3ra-1202/13 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1202/13 prima instanţă: Gr. Druguş DECIZIE 19 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii: Iurie Bejenaru, Galina Stratulat, Svetlana Novac şi Tatiana Vieru examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bender din 29 octombrie 2012 prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 16 iulie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamantul, Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” a indicat că la 10 decembrie 2008 a importat în ţară marfa, placi din polimer de stiren, conform facturilor de transport corespunzătoare. Reclamantul a prezentat actele solicitate de către colaboratorii vamali ai Biroului Vamal Bender, cu achitarea tuturor plăţilor şi taxelor prevăzute, obţinînd liber de vamă. În continuare, marfa a fost comercializată la preţul corespunzător cheltuielilor suportate, fapt indicat în evidenţa contabilă a firmei, cu ulterioara achitare a impozitelor la bugetul de stat. La 29 mai 2012, de către Biroul Vamal Bender a fost emisă Decizia de regularizare cu nr. 65, în temeiul căreia, din contul reclamantului a fost încasată suma de 25 505,94 lei.

1 Luînd cunoştinţă cu decizia respectivă, reclamantul a constatat că Biroul Vamal Bender, în detrimentul Ordinului Serviciului Vamal nr. 267 din 02 octombrie 2009, privind formularul, modul de completare şi utilizare a deciziei de regularizare, nu a indicat în temeiul cărui articol a fost întocmită Decizia de regularizare precum şi de unde izvorăsc obligaţiunile firmei de a achita aceste sume. Or, conform Anexei nr.2 a ordinului menţionat anterior, la pct. 4 unde este stabilit modul de completare a deciziei de regularizare - prevede că: „Rubrica 4 – “Motivele întocmirii deciziei” - se completează, cu înscrierea detaliată a cauzelor efectuării recalculărilor sau necesităţii întreprinderii unor acţiuni de regularizare în cadrul măsurilor de politică economică, cu menţionarea alineatului respectiv al pct. 3 al Ordinului, încălcării constatate sau hotărîrii adoptate.

Rubrica 5 – “Temeiul legal” - se va indica numărul actului de audit post-vămuire, procesului verbal de reverificare a declaraţiilor vamale, procesului (protocolului) de corecţii, etc. şi obligatoriu referinţa din actul legislativ şi/sau actul normativ, care a fost încălcat (nerespectat) de către plătitorul vamal sau terţa persoană solidar responsabilă, precum şi dispoziţia din actul legislativ şi/sau normativ care a stat la baza apariţiei/ restituirii obligaţiei vamale sau a necesităţii întreprinderii unor acţiuni de regularizare în cadrul măsurilor de politică economică.” În pofida celor menţionate, aceste acte şi acţiuni nu au fost întreprinse de către angajaţii Biroului Vamal Bender. Din cauza interpretării eronate a legislaţiei vamale şi fiscale de către lucrătorii vamali, reclamantului i-a fost calculată o penalitate, care urmează a fi încasată în mod forţat în sumă de 25 505,94 lei.

Consideră reclamantul sumă calificată ca fiind una exagerată şi neîntemeiată. La 05 iunie 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” a expediat în adresa Serviciului Vamal al Republicii Moldova o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea Deciziei de regularizare nr. 65 din 29 mai 2012. La 05 iulie 2012, prin răspunsul Serviciului Vamal al Republicii Moldova, cererea prealabilă a fost respinsă. Cere reclamantul, Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup”, admiterea acţiunii şi anularea Deciziei de regularizare nr. 65 din 29 mai 2012. Prin hotărârea Curţii de Apel Bender din 29 octombrie 2012 acţiunea a fost respinsă. La 11 aprilie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup”, a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen, din considerentul că, conform înscrisului anexat la dosar, Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” a primit decizia motivată la 28 martie 2013 (f.d. 69). Recurentul, Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup”, în motivarea recursului a indicat că prima instanţă la adoptarea hotărârii contestate a aplicat eronat normele de drept material şi a apreciat incorect circumstanţele 2 pricinii. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea hotărârii primei instanţe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din actele pricinii s-a constatat că la 11 decembrie 2008 şi 26 mai 2009, Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” a importat în ţară marfă, plăci din polimer de stiren, procurate de la Societatea cu Răspundere Limitată “Infiniti”, conform chitanţei de percepere a obligaţiilor vamale seria AB nr. 569378 şi chitanţei de percepere a obligaţiilor vamale seria AB nr. 595392 (f.d. 10,9). Pentru obţinerea liberului de vamă, Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” a prezentat Raportul de Expertiză al Camerei de Comerţ şi Industrie nr. 0245797 din 01 decembrie 2008 şi Raportul de Expertiză al Camerei de Comerţ şi Industrie nr. 0245722 din 14 noiembrie 2008 (f.d.

11-18). Materialele cauzei atestă faptul că în baza raporturilor menţionate, reclamantul n-a achitat taxa vamală şi taxele pentru proceduri vamale pentru marfa importată. De asemenea, s-a stabilit că la 29 mai 2012, de către Biroul Vamal Bender a fost emisă Decizia de regularizare cu nr. 65, în temeiul căreia, din contul reclamantului s-a dispus încasarea sumei de 25 505,94 lei (f.d.6). Colegiul reţine şi faptul expedierii la 05 iunie 2012, de către Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” în adresa Serviciului Vamal al Republicii Moldova, a unei cereri prealabile, prin care a solicitat anularea Deciziei de regularizare nr. 65 din 29 mai 2012 (f.d.7). Iar prin răspunsul Serviciului Vamal al Republicii Moldova din 05 iulie 2012, cererea prealabilă a fost respinsă (f.d.

8). Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză prima instanţă, prin hotărârea din 29 octombrie 2012, a respins acţiunea. Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră concluziile primei instanţe întemeiate, rezultate din aplicarea corectă a normelor de drept material, fapt care impune menţinerea hotărârii pronunţate. Conform articolului 2021 Cod Vamal, (1) Auditul postvămuire este o formă de control vamal, care are drept scop verificarea respectării legislaţiei în vigoare de către persoanele stabilite în Republica Moldova la momentul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală a Republicii Moldova şi plasării acestora sub o destinaţie vamală. Auditului postvămuire poate fi supusă orice persoană care are tangenţe cu activitatea supusă auditului.

(2) Auditul postvămuire este efectuat de organele vamale conform competenţelor teritoriale. (3) Pentru exercitarea auditului postvămuire, organele vamale efectuează controlul ulterior al declaraţiilor vamale, verifică mărfurile (în cazul în care acestea mai pot fi identificate), informaţiile, datele, documentele sub orice formă necesare. (4) În procesul auditului 3 postvămuire, organul vamal este obligat să identifice şi să examineze imparţial toate faptele şi circumstanţele ce au tangenţă cu scopul auditului postvămuire. Pornind de la prevederile articolului dat, în rezultatul controlului ulterior efectuat la Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” de către Secţia control şi audit postvămuire a Serviciului Vamal al Republicii Moldova, s-a constatat că rapoartele de expertiză prezentate la obţinerea liberului de vamă, nu stabilesc originea mărfii, ci au drept scop aprecierea corectă a poziţiei tarifare a lotului de marfă.

În susţinerea celor menţionate, colegiul consideră necesar de a invoca şi Hotărîrea Guvernului nr. 792 din 08 iulie 2004, despre aprobarea Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale interne de control. Pct. 4 al Regulamentului prevede că mărfurile transportate de către agenţii economici din raioanele de est neînregistraţi sau înregistraţi provizoriu în conformitate сu prevederile legislaţiei în vigoare, a căror origine este confirmată prin actul Camerei de Comerţ şi Industrie, se impozitează сu TVA în modul stabilit. Pentru mărfurile transportate prin posturile vamale interne de către agenţii economici care nu confirmă originea mărfurilor (bunurilor) se calculează şi se achită drepturile de import.

În această ordine de idei, rapoartele de expertiză prezentate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” pentru obţinerea liberului de vamă urmăreau aprecierea corectă a poziţiei tarifare a mărfurilor importate şi nicidecum nu stabileau originea internă a mărfii. Mai mult decît atît, raportul de expertiză nr. 0245722 din 14 noiembrie 2008, a fost utilizat la importul mărfii de către Societatea cu Răspundere Limitată “Infiniţi”, în scopul aprecierii corecte a codului mărfii din Declaraţia Vamală 1506/5158 din 14 noiembrie 2008. Astfel, pentru ca Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” să fie scutită de taxa pentru efectuarea procedurilor vamale şi taxa vamală, urma să fie prezentate Rapoartele Camerei de Comerţ şi Industrie ce confirmă originea autohtonă a mărfurilor transportate.

Potrivit articolului 12713 alin (1) Cod Vamal, decizia de regularizare reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale şi a măsurilor de politică economică şi care este obligatoriu din momentul aprobării de către conducerea organului vamal. Conform art. 129 alin. (22), pentru sumele obligaţiei vamale stabilite în procesul auditului postvămuire sau în urma recalculării drepturilor de import şi de export, majorarea de întîrziere se calculează pentru perioada de cînd sumele obligaţiilor vamale respective urmau să fie achitate şi pînă la data stingerii acestora. Înscrierea în fişa de evidenţă a plătitorului vamal a majorării de întîrziere calculate în procesul controlului ulterior sau ca rezultat al recalculării drepturilor de import şi de export se efectuează în baza deciziei de regularizare.

Dat fiind faptul că originea mărfii nu a fost confirmată, Biroul Vamal Bender, a emis Decizia de regularizare nr. 65 din 29 mai 2012, în baza căreia s-a 4 perceput taxa vamală, taxa pentru efectuarea procedurilor vamale şi penalităţile de întîrziere. În baza articolului 1811 Cod Vamal, (1) organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. (2) În termenul prevăzut la alin.(1), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea.

De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există. (3) Dacă, după reverificarea declaraţiei sau după controlul ulterior, rezultă că dispoziţiile ce reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informaţii inexacte sau incomplete, organul vamal ia măsuri pentru regularizarea situaţiei, ţinînd seama de noile informaţii obţinute.

Referitor la afirmaţiile recurentului în cererea de recurs, în care indică faptul că Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” nu poartă răspundere pentru erorile comise de colaboratorii vamali, care au acordat liberul de vamă cu omiterea prevederilor legale, colegiul le consideră strict declarative, lipsite de suport juridic, deoarece conform art. 178 alin. (1) Cod Vamal, declarantul este obligat: a) să declare mărfurile şi mijloacele de transport conform procedurii stabilite de prezentul cod şi de alte acte normative; b) să prezinte, la cererea organului vamal, mărfurile şi mijloacele de transport pe care le declară; c) să prezinte organului vamal documentele şi informaţiile suplimentare necesare vămuirii; d) să plătească drepturile de import sau de export; Nu pot fi luate în consideraţie nici afirmaţiile recurentului din cererea de recurs referitor la faptul că, atît Biroului Vamal, cît şi Curţii de Apel Bender, i-a fost prezentat Certificatul de conformitate din 16 ianuarie 2009, care să demonstreze că Societatea cu Răspundere Limitată „Infiniti” este producătorul plăcilor de polimer de stiren, iar fabricarea acestora are loc în Republica Moldova, deoarece Hotărîrea Guvernului nr. 792 din 08 iulie 2004, despre aprobarea Regulamentului privind transportarea mărfurilor prin posturile vamale interne de control, prevede expres în puctul 4,

că originea mărfurilor se confirmă doar prin actul Camerei de Comerţ şi Industrie. Faţă de cele ce preced, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide, că hotărârea primei instanţe, este legală şi întemeiată, fiind adoptată în limitele competenţei, cu aplicarea corectă a legii materiale care guvernează raportul juridic litigios, astfel toate criticele formulate în recurs sunt nejustificate şi se combat prin constatările relatate mai sus. În conformitate cu art. 445 alin. 1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 5 d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Procarton Grup”.

Se menţine hotărârea Curţii de Apel Bender din 29 octombrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Procarton Grup” împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova judecătorul Judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru 6