2ra-2060/13 — Constatarea ilegalităţii contractului de investiţii şi constatarea ilegalităţii construcţiei

dosarul nr. 2ra-2060/13 prima instanţă: N. Şova, instanţa de apel: N. Craiu, L. Bulgac, A. Minciuna, ÎNCHEIERE 20 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Vera Macinskaia, Iurie Bejenaru examinînd chestiunea privind admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Ghilaşcu Ion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ghilaşcu Ion împotriva societăţii cu răspundere limitată „Cristiansconst” şi Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 51/396 COOP, intervenient accesoriu Primăria mun. Chişinău cu privire la constatarea ilegalităţii contractului de investiţii şi constatarea ilegalităţii construcţiei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Ghilaşcu Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 04 mai 2012, prin care acţiunea a fost respinsă integral. c o n s t a t ă La data de 15 aprilie 2011, Ghilaşcu Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Cristiansconst” şi Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 51/396 COOP, intervenient accesoriu Primăria mun. Chişinău cu privire la constatarea ilegalităţii contractului de investiţii şi constatarea ilegalităţii construcţiei din str. Butucului 12, mun. Chişinău. În motivarea acţiunii reclamantul Ghilaşcu Ion a indicat că la data de 13 mai 2010, pîrîţii au încheiat contractul de investiţii în încăperi de tip mansardă, contract de existenţa căruia reclamantul a aflat odată cu începerea efectuării lucrărilor de construcţie a mansardei pe acoperişul blocului locativ din str. Butucului 12, mun.

Chişinău. Invocă reclamantul că conform Statutului APLP 51/396, asemenea gen de edificare a construcţiilor obligatoriu sunt examinate de către toţi locatarii blocului, fapt care a fost ignorat de pîrîţi şi care a condiţionat nemulţumirea şi prejudicierea reclamantului şi a altor locatari din blocul respectiv. Susţine reclamantul că nu a fost înştiinţat despre începerea lucrărilor de construcţii şi nici nu i-a cerut acordul la asemenea lucrări, necătînd la faptul că reclamantul locuieşte la etajul 5, iar construcţia mansardei îl va afecta, deoarece este una ilegală, fiind ar o înţelegere banal-financiară dintre pîrîţi.

Mai indică reclamantul că lucrările de construcţie a mansardei, întreprinse în temeiul contractului susmenţionat, sunt abuzive şi purtătoare de răspundere nu numai civilă, dar şi de cea penală, avînd în vedere caracterul inadecvat a relaţiilor formate între administraţiile pîrîtului şi a co-pîrîtului, care în detrimentul locatarilor îşi urmăresc scopul lor economic, încălcînd toate normele morale. Actele care i-au fost prezentate de către pîrîţi au caracter denaturat în ceea ţine de posibilitatea fizică a blocului locativ, uzat de-a binelea de a mai suporta un etaj în plus. Lucrările deja începute de către copîrît, îi aduc reclamantului pagubă materială, astfel încît pe timp de ploi, tavanul etajului cinci a început să curgă, creînd un miros specific şi condiţii insuportabile de viaţă.

La toate rugăminţile reclamantului către pîrîţi de a explica ce se întîmplă, ultimii i-au dat răspunsuri adecvate situaţiei create. Solicită Ghilaşcu Ion declararea ilegalităţii contractului de investiţii şi recunoaşterea ilegalităţii construcţiei din str. Butucului nr.12, mun. Chişinău. Prin hotărârea judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 mai 2012, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 06 februarie 2013, a fost respins apelul declarat de Ghilaşcu Ion şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 04 mai 2012, prin care acţiunea a fost respinsă integral La 01 aprilie 2013, Ghilaşcu Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu remiterea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată au încălcat normele de drept material, iar concluziile instanţei de apel, expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. În special s-a invocat că instanţele de judecată eronat au constatat că există acordul tuturor locatarilor pentru construcţia mansardelor şi precum că sunt anexate la dosar toate actele prevăzute de Legea 163 din 09.07.2010. La 06 iunie 2013, Ghilaşcu Ion a depus supliment la cererea de recurs, în care a invocat că decizia Primăriei la care face trimitere instanţele de judecată, nu există în realitate. La 17 iunie 2013, SRL „Cristiansconst” şi Asociaţia Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 51/396 COOP, au depus referinţă la cererea de recurs, solicitînd respingerea recursului, ca inadmisibil.

În motivarea referinţei s-a invocat că argumentele invocate în cererea de recurs sunt neîntemeiate, deoarece la materialele dosarului (f.d. 22) este prezent acordul recurentului autentificat notarial, cu privire la exprimarea acordului privind reconstrucţia acoperişului sub formă de mansardă locativă. Cu referire la recursul suplimentar s-a invocat că decizia la care face referire recurentul, care nu există, tot recurentul-reclamant a invocat-o în cererea de chemare în judecată, care nici nu a stat la baza emiterii hotărîrilor judecătoreşti. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un careva temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ghilaşcu Ion, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432 , art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Ghilaşcu Ion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima judecătorul Judecătorii Vera Macinskaia Iurie Bejenaru