2r-401/13 — Privind declararea nulităţii deciziei şi contractului de vînzare - cumpărare

Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani – V. Panainîi Dosarul nr.2r-401/13 Instanţa de apel: CA Chişinău – S. Arnăut, B. Bîrcă, I. Secrieru DECIZIE 19 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac, Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Vîlcov, examinînd recursul declarat de către Sîrbu Eugenia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîrbu Tudor împotriva Primăriei com. Stăuceni, Zubco Ion, Drăgălin Vadim şi Bologan-Dragălin Gabriela privind declararea nulităţii deciziei şi contractului de vînzare - cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012, prin care s-a respins cererea de revizuire declarată de Sîrbu Eugenia, CONSTATĂ: La 21 noiembrie 2005 Sîrbu Tudor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei com.

Stăuceni, Zubco Ion, Drăgălin Vadim şi Bologan-Dragălin Gabriela privind declararea nulităţii deciziei şi contractului de vînzare - cumpărare. În motivarea acţiunii, Sîrbu Tudor a invocat că, în cadrul urmării penale, s-a stabilit că sectorul de teren cu suprafaţa de 0.1191 ha din intravilanul com. Stăuceni, a fost înstrăinat către Zubco Ion la un preţ simbolic de 800 lei. Împroprietărirea acestuia cu terenul dat s-a realizat în baza deciziei Consiliului com. Stăuceni nr. 5 din 17 august 2000; procesului – verbal nr. 7 din 20 august 2000 al Comisiei de licitaţie de vînzare – cumpărare a terenului; contractului de vînzare – cumpărare nr. 15904 din 28 septembrie 2000. Consideră, Sîrbu Tudor că actele menţionate sînt ilegale şi neîntemeiate, deoarece din conţinutul deciziei Consiliului com.

Stăuceni nr. 5 din 17 august 2000, Consiliul comunal a dispus expres vinderea terenului către Zubco Ion, cu preţul de vînzare a terenului conform rezultatelor licitaţiei. Astfel, din textul deciziei specificate, nu s-a identificat preţul de vînzare al terenului, nici în procesul – verbal al licitaţiei. Sîrbu Tudor a mai menţionat că actul administrativ a fost emis contrar prevederilor art. 3, 4 din Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997, înainte de a fi fost desfăşurată careva licitaţie în vederea stabilirii pontenţialului cumpărător al terenului. De asemenea a fost ignorat dreptul preferenţial la cumpărarea terenului, dat fiind faptului că locuieşte în vecinătate cu terenul dat şi a depus primul cerere de cumpărare a acestuia.

În cadrul examinării cauzei, reprezentantul reclamantului a solicitat aplicarea sechestrului pe bunul imobil în scopul asigurării acţiunii. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani din 23 ianuarie 2006, a fost aplicată interdicţia asupra lotului de pămînt cu suprafaţa de 0,1191 ha, amplasat în intravilanul com. Stăuceni, str. Creangă, 2. La 21 noiembrie 2005, Sîrbu Tudor a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Stăuceni şi Primăriei com. Stăuceni prin care a solicitat anularea ca ilegală decizia Consiliului com. Stăuceni nr. 5 din 17 august 2000, obligarea Primăriei com. Stăuceni să expună la licitaţie în modul prevăzut de lege terenul. Judecătoria Rîşcani prin încheierea din 22 martie 2006, a dispus conexarea cererilor de chemare în judecată a lui Sîrbu Tudor, într-un singur proces, cu judecarea acestora în procedură generală.

În cadrul examinării cauzei, Drăgălin Vadim a înaintat cerere reconvenţională prin care a solicitat recunoaşterea posesiei de bună-credinţă asupra terenului agricol, situat în extravilanul com. Stăuceni cu suprafaţa de 0,1193 ha înregistrat la 23 septembrie 2005 cu numărul cadastral 315000316 de către OCT Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 17 martie 2007, s-a respins cererile de chemare în judecată înaintate de Sîrbu Tudor. S-a admis cererea reconvenţională înaintată de Drăgălin Vadim şi s-a recunoscut ca posesor de bună-credinţă al terenului situat în extravilanul com. Stăuceni cu suprafaţa de 0,1191 ha. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 19 iunie 2007, a admis apelul declarat de Sîrbu Tudor şi a casat hotărîrea primei instanţe din 17 martie 2004 cu restituirea cauzei pentru rejudecare.

Judecătoria Rîşcani prin încheierea din 18 ianuarie 2008 a dispus suspendarea examinării în fond a cauzei, pe motiv că Sîrbu Tudor a decedat şi se necesită determinarea succesorilor în drepturi a lui Sîrbu Tudor. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani din 07 noiembrie 2008 s-a reluat examinarea cauzei şi s-a dispus de a scoate de pe rol cererea de chemare în judecată înaintată de Tudor Sîrbu pe motiv că au trecut 10 luni de la suspendare, termen rezonabil în care sucesorii lui Sîrbu Tudor urma să preia drepturile lui, însă astfel de probe nu au fost prezentate instanţei de judecată. Ulterior, la 22 mai 2009, Judecătoria Rîşcani prin încheiere a anulat încheierea primei instanţe din 23 ianuarie 2006 privind aplicarea interdicţiei asupra lotului de 2 pămînt cu suprafaţa de 0,1191 ha amplasat în intravilanul com.

Stăuceni, str. Creangă, 2. Executarea încheierii s-a pus în sarcina OCT Chişinău. La 10 august 2010, Sîrbu Eugenia a înaintat cerere, prin care a solicitat reluarea procesului la acţiunea lui Sîrbu Tudor cu admiterea ei în cadrul procesului în calitate de succesor în drepturi a lui Sîrbu Tudor. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani din 22 septembrie 2011, s-a dispus anularea încheierii Judecătoriei Rîşcani din 07 noiembrie 2008, şi s-a admis în calitate de succesor în drepturi a lui Sîrbu Tudor pe Sîrbu Eugenia. În cadrul examinării cauzei, Sîrbu Eugenia a înaintat cerere privind aplicarea măsurilor de asigurare a acţiunii. Judecătoria Rîşcani prin încheierea din 22 septembrie 2011 a admis cererea de asigurare a acţiunii şi a interzis OCT Chişinău ÎS Cadastru de a înregistra careva acte juridice privind terenul cu suprafaţa de 0,1191 ha, amplasat în mun.

Chişinău, com. Stăuceni cu nr. cadastral 3153000.316. A interzis pîrîţilor să înstrăineze bunurile imobile pînă la examinarea cauzei în fond. La 06 decembrie 2011, Sîrbu Eugenia a declarat recurs, prin care a solicitat casarea încheierii Judecătoriei Rîşcani din 22 mai 2009, cu menţinerea încheierii Judecătoriei Rîşcani din 23 ianuarie 2006. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 04 aprilie 2012, a respins recursul declarat de Sîrbu Eugenia şi a menţinut încheierea Judecătoriei Rîşcani din 22 mai 2009. Sîrbu Eugenia la 02 noiembrie 2012 a înaintat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2012, cu reluarea examinării cererii de recurs înaintată împotriva încheierii Judecătoriei Rîşcani din 22 mai 2009. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire înaintată de Sîrbu Eugenia.

La 27 martie 2013 Sîrbu Eugenia a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012, cu remiterea pricinii la instanţa de apel spre rejudecare. În motivarea recursului, s-a invocat că, decizia Curţii de Apel Chişinău este nefondată, lipsită de suport legal şi pasibilă de a fi casată integral. Astfel că există suficiente temeiuri de drept, precum şi circumstanţe de fapt care condiţionează revizuirea deciziei. Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat urmează a fi respins. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC RM instanţa de recurs după ce judecă recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Sîrbu Eugenia la depunerea cererii de revizuire a invocat că, decizia Curţii de Apel Chişinău este nefondată, lipsită de suport legal şi pasibilă de a fi casată integral. Astfel că există suficiente temeiuri de drept, precum şi circumstanţe de fapt 3 care condiţionează revizuirea deciziei. De asemenea Sîrbu Eugenia, a mai menţionat că, au devenit cunoscute circumstanţe şi fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute instanţei anterior. Instanţa de recurs menţionează că, argumentele invocate de recurent – revizuient în cererea de revizuire sînt neîntemeiate deoarece revizuirea este o cale de retractare prin intermediul căreia se poate obţine desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînoirea judecăţii, de aceea legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.

Totodată, Colegiul menţionează că instanţa de recurs examinează legalitatea şi temeinicia încheierii în raport cu existenţa sau inexistenţa temeiurilor prevăzute la art. 449 CPC. Astfel că, nu poate servi ca temei legal argumentele invocat de recurent –revizuient precum că decizia instanţei de apel este nefondată şi lipsită de suport legal, deoarece acestea nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că admiterea cererii de revizuire ar contravine şi principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art.6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Or, temeiul invocat de recurent - revizuientă nu cade sub incidenţa prevederilor art. 449 CPC RM. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrile Curţii Europene a Drepturilor Omului în cazul Roşca contra Moldovei din 25 februarie 2005 şi în cazul Popov (nr.2) contra Moldovei din 06 decembrie 2005, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti, care cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei.

Avînd în vedere aspectele de fapt şi de drept arătate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră întemeiată soluţia instanţei de apel, privind respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Competenţa instanţelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia, că instanţele de judecată au creat părţilor condiţii obiective pentru realizarea drepturilor sale procedurale.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, decizia instanţei de judecată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Sîrbu Eugenia şi de a menţine decizia instanţei de judecată. 4 Reieşind din cele expuse, în baza art. 427 lit. a) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de către Sîrbu Eugenia. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîrbu Tudor împotriva Primăriei com.

Stăuceni, Zubco Ion, Drăgălin Vadim şi Bologan-Dragălin Gabriela privind declararea nulităţii deciziei şi contractului de vînzare - cumpărare. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte Svetlana Novac Judecător Tatiana Vieru Judecător Ion Vîlcov 5