2ra-1630/13 — Privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti

Instanţa de fond: Judecătoria Rîşcani – S. Bleşceaga Dosarul nr. 2ra-1630/13 Instanţa de apel: CA Chişinău – D. Manole, Iu. Cotruţă, E. Fistican ÎNCHEIERE 19 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie În componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac, Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Vîlcov, judecînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de către Ministerul Finanţelor, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gavriciuc Anastasia împotriva Ministerului Finanţelor, intervenientul accesoriu Societatea pe Acţiuni “D-Invest-Popas”, executorul judecătoresc Furdui Ion privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, prin care s-a respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor, CONSTATĂ: La 21 februarie 2012 Gavriciuc Anastasia a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor, intervenientul accesoriu Societatea pe Acţiuni “D- Invest-Popas”, executorul judecătoresc Furdui Ion privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii, Gavriciuc Anastasia a invocat că, activînd la SA “D-Invest- Popas” în consecinţa accidentului de muncă din 04 noiembrie 1985, a pierdut 80% din capacitatea de muncă, devenind invalid de gradul II. Administraţia SA “D-Invest- Popas” a achitat salariul ratat de 20% pînă în anul 2000. În perioada 2001 – 2007 datoria compensaţiei neplătite a constituit 13.953,60 lei. SA „D-Invest-Popas” fiind acţionată în judecată a recunoscut parţial acţiunea, declarînd că este de acord cu datoria de 13.953,60 lei, care nu a fost achitată, din lipsa finanţelor. Instanţa de judecată a examinat litigiul dat, a reţinut că dobînda de întîrziere, conform ratei de refinanţare de 16% va constitui 2.930,25 lei.

Judecătoria Ciocana la 18 februarie 2008 a emis hotărîre prin care a decis încasarea de la SA „D-Invest-Popas” datoria de 13.952,60 lei, dobînda de întîrziere 2.930 lei. Gavriciuc Anastasia a mai menţionat că, necătînd la faptul intrării în vigoare a hotărîrii vizate, SA “D-Invest-Popas” nu şi-a onorat obligaţia de achitare a salariului ratat de 20% urmare a pierderii a 80% din capacitatea de muncă. Astfel, Gavriciuc Anastasia s-a adresat repetat cu cerere de chemare în judecată către SA “D-Invest- Popas” privitor la neachitarea a 20 din pensia stabilită de stat. Drept urmare a examinării cererii suplimentare, Judecătoria Ciocana la 02 iulie 2009, a decis încasarea de la SA “D-Invest-Popas” a datoriei în sumă de 8.249,07 lei şi a prejudiciului moral în sumă de 500 lei.

Susţine Gavriciuc Anastasia că, pe ambele cazuri s-a adresat către Departamentul de executare a Ministerului Justiţiei şi ca rezultat, şeful Oficiului de executare la 01 iulie 2008, 22 septembrie 2008 şi 10 decembrie 2008 a informat că se atestă imposibilitatea de executare a hotărîrilor instanţei de judecată. Ca urmare a măsurilor iniţiate de către executorii judecătoreşti nu au reuşit să asigure executarea hotărîrilor judecătoreşti indicate mai sus, deoarece SA “D-Invest-Popas” este în proces de lichidare şi nu dispune de bunuri mobile şi imobile. Consideră Gavriciuc Anastasia că, nu i s-a asigurat dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrilor judecătoreşti, conform prevederilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Respectiv, prin tergiversarea executării hotărîrilor judecătoreşti, i s-a lezat dreptul la o satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 30 mai 2012, s-a admis parţial cererea de chemare în judecată, s-a constatat încălcarea dreptului la executare în termen a hotărîrii judecătoreşti din 18 februarie 2008. S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul Anastasiei Gavriciuc suma de 16.883,85 lei cu titlu de prejudiciu material. În rest pretenţiile din cererea de chemare în judecată s-au respins ca fiind neîntemeiate. Curtea de Apel Chişinău prin decizia din 29 ianuarie 2013, a respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor.

La 22 martie 2013, Ministerul Finanţelor a înaintat cerere de recurs solicitînd casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 30 mai 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care pretenţiile să fie respinse integral. Drept temei ale recursului înaintat, Ministerul Finanţelor a invocat că, circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin; circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi pertinente; normele de drept material sau normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat.

2 Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Ministerul Finanţelor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată, Ministerul Finanţelor, a invocat că, concluziile atît a primei instanţe cît şi a instanţei de apel, expuse în hotărîre sînt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar normele de drept material au fost aplicate eronat.

În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar, alin. (4) al aceluiaş articol, stipulează că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Ministerul Finanţelor împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Finanţelor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 ianuarie 2013, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gavriciuc Anastasia împotriva Ministerului Finanţelor, intervenientul accesoriu Societatea pe Acţiuni “D-Invest-Popas”, executorul judecătoresc Furdui Ion privind constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi repararea prejudiciului material. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Preşedinte Svetlana Novac Judecător Tatiana Vieru Judecător Ion Vîlcov 4