2ra-1754/13 — Privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

Instanţa de fond: Judecătoria Briceni – V. Negru Dosarul nr. 2ra-1754/13 Instanţa de apel: CA Chişinău – N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă ÎNCHEIERE 26 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă, Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Ministerul Finanţelor, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Muzica Ion împotriva Ministerului Finanţelor privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, CONSTATĂ: La 04 octombrie 2012 Muzica Ion a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material în sumă de 77.636 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de 30.633 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 300.000 lei.

În motivarea acţiunii, Muzica Ion a invocat că, în primăvara anului 1944 tatăl său Muzica Constantin a fost mobilizat în Armata Sovietică fiind mobilizat la front de unde nu s-a mai întors. Mama sa a rămas văduva de război şi el copil orfan. În anul 1951 prin hotărîrea executivului fostului raion Lipcani au fost deposidaţi ilegal de bunul imobil ce le aparţinea legal. Prin hotărîrea Judecătoriei Briceni din 19 iulie 2010 s-a hotărît de a încasa de la Consiliul raional Briceni în folosul său suma de 77.636 compensaţia pentru averea expropiată în mod abuziv. Muzica Ion a mai menţionat că, Judecătoria Briceni a eliberat titlu executoriu 2- 46/2010 care a fost prezentat la Consiliul raional Briceni pentru executare, dar pînă la momentul depunerii cererii acesta nu este executat.

Susţine Muzica Ion că, la 21 martie 2011 a fost înştiinţat de Consiliul local că o scrisoare a fost expediată în adresa Ministerului de Finanţe cu solicitarea mijloacelor financiare pentru achitarea sumelor adjudecate în folosul său. Ulterior, la iniţiativa Consiliului raional a fost invitat în instanţa de judecată cu o cerere de eşalonare a hotărîrii Judecătoriei Briceni nr. 2-46/2010 din 19 iulie 2010. Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 09 decembrie 2011, plata sumelor adjudecate a fost eşalonată pe un termen de 2 ani. A fost nevoit să conteste încheierea, iar la 16 februarie 2012 Curtea de Apel Bălţi a casat încheierea instanţei de fond. Muzica Ion a indicat că, la 29 februarie 2012 repetat a fost invitat în judecată de către reprezentanţii autorităţii publice locale din nou în vederea eşalonării sumei adjudecate.

La 05 martie 2012 cererea a fost respinsă. Iar, la 21 martie 2012 iarăşi a fost chemat în instanţa de judecată de către reprezentantul Consiliului raional pentru examinarea aceleiaşi probleme. La 25 mai 2012 prin încheierea Judecătoriei Briceni, plata adjudecată prin hotărîrea nr. 2-46/2010 a fost eşalonată pînă la 30 decembrie 2012. Menţionează, Muzica Ion că, la 10 mai 2012, iarăşi a fost chemat în judecată de Consiliul raional cu o cerere de recurs, de anulare a sechestrului pe mijloacele băneşti ale Consiliului raional. La 24 septembrie 2012 a fost invitat în instanţă cu aceiaşi cerere. Şedinţa de judecată nu a avut loc din motivul că a încercat să dovedească instanţei de judecată că Consiliul raional se adresează cu aceiaşi cerere a două oară.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 15 ianuarie 2013, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Muzica Ion cu titlu de prejudiciu moral în sumă de 3000 lei. În rest, acţiunea privind încasarea prejudiciului material s-a respins ca neîntemeiată. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 20 februarie 2013, a respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor. La 12 martie 2013, Ministerul Finanţelor a înaintat cerere de recurs solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 15 ianuarie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile să fie respinse integral.

Drept temei ale recursului înaintat, Ministerul Finanţelor a invocat că, circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin; circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi pertinente; normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Ministerul Finanţelor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

2 Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată, Ministerul Finanţelor, a invocat că, concluziile atît a primei instanţe cît şi a instanţei de apel, expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar normele de drept material au fost aplicate eronat. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Ministerul Finanţelor împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

3 Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 februarie 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Muzica Ion împotriva Ministerului Finanţelor privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material şi moral. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte Valeriu Doagă Judecător Vera Macinskaia Judecător Ion Vîlcov 4