2ra-1863/13 — Încasarea sumei

prima instanţă – O. Sternioală dosarul nr. 2ra-1863/13 instanţa de apel – N. Budăi, M. Guzun, N. Craiu ÎNCHEIERE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ,,TRIGOR AVD” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii cu Capital Străin ,,TRIGOR AVD” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Staşcov Evghenii cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012, prin care a fost admis apelul declarat de către Staşcov Evghenii, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 28 martie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 17 iunie 2011 ÎCS ,,TRIGOR AVD” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva Staşcov Evghenii cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii a invocat, că la data de 05 decembrie 2007 între ÎCS „Trigor AVD” SRL şi Staşcov Evghenii a fost încheiat antecontractul de vânzare- cumpărare a terenului cu suprafaţa de 2,0 ha, aflat în extravilanul sat. Grătieşti, care aparţinea cu drept de proprietate privată pârâtului, în baza contractului de vânzare- cumpărare nr.8583 din 30 decembrie 2002. Deoarece lotul de teren avea destinaţia agricolă, contractul de vânzare- cumpărare urma să fie încheiat la data de 10 martie 2009, cu condiţia ca pârâtului să schimbe destinaţia în teren pentru construcţii.

Menţionează că plata în avans (arvuna) a fost achitată la 13 decembrie 2007, în sumă de 496818 lei, echivalentul a 30000 Euro şi la 19 decembrie 2007 în mărime de 1055983,5 lei, echivalentul a 65000 euro, conform condiţiilor stipulate în acordul de modificare a antecontractului din 13 decembrie 2007. Indică că au convenit că în caz de nerespectare a obligaţiilor de către vânzătorul, acesta va restitui suma dublă a arvunei, iar în caz de nerespectare a obligaţiilor de către cumpărătorul, ultimul va avea dreptul să ceară restituirea ei. Susţine că la 02 februarie 2009, a mai achitat suma de 667200 lei, în contul contractului de vânzare-cumpărare, care urma să fie încheiat, însă până la 10 martie 1 2009, obligaţiile asumate de către vânzătorul promiţător n-au fost îndeplinite, terenul sus-indicat, obiect al prezentului antecontract n-a fost scos din circuitul agricol pentru a putea fi înstrăinat (cumpărat) ca teren pentru construcţii, după cum prevedea antecontractul.

Întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă a expediat la 11 martie 2009 în adresa pârâtului somaţie prin care a solicitat restituirea până la 16 martie 2009 a sumei de 2220001,5 lei, sumă pe care a transferat-o pârâtului în contul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fără dubla arvună, somaţie care a rămas fără satisfacere. Drept urmare, invocă reclamantul, că la data de 20 mai 2009 s-a adresat judecătoriei Buiucani cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Staşcov Evghenii cu privire la încasarea datoriei, dublei arvune şi venitului ratat, însă prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 11 martie 2010 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 iunie 2010 a fost a admis apelul declarat, casată hotărârea primei instanţe şi pronunţată o nouă hotărâre prin care s-a încasat din contul lui Staşcov Evgheni în beneficiul ÎCS „Trigor AVD”SRL suma de 2220001,5 cu titlu de datorie şi suma de 155280,5 lei cu titlu dublei arvune.

Iar prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010, a fost admis recursul declarat de către Staşcov Evgheni, casată decizia instanţei de apel, în partea admiterii pretenţiei cu privire la încasarea dublei arvunei şi în acesată parte fiind emisă o nouă hotărîre de respingere a acţiunii, drept temei reţinând că instanţa de apel eronat a interpretat normele de drept material în partea încasării dublei arvune, deoarece încheierea contractului de vânzare-cumpărare n-a fost posibilă din cauze independente de voinţa vânzătorului promiţător şi nu se datorează neglijenţei, imprudenţei sau concursului lui la producerea evenimentelor ce au determinat imposibilitatea continuării relaţiilor contractuale.

Afirmă că, totodată, instanţa de recurs a menţionat, că contractul încheiat între SRL ,,TRIGOR AVD” şi Staşcov Eugeniu a fost determinat de îndeplinirea unei condiţii şi anume schimbarea destinaţiei terenului agricol în teren pentru construcţii până la data de 10 martie 2009. Dat fiind faptul că condiţia nu a fost realizată, aceasta a servit drept temei pentru rezoluţiunea antecontractului din 05 decembrie 2007, a acordurilor din 13 decembrie 2007 şi 30 ianuarie 2009, or, conform art.738 alin (1) Cod Civil în cazul exercitării dreptului de rezoluţiune, contractul încetează şi părţile sunt eliberate de obligaţia de a presta, urmând să restituie prestaţiile executate şi veniturile realizate. Consideră că obligaţiile lui Staşcov Evghenii sunt pecuniare (obiectul litigiului fiind o sumă da bani), iar potrivit art. 619 Cod Civil al RM, acestora se aplică dobânzi pe perioada întârzierii, care sunt de 9 % peste rata dobânzii (de refinanţare a BNM) prevăzută de art.585 CC.

Mai invocă că Staşcov Evghenii a fost pus în întârziere la 16 martie 2010, prin scrisoarea ce i-a fost expediată în adresa acestuia, fiindu-i solicitat restituirea sumelor primite în baza antecontractului. De asemenea invocă că pentru perioada 16 martie 2010-15 decembrie 2010, perioada care curge de la data când pârâtul a fost pus sub întârziere şi până când a fost emisă decizia irevocabilă a instanţei de recurs, suma penalităţilor de întârziere constituie 620 287,52 lei. Solicită încasarea din contul pârâtului a sumei de 620287,52 lei cu titlu de prejudiciu cauzat în urma nerespectării obligaţiilor contractuale. 2 Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 28 martie 2012, acţiunea a fost admisă integral şi încasat de la Staşcov Evghenii în beneficiul SRL „Trigor AVD” ÎCS suma de 620287,52 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere şi 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată s-a încasat de la Szaşcov Evghenii taxa de stat în sumă de 15608,62 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 noiembrie 2012, a fost admis apelul declarat de către Staşcov Evghenii, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost respinsă, fiind încasat din contul ÎCS ,,TRIGOR AVD” SRL în beneficiul lui Staşcov Evghenii taxa de stat la depunerea apelului în mărime de 8000 lei şi în contul bugetului de stat, taxa pentru examinarea apelului în mărime de 5956,46 lei. La 21 februarie 2013, ÎCS ,,TRIGOR ADV” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea în vigoare a hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Invocă că potrivit art. 620 Cod civil, în cazul în care nu execută obligaţia, debitorul este ţinut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat astfel, dacă nu dovedeşte că neexecutarea obligaţiei nu –i este imputabilă. Consideră că Staşcov Evghenii a fost pus în întârziere începând cu 16 martie 2009, prin scrisoarea ce a fost expediată în adresa acestuia la 11 martie 2009, fiind solicitat să restituie suma de 2220001,5 lei. Susţine că pârâtul, până în prezent, nu a achitat datoria la care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, drept motiv pentru care consideră că sunt întemeiate pretenţiile sale cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.

Afirmă că nu poate fi reţinută concluzia instanţei de apel precum că neexecutarea obligaţiei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare până la 10 martie 2009, nu-i este imputabilă lui Staşcov Evghenii, respectiv nici încasarea dobânzii de întârziere nu-i poate fi imputată, deoarece încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu a fost posibilă din cauze independente de voinţa vânzătorului promiţător şi nu se datorează neglijenţei, imprudenţei la producerea evenimentelor care au determinat imposibilitatea continuării relaţiilor contractuale, dispunând respingerea acţiunii. Întru susţinerea poziţiei sale invocă jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţiei, care prin interpretarea art. 619 Cod civil, Curtea a statuat că dobânda de întârziere reprezintă o modalitate de despăgubire pentru întârzierea executării obligaţiilor pecuniare, considerându-se că are loc folosirea mijloacelor străine.

Totodată, instanţa Supremă a reţinut că dobânda pentru întârzierea executării obligaţiilor pecuniare curge de drept, cu îndeplinirea a trei condiţii:obligaţia debitorului să constea în plata unei sume de bani, obligaţia să fie lichidă şi exigibilă, condiţii pe care le consideră a fi îndeplinite în speţa de faţă. Consideră că dobânda de întârziere urmează a fi calculată în mărime de 9% peste rata prevăzută de art. 585 Cod civil, în baza ratelor de bază stabilite de Banca Naţională a Moldovei. Insistă că decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010 prin care a fost constatat faptul operării rezoluţiunii şi obligaţia părţilor de a restitui prestaţiile 3 executate, nu constituie temei de a-l scuti de pe Staşcov Evghenii de la plata dobânzii de întârziere.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎCS ,,TRIGOR AVD” SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de chemare în judecată. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎCS ,,TRIGOR AVD” SRL asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎCS ,,TRIGOR AVD” SRL ca inadmisibil.

4 În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ,,TRIGOR AVD” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Tamara Chişca-Doneva 5