2ra-1598/13 — Înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului adiacent

Instanţa de fond: A. Catană Dosarul nr. 2ra-1598/13 Instanţa de apel: N. Budăi, N. Craiu, V. Pruteanu ÎNCHEIERE 19 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Novac, Judecătorii: Tatiana Vieru, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Dina Moroşan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a societăţii cu răspundere limitată „Lux Tinereţe” împotriva Dinei Moroşan, intervenient accesoriu Primăria mun. Chişinău, privind înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului adiacent, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 10 mai 2012, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă : La 27 aprilie 2011, SRL „Lux Tinereţe” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Dinei Moroşan, intervenient accesoriu Primăria mun. Chişinău, privind înlăturarea obstacolelor în folosirea terenului adiacent. În motivarea acţiunii, societatea reclamantă a invocat că are sediul în mun. Chişinău str. Tighina 51, fiind şi unica proprietară a acestui imobil. Un perete al imobilului din str. Tighina 51, are ieşirea în curte între imobilul nr. 51 şi imobilul nr. 53, iar imobilul din str. Tighina 53, aparţine Dinei Moroşan. Terenul dintre aceste imobile constituie proprietate publică. Astfel, pe acest teren trec reţelele de comunicaţii ale SRL „Lux-Tinereţea”.

Reclamanta susţine că, pîrîta nu-i permite accesul la aceste comunicaţii atât ei, cât şi lucrătorilor pentru a repara peretele imobilului din str. Tighina 51. Mai mult decât atât, în ultima perioadă, reclamanta fără autorizare, samavolnic a montat o poartă de fier care e sub lacăt, iar cheia de la lacăt nu vrea s-o înmâneze. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 10 mai 2012, acţiunea a fost admisă. Dina Moroşan a fost obligată de a nu crea impedimente în accesul SRL „Lux-Tinereţea” în curtea imobilului nr. 53 din str. Tighina, mun. Chişinău şi de a-i 1 oferi cheile de la poarta amplasată între imobilele 51 şi 53 situate pe str. Tighina mun. Chişinău. Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 02 august 2012, a fost dispusă încasarea din contul Dinei Moroşan în beneficiul SRL „Lux-Tinereţea” cheltuieli de judecată în mărime de 1.651 lei, constituite din taxa de stat în mărime de 100 lei, cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 1.500 lei şi a cheltuielilor pentru serviciile ÎS „Cadastru” în mărime de 51 lei. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond şi cu hotărîrea suplimentară, la 12 septembrie 2012, Dina Moroşan le-a contestat cu apel, prin care a solicitat casarea acestora cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 noiembrie 2012, cererea de apel declarată de Dina Moroşan a fost respinsă, iar hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 10 mai 2012 şi hotărîrea suplimentară din 02 august 2012 – menţinute. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel şi cu hotărîrea instanţei de fond, la 12 martie 2013, Dina Moroşan a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că atît instanţa de apel cît şi cea de fond, nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 29 noiembrie 2012 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 14 ianuarie 2013 (f.d.

123). Cererea de recurs a fost depusă la 12 martie 2013, însă avînd în vedere că la materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea deciziei de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Dina Moroşan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii instanţei de fond. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, Dina Moroşan, nu a făcut referire la nici o normă de drept material sau procedural care ar fi fost încălcată sau aplicată eronat de către instanţele de judecată la examinarea cauzei, argumentele recurentului limitîndu-se la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei şi a admisibilităţii probelor prezentate de părţile şi participanţii la proces. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra 2 problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Iar, alin. (4) al aceluiaşi articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că argumentele recursului înaintat de Dina Moroşan împotriva deciziei instanţei de apel, sunt declarative şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (2), art. 433 lit. b) CPC, art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Dina Moroşan se consideră inadmisibilă. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Ion Vîlcov 3