarea a fost comisă. Nici una din informaţiile date nu se conţin în actele emise. Consideră reclamanţii că, conţinutul ordinului nr. 196 are elemente de acţiuni de concurenţă neloială îndreptate spre lichidarea staţiilor auto private. Pînă la emiterea ordinului nr. 196, Ministerul a emis ordinul nr. 165, care în mod de urgenţă, la iniţiativa IP „ANTA”, a fost anulat. Ordinul nr. 165 conţinea lista curselor ce urmează a fi închise şi cele pentru care se emite preîntîmpinare.

Conţinutul acestor ordine se deosebeşte esenţial, fapt ce, în viziunea reclamanţilor, denotă că Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor manipulează cu informaţia parvenită de la ÎS „GSA” sau IP „ANTA”. La 26 octombrie 2011, reclamanţii au depus cerere prealabila prin care au cerut anularea ordinului nr. 196, însa răspuns la cerere prealabila nu au primit. Cer reclamanţii anularea pct. 50, 64 ale anexei nr. 1 ale рct. 1 al ordinului nr. 196 şi pct. 4, 5, 7, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 60, 71, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 91, 92, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 131, 153, 154, 155, 226, 227, 247 ale anexei 2 ale pct. 2 al ordinului nr. 196 emis de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor la 26 septembrie 2011. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012, acţiunea a fost admisă.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 02 ianuarie 2013, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. 2 În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de fond nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, motiv pentru care în mod neîntemeiat a ajuns la concluzia de a admite acţiunea. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.

Curtea de Apel Chişinău a pronunţat hotărîrea la 08 noiembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 18 decembrie 2012 (f.d. 82). Cererea de recurs a fost depusă la 02 ianuarie 2013. Raportînd aceste prevederi la materialele cauzei şi avînd în vedere faptul că în materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea hotărîrii de către părţi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul înaintat de către Ministerul transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor este neîntemeiat şi urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că prima instanţă a determinat definitiv circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art. 130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material, şi întemeiat a ajuns la concluzia de a admite acţiunea.

Potrivit prevederilor art. l alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. Reieşind din prevederile legale indicate, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art. 3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie – actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Noţiunea de „act administrativ” este reglementată atât în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, cât şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau 3 executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

La judecarea pricinii în fond, s-a constat că, la 26 septembrie 2011, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor a emis ordinul nr. 196, cu privire la finalizarea inventarierii şi optimizării reţelei naţionale de rute şi curse interurbane şi suburbane de călători.

Astfel, se menţionează în ordinul sus-indicat că, întru executarea ordinului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 16 din 14 ianuarie 2011 şi în conformitate cu prevederile art. 17, 22, 35, 39 din Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje, la pct. 1 al ordinului respectiv s-a dispus retragerea dreptului de deservire de la agenţii transportatori a rutelor atribuite spre deservire şi rutele se consideră închise (conform anexei 1); iar în pct. 2 al ordinului au fost avertizaţi agenţii transportatori să asigure circulaţia autobuzelor pe rutele atribuite spre deservire conform orarului (conform anexei 2). Potrivit anexei 1 al ordinului, s-a dispus retragerea dreptului de deservire de la agenţii transportatori a rutelor atribuite spre deservire şi rutele se consideră închise, de la următorii agenţi economici: pct. 50 – SRL „Galiz SV” ruta Rezina 07.40, Tiraspol 12.00; pct. 64 – SRL „Galiz SV” ruta Rezina 13.30, Bender 9.50.

Potrivit anexei 2 al ordinului, s-a dispus avertizarea agenţilor transportatori să asigure circulaţia autobuzelor pe rutele atribuite spre deservire conform orarului, astfel în anexa nr. 2 al ordinului intimaţii-reclamanţi au fost indicaţi la pct. 4, 5, 7, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 60, 71, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 91, 92, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 131, 153, 154, 155, 226, 227, 247 din ordinul contestat. Astfel, drept temei la emiterea ordinului contestat au servit prevederile pct. 17, 22, 35, 39 din Regulamentul transporturilor auto de călători, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 854 din 28.07.2006.

Conform pct. 17 din Hotărîrea Guvernului nr. 854 din 28.07.2006, cu privire la Regulamentul transportatorilor auto de călători şi bagaje, rutele regulate sînt organizate pe baza analizei legăturilor economice şi sociale dintre localităţi, luîndu-se în considerare frecvenţa deplasărilor populaţiei, corelarea cu alte tipuri de transport şi rutele de transport auto de pasageri în funcţiune. Temei pentru organizarea transporturilor regulate de pasageri îl constituie analiza cerinţelor populaţiei, agenţilor economici, autorităţilor administraţiei publice, situaţiei existente şi a altor factori. Circulaţia autobuzelor pe rute se desfăşoară conform orarului.

În acest sens, instanţa de recurs reţine concluzia instanţei de fond privitor la legalitatea dreptului de prestare a serviciilor respective de către intimaţii-reclamanţi, or, aceştia au prestat servicii de transport de călători şi bagaje, iar norma sus-citat se referă la condiţiile generale de organizare a rutelor regulate. În pct. 22 al Regulamentului sus-indicat sunt stipulate condiţiile de retragere a dreptului de deservire a rutelor regulate. Prin urmare, instanţa de fond just a concluzionat că în ordinul contestat nu sunt indicate încălcările admise de către agenţii economii respectivi, care este temeiul expres de retragere a dreptului de prestare servicii de transport şi călători şi nu au fost 4 prezentate constatările controlului/optimizării efectuat în baza ordinului Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nr. 16 din 14.01.2011.

Pct. 35 şi 39 din Regulamentul respectiv, se referă la organizarea transporturilor în unitatea administrativ-teritorială de nivelul al doilea şi celor suburbane şi respectiv organizarea transporturilor interurbane între unităţile administrativ-teritoriale de nivelul al doilea. În acest context, instanţa de fond în mod întemeiat a ajuns la concluzia că Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor nu a probat corectitudinea aplicării sancţiunilor respective, făcînd referire la norme cu caracter general. Cu referire la cele enunţate mai sus, instanţa de recurs reţine că hotărârea primei instanţe a fost adoptată în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că hotărîrea instanţei de fond este legală şi întemeiată, iar argumentele invocate în cererea de recurs nu şi-au găsit confirmare în cadrul examinării acesteia, motiv pentru care cererea de recurs urmează a fi respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SA „BTA-28 Călăraşi”, SRL „Galiz Sv”, ÎI „Ciobanu Larisa”, ÎI „Puiu Tudor”, SA „Termotransauto”, SRL „Taxi Service Plus”, SRL „Meratol Grup”, SRL „Trans Auto Severin”, SA „BTA-9”, SA „BTA-12”, SA „BTA-18”, SA „BTA-36”, SRL „Prim Companie”, ÎI „Darii Constantin”, SA „Cimtransservice” împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, privind contestarea actului administrativ. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Iurie Bejenaru Galina Stratulat Ion Vîlcov 5