2ra-2025/13 — Repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuratură şi instanţei judecătoreşti

dosarul nr. 2ra-2025/13 prima instanţă: I. Potînga instanţa de apel: A. Minciuna, L. Bulgac şi L. Popova ÎNCHEIERE 19 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Ion Vîlcov şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Finanţelor, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Niculcea împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuratură şi instanţei judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013, prin care a fost admisă cererea de apel declarată de Ministerul Finanţelor cu modificarea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 13 iunie 2012, c o n s t a t ă: La 02 februarie 2011, Vladimir Niculcea a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenient accesoriu Procuratura Generală şi Ministerul Afacerilor Interne cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală, procuratură şi instanţei judecătoreşti.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a fost pus sub învinuire de către Procuratura Rîşcani municipiul Chişinău pentru faptul că fiind în funcţia de şef al secţiei de montare a utilajului interior de gaze în cadru Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” şi deşi se subordonează conducătorului 1 instituţiei, exercită anumite atribuţii ale unui lucrător cu funcţii de răspundere, din cadru unei întreprinderi comerciale , dispune de anumite drepturi şi obligaţii din prevederile instrucţiunilor de funcţie ale organizaţiei respective. Susţine reclamantul că, prin sentinţa Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 30 iunie 2008 a fost achitat, din motivul că nu s-a constatat fapta infracţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2008 a fost admis apelul declarat de procuror, fiind casată sentinţa Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 30 iunie 2008, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărâre, prin care a fost încetat procesul penal intentat în baza art. 333 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motivul existenţei circumstanţelor care exclude tragerea la răspundere penală. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 31 martie 2009 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, fiind casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2008 cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiaşi instanţă.

Potrivit deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2009 a fost respins apelul declarat de procuror cu menţinerea sentinţei Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 30 iunie 2008. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 februarie 2010 a fost declarat inadmisibil recursul ordinar depus de procuror, deoarece a fost declarat cu omiterea termenului. Invocă reclamantul că prin acţiunile organelor de urmărire penală i-au fost încălcat drepturile garantate de stat, fapt prin care i-au fost cauzate prejudicii materiale şi anume cheltuieli pentru asistenţă juridică în mărime de 1500 Euro şi prejudiciu moral în sumă de 100 000 lei. Cere Vladimir Niculcea încasarea în beneficiul său din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor a prejudiciului material ce constă din cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 1500 Euro şi a prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei.

Prin încheierea Judecătorie Rîşcani municipiul Chişinău din 22 februarie 2011 cererea de chemare judecată a fost restituită, din motivul că Vladimir Niculcea nu a îndeplinit indicaţiile din încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 septembrie 2011 a fost admis recursul declarat de Vladimir Niculcea, fiind casată încheierea Judecătorie Rîşcani municipiul Chişinău din 22 februarie 2011 cu remiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă. Prin hotărârea Judecătorie Rîşcani municipiul Chişinău din 13 iunie 2012, acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Vladimir Niculcea prejudiciul material, ce constă din cheltuielile pentru asistenţă juridică în sumă de 23 700 lei şi prejudiciul moral în sumă de 7 000 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 februarie 2013, a fost admis apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi Procuratura Generală, fiind modificată 2 hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 13 iunie 2012, micşorând prejudiciul material de la 23 700 lei până la 500 lei şi prejudiciul moral de la 7 000 lei până la 500 lei. La 03 aprilie 2013, Ministerul Finanţelor a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului, Ministerul Finanţelor a invocat că la judecarea pricinii instanţele de judecată au dat apreciere greşită circumstanţelor pricinii, au aplicat şi au interpretat eronat normele de drept material în ceea ce priveşte încasarea prejudiciului moral şi material.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 15 mai 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa lui Vladimir Niculcea cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea cererii de recurs, Vladimir Niculcea nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Colegiul menţionează că, Ministerul Finanţelor, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Finanţelor, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Ministerul Finanţelor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Ion Vîlcov Tatiana Vieru 4