2ra-1880/13 — Repararea prejudiciului

dosarul nr.2ra-1880/13 prima instanţă: D. Şuşchevici instanţa de apel: N. Cernat A. Pahopol şi A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 13 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de compania de asigurări „Euroasig Grup” societatea pe acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lamarei Cotoman împotriva companiei de asigurări „Euroasig Grup” societatea pe acţiuni, intervenienţi accesorii Serghei Plămădeală şi Alisa Gulea, cu privire la repararea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, prin care apelul declarat de compania de asigurări „Euroasig Grup” societatea pe acţiuni a fost respins şi menţinută hotărîrea judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 14 iunie 2012, prin care acţiunea înaintată de către Lamara Cotoman a fost admisă integral, c o n s t a t ă La 25 octombrie 2011, Lamara Cotoman a înaintat cerere de judecată împotriva companiei de asigurări „Euroasig Grup”, societate pe acţiuni, intervenienţi accesorii Serghei Plămădeală şi Alisa Guglea, cu privire la repararea prejudiciului.

În motivarea acţiunii reclamanta a invocat că este proprietara autoturismului HYUNDAI TUCSON cu număr de înregistrare K GB 012. La 24.08.2011, în mun.

Chişinău a avut loc accidentul rutier între mijloacele de transport KIA CEED cu număr de înregistrare C OX 912, DACIA DUSTER cu număr de înregistrare C PI 737 şi HYUNDAI TUCSON cu număr de înregistrare K GB 012. Indică reclamanta că potrivit procesului-verbal cu privire la contravenţie Seria Nr. MAI01513793, întocmit la 24.08.2011, vinovat în producerea accidentului rutier a fost recunoscută Alisa Guglea, conducătorul mijlocului de transport KIA CEED cu număr de înregistrare C OX 912. Ţinînd cont de vinovăţia constatată în privinţa conducătorului Alisa Guglea, cît şi poliţa de asigurare obligatorie RCA seria BG nr.0060231 din 20.06.2011, reclamanta a invocat că, pîrîtul urma să despăgubească prejudiciile cauzate de autoturismul KIA CEED cu număr de înregistrare C OX 912, prin accident de autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare.

Precizează reclamanta că în temeiul prevederilor art.20 al.(l) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr.414 din 22.12.2006, dînsa, neîntîrziat, a înştiinţat Compania de Asigurări „Euroasig Grup” SA despre producerea accidentului de autovehicul. Cazul asigurat a fost înregistrat de către pîrît, urmînd examinarea bunului avariat şi încheierea procesului-verbal de constatare a pagubelor. Ulterior, Compania de Asigurări „Euroasig Grup” SA a informat-o că suma despăgubirii pentru avarierea autoturismului HYUNDAI TUCSON, cu număr de înregistrare K GB 012, a fost evaluată în mărime de aproximativ 19 000 lei.

Mai indică reclamanta că, avînd în vedere conţinutul art. 14 al.(l) Cod civil şi considerînd că pîrîtul eronat a evaluat paguba ce i-a fost pricinuită în urma accidentului rutier, cît şi în scopul stabilirii cît mai obiective a despăgubirii cuvenite, s-a adresat Centrului Naţional de Expertize Judiciare pentru efectuarea de către un expert în domeniu a unei constatări tehnico-ştiinţifice ce va stabili valoarea reală a prejudiciului suferit prin avarierea autoturismului HYUNDAI TUCSON, cu număr de înregistrare K GB 012. Prin urmare, se susţine că conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr.2144 din 04.10.2011 s-a ajuns la concluzia că suma prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier constituie 36 719 lei.

În speranţa soluţionării acestui diferend pe cale extrajudiciară, la 11.10.2011 ea a adresat pîrîtului, companiei de asigurări „Euroasig Grup” SA obiecţii referitor la suma despăgubirii, prin care le-a comunicat despre raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr.2144 din 04.10.2011, şi a pretins să i se plătească neîntîrziat suma de 36719 lei. Consideră reclamanta că pîrîtul nu şi-a executat obligaţia de plată a despăgubirii de asigurare, manifestînd o activitate neonestă, iresponsabilă şi ilegală faţă de persoanele păgubite. Mai mult, pe lîngă dauna cauzată de avarierea autoturismului în mărime de 36 719 lei, insistă că din vina pîrîtului a avut de suferit şi alte pierderi, precum: plata pentru efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice - 642 MDL; cheltuieli de transport (taxi, evacuator) - 990 lei; plata pentru expedierea telegramelor - 100 lei, în total 1 732 lei.

De asemenea, din motiv că pîrîtul a ignorat soluţionarea litigiului în mod extrajudiciar, a fost nevoită să suporte şi cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în valoare de 3 700 lei, invocînd că aceste cheltuieli urmează a fi compensate de către pîrît. A solicitat Lamara Cotoman, încasarea de la pîrîtul compania de asigurări „Euroasig Grup” SA a despăgubirii de asigurare în mărime de 36 719 MDL, a cheltuielilor suplimentare în cuantum de 1 732 MDL, cît şi cheltuielile pentru acordarea asistenţei juridice în valoare de 3 700 MDL şi taxa de stat -150 MDL, iar în total a solicitat suma de 42 301 MDL Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 14 iunie 2012 acţiunea a fost admisă integral şi s-a încasat din contul companiei de asigurări „Euroasig Grup” SA în beneficiul reclamantei Lamara Cotoman valoarea prejudiciul material în sumă de 36 719 lei, taxa de stat achitată de reclamantă la depunerea acţiunii - 150 lei, cheltuieli pentru asistenţa juridică - 3 700 lei, cheltuieli de judecată - 1 732 lei, iar în total 42 301 lei. De asemenea, s-a mai încasat din contul pîrîtului în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1 264, 53 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013, a fost respins apelul declarat de compania de asigurări „Euroasig Grup” SA şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

La 05 aprilie 2013, compania de asigurări „Euroasig Grup” societate pe acţiuni a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2013 şi a hotărîrii judecătoriei Centru, municipiul Chişinău din 14 iunie 2012, solicitînd admiterea recursului, casarea parţială a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu modificarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti şi încasarea de la recurent în beneficiul Lamarei Cotoman a sumei de 18 265 lei, în rest a se respinge cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată. Invocă recurentul că instanţele, în procesul de examinare a pricinii nu au aplicat legea care urma a fi aplicată şi au interpretat eronat legea. Indică, în special că despăgubirea de asigurare în mărime de 36 719 lei este excesivă, precum şi că instanţa de apel nu a luat în calcul faptul că recurentul a propus repararea automobilului asigurat la unităţile de specialitate cu care cooperează acesta.

Consideră recurentul că instanţele au decis incorect şi referitor la încasarea de la recurent a asistenţei juridice în mărime de 3 700 lei, cît şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 1 730 lei. În acest sens, a menţionat recurentul că odată ce obiectul acţiunii este în mărime de 36 719 lei, asistenţa juridică încasată de instanţă de la recurent constituie 10% din suma indicată, ceea ce este excesiv, prima instanţă neexaminînd dacă acţiunile reprezentantului intimatei, întru reprezentarea acesteia, a însumat anume suma de 3 700lei, nu una mai mică sau una mai mare. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de compania de asigurări „Euroasig Grup” societatea pe acţiuni, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţi, Dispune Recursul declarat de compania de asigurări „Euroasig Grup” societatea pe acţiuni se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima