2ra-1849/13 — Declararea nulităţii contractului şi restituirea sumei achitate

dosarul nr.2ra-1849/13 prima instanţă: N. Simciuc, instanţa de apel: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE 13 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Nicolae Clima examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bzovîi Serghei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bzovîi Serghei împotriva societăţii cu răspundere limitată „Benidax Grup” cu privire la declararea nulităţii contractului şi restituirea sumei achitate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 06 decembrie 2012, prin care apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Benidax Grup” a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău din 10 februarie 2012 şi hotărîrea suplimentară din 29 martie 2012, de admitere a acţiunii, c o n s t a t ă La 08 februarie 2011, Bzovîi Serghei s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva societăţii cu răspundere limitată „Benidax Grup” cu privire la declararea nulităţii contractului şi restituirea sumei achitate.

În motivarea acţiunii reclamantul Bzovîi Serghei a invocat că la 25 septembrie 2009 a încheiat cu SRL „Benidax Grup” contractul nr. 173, cu privire la prestarea serviciilor de angajare în cîmpul muncii peste hotare. Indică reclamantul că în baza acestui contract societatea pîrîtul şi-a asumat responsabilitatea de a executa măsurile necesare în vederea angajării (efectuării stagiului profesional, de practică, imigrare) sale peste hotare, în Cehia, deşi în contract a fost indicată o altă ţară şi anume Polonia. Persoana responsabilă din cadrul SRL „Benidax Grup” i-a explicat că în contract a fost indicată Polonia, ca punct de tranzit al plecării sale la muncă, unica ţară care urma să-i acorde cu uşurinţă viza Schengen, pentru a putea ajunge în ţara de destinaţie.

Menţionează reclamantul că ulterior a conştientizat că pîrîtul nu a avut intenţia să-l plaseze la muncă în Cehia, deoarece nici nu dispune de contracte de colaborare cu angajatorii din acest stat, iar în Polonia dînsul nu a avut intenţia să plece, fapt ce l-a determinat să creadă că a fost înşelat prin acţiunile dolosive ale pîrîtului. Indică reclamantul că la încheierea contractului a achitat societăţii pîrîte un avans în sumă de 4860 lei. Solicită Bzovîi Serghei declararea nulităţii contractului nr. 173 din 25 septembrie 2009, încheiat între el şi SRL „Benidax Grup” şi încasarea din contul pîrîtului în beneficiul său a sumei achitate la încheierea contractului, în valoare de 4860 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 10 februarie 2012, acţiunea declarată de Bzovîi Serghei a fost admisă şi a fost declarat nul contractul nr. 173 din 25 septembrie 2009, încheiat între Bzovîi Serghei şi SRL „Benidax Grup” şi s-a dispus încasarea din contul ultimei în beneficiul lui Bzovîi Serghei a sumei achitate la încheierea contractului, în valoare de 4860 lei, iar prin hotărîrea suplimentară din 29 martie 2012 s-a dispus încasarea din contul SRL „Benidax Grup” în beneficiul lui Bzovîi Serghei a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din apelul declarat de societatea cu răspundere limitată „Benidax Grup” a fost admis şi casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani, municipiul Chişinău din 10 februarie 2012 şi hotărîrea suplimentară din 29 martie 2012, de admitere a acţiunii, cu pronunţarea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii integral.

La 11 februarie 2013, Bzovîi Serghei a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea în vigoare a hotărîrii primei instanţe, de admitere a acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţa de apel a ignorat faptul că contractul a cărei anulare se solicită, contravine legii, precum au fost ignorate şi prevederile art. 227 alin. (2) lit. c) Cod civil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bzovîi Serghei, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art.433 lit. a) CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Bzovîi Serghei se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Valeriu Doagă Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Nicolae Clima