2ra-3426/14 — Anularea actului administrativ şi a contractelor

Judecătoria Rîşcani Dosarul nr. 2ra-3426/14 Mun. Chişinău Judecător: O. Melniciuc Curtea de Apel Chişinău Judecători: V. Pruteanu, Iu. Cimpoi, A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 03 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sîrbu Eugenia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sîrbu Eugenia către Primăria comunei Stăuceni, Consiliul comunei Stăuceni, Zubco Ion, Zubco Svetlana, Drăgălin Vadim, Bologa – Drăgălin Gabriela privind anularea actului administrativ, contractelor de vînzare – cumpărare şi obligarea Primăriei comunei Stăuceni la expunerea lotului la licitaţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, CONSTATĂ : La 21.11.2005 Sîrbu Eugenia a depus cerere de chemare în judecată către Primăria comunei Stăuceni, Consiliul comunei Stăuceni, Zubco Ion, Zubco Svetlana, Drăgălin Vădim, Bologa-Drăgălin Gabriela privind anularea actului administrativ,a contractelor de vînzare-cumpărare şi obligarea Primăriei com.

Stăuceni la expunerea lotului la licitaţie. În motivarea acţiunii a indicat că, în cadrul urmăririi penale iniţiate la solicitarea sa, s-a stabilit că sectorul de teren cu suprafaţa de 0,1191 ha din intravilanul com. Stăuceni a fost înstrăinat în beneficiul lui Zubco Ion la un preţ simbolic de 800 lei, în temeiul deciziei Consiliului com.Stăuceni nr.5 din 17.08.2000, procesului-verbal nr.7 din 20.08.2000 al Comisiei de licitaţie de vînzare-cumpărare a terenului, contractului de vînzare-cumpărare nr. 15904 din 28.09.2000. Consideră reclamanta că aceste acte juridice sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece după cum rezultă din conţinutul deciziei Consiliului com.Stăuceni nr. 5 din 17.08.2000, Consiliul a dispus vinderea terenului lui Zubco Ion.

În temeiul aceleiaşi decizii a fost aprobat, preţul de vînzare a terenului, conform rezultatelor licitaţiei. Din considerentul că textul deciziei specificate nu identifică nici preţul de vînzare a terenului, nici procesul-verbal al licitaţiei, reclamanta consideră că aceasta este ilegală. A mai indicat că contrar Legii privind preţul normativ şi modul de vînzare- 1 cumpărare a pămîntului nr.1308 din 25.07.1997 şi hotărîrii Guvernului nr.192 din 20.02.1998, a fost ignorată natura terenului, diminuîndu-se substanţial preţul acestuia. De asemenea, a menţionat că a fost ignorat dreptul său preferenţial la cumpărarea terenului, dat fiind faptul că locuieşte în vecinătatea terenului şi primul a depus cererea de cumpărare a acestuia.

Licitaţia exteriorizată prin procesul-verbal nr.7 din 20.08.2000 al comisiei de licitaţie de vînzare-cumpărare a terenului o consideră reclamantul ilegală, deoarece contrar Regulamentului privind desfăşurarea licitaţiilor cu strigare şi negocierilor directe, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1056 din 12.11.1997, nu a fost făcut un anunţ public privind desfăşurarea licitaţiei. La 21.11.2005 Sîrbu Tudor a depus în instanţă cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei comunei Stăuceni şi Consiliul comunei Stăuceni mun.Chişinău privind anularea deciziei nr.5 din 17.08.2000 în temeiul căreia s-a dispus expres vinderea către Zubco Ion a terenului şi obligarea Primăriei comunei Stăuceni să expună la licitaţie terenul, ţinînd cont de dreptul preferenţial al reclamantului la cumpărarea acestuia, indicînd aceleaşi temeiuri de fapt indicate şi de către Sîrbu Eugenia.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău din 22.03.2006 cauzele civile în speţă au fost conexate. La 22.03.2006 reclamantul Vădim Drăgălin a înaintat acţiune reconvenţională împotriva lui Sîrbu Tudor, motivînd că la 23.09.2005 a procurat de la Zubco Ion terenul pretins litigios, tranzacţie autentificată notarial şi înregistrată de către OCT Chişinău la 23.09.2005 sub nr. 4092/G-05 cu numărul cadastral 3153000316. Solicită Drăgălin V. admiterea acţiunii reconvenţionale, respingerea cererii de chemare în judecată precum şi recunoaşterea posesiei de bună-credinţă asupra terenului agricol, situat în extravilanul comunei Stăuceni cu suprafaţa de 0,1193 ha înregistrat la 23.09.2005 cu numărul cadastral 315000316 de către OCT Chişinău pe numele lui Drăgălin Vădim.

Sîrbu Tudor a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor, menţionînd că chestiunea atribuirii terenului litigios a fost examinată în cîteva şedinţe de către Consiliul comunei, începînd cu luna martie 2005 iar pîrîtul Ion Zubco, începînd cu anul 2003, activează în calitate de consilier al comunei, prin urmare se poate afirma că acesta cunoştea cu certitudine că la acest teren pretindea şi reclamantul. Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani, mun.Chişinău nr.2-4614/2008 din 22.09.2011 a fost admisă Sîrbu Eugenia în calitate de succesor în drepturi a reclamantului Sîrbu Tudor, care a decedat.

La 08.11.2013 Sîrbu Eugenia a înaintat o cerere privind completarea pretenţiilor din acţiune solicitînd repunerea în termenul de prescripţie a dreptului de a înainta acţiune în cadrul acestei pricini deoarece este soţia lui Sîrbu Tudor şi succesorul acestuia, iar potrivit circumstanţelor de fapt expuse în cererea de chemare în judecată, conform cererii de concretizare a pretenţiilor din 12.09.2007 şi potrivit deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19.06.2007 se atestă faptul că Sîrbu Tudor a aflat despre actele contestate doar la 16.08.2005 şi a fost respectat termenul de prescripţie. 2 La 25.10.2013, Drăgălin Vădim a înaintat o cerere de renunţ la cererea de chemare în judecată depusă împotriva lui Sîrbu Tudor.

Prin încheierea Judecătoriei Rîşcani mun.Chişinău, a fost admis renunţul reclamantului Drăgălin Vădim, procesul fiind încetat. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 decembrie 2013, s-a respins cererea reprezentantului reclamantei privind repunerea în termen de prescripţie extensivă, ca fiind neîntemeiată şi s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Sîrbu Eugenia către Primăria comunei Stăuceni, Consiliul comunei Stăuceni, Zubco Ion, Zubco Svetlana, Drăgălin Vădim, Bologa-Drăgălin Gabriela privind anularea actului administrativ, contractelor de vînzare-cumpărare şi obligarea Primăriei com. Stăuceni la expunerea lotului la licitaţie ca fiind tardivă.

Pentru a hotărî astfel, instaţa de fond a indicat că dreptul de proprietate a lui Zubco Ion asupra terenului a fost înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 29.09.2000, contractul de vînzare – cumpărare nr. 15904 a fost încheiat la 28.09.2000 iar acţiunile în instanţa de fond au fost înaintate la 21.11.2005 de către Sîrbu Tudor, respectiv cu încălcarea termenul de prescripţie prevăzut de lege. De asemenea, instanţa a concluzionat că atît reclamantul Sîrbu Tudor cît şi succesorul său în drepturi nu au probat careva cazuri excepţionale sau împrejurări legate de persoana reclamantului care ar permite apărarea dreptului pretins încălcat al persoanei şi după expirarea termenului de prescripţie.

La 27.12.2013 Sîrbu Eugenia a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă. În motivarea apelului a indicat că, prima instanţă la adoptarea hotărîrii nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea cauzei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014 s-a respins apelul declarat de către Sîrbu Eugenia şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 decembrie 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel Sîrbu Eugenia a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 02 decembrie 2013 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere în întregime a acţiunii. La 13 noiembrie 2014 Zubco Ion şi Zubco Svetlana au înaintat referinţă prin care solicită respingerea recursului înaintat de către Sîrbu Eugenia cu menţinerea 3 hotărîrii instanţei de fond şi a deciziei instanţei de apel din 02 iulie 2014 ca fiind legale.

La 17 decembrie 2014 Drăgălin Vadim şi Bologa – Drăgălin Gabriela au înaintat referinţă prin care solicită respingerea recursului înaintat de către Sîrbu Eugenia cu menţinerea hotărîrii instanţei de fond şi a deciziei instanţei de apel din 02 iulie 2014 ca fiind legale. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume, neaplicarea normelor de drept material şi procedural pertinente cauzei. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul 4 în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Sîrbu Eugenia asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Sîrbu Eugenia ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Sîrbu Eugenia, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Sîrbu Eugenia către Primăria comunei Stăuceni, Consiliul comunei Stăuceni, Zubco Ion, Zubco Svetlana, Drăgălin Vadim, Bologa – Drăgălin Gabriela privind anularea actului administrativ, contractelor de vînzare – cumpărare şi obligarea Primăriei comunei Stăuceni la expunerea lotului la licitaţie. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 5