3ra-1044/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă: A. Parpalac dosar nr. 3ra-1044/13 DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând în şedinţă publică recursul declarat de către Biroul Vamal Bender, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Pavergal-Unic” împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curţii de Apel Bender din 24 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 29 octombrie 2012 SRL „Pavergal-Unic” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, SRL „Pavergal-Unic” a indicat că, una din genurile de activitate ale societăţii este şi fabricarea pîinii şi a produselor de morărit. La 07 aprilie 2009 a importat utilaj pentru panificare şi anume: 3 cărucioare pentru coacere cu 15 nivele, 45 bucăţi plăţi panificare (maşină de feliat pîine) în sumă de 48356,28 lei. Menţionează că, la importarea utilajului a fost scutită de la plata drepturilor de import în baza punctului 1 al Hotărîrii Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art.103 alin.(1) pct.23) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art.28 lit. q) al Legii nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, conform căruia, şi anume art. 103 al.

(1) punctul 23 Cod fiscal, taxa pe valoare adăugată nu se aplică la importul şi pentru livrările efectuate pe teritoriul republicii ale activelor materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. La fel invocă că potrivit punctului 2 al Hotărîrii Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007, în baza art. 28 lit. g) al Legii cu privire la tariful vamal, sunt scutite de taxă vamală activele materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul social, în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie.

Astfel, conform punctului 4 al Hotărîrii Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007 facilităţile fiscale prevăzute în punctul 1 şi pct.2 se aplică asupra activelor materiale destinate includerii în capitalul social, importate sau livrate pe teritoriul ţării. Susţine că pentru importul utilajului dat, SRL „Pavergal-Unic” a efectuat modificări în actele de constituire a întreprinderii, fapt confirmat prin decizia Camerei Înregistrării de Stat din 15 aprilie 2009, incluzînd utilajul în capitalul social al întreprinderii. Mai invocă că, la 14 septembrie 2009 prin intermediul oficiului poştal a recepţionat decizia de regularizare nr. 104 din 07 august 2012 emisă de Biroul Vamal Bender, conform căreia societatea a fost obligată să achite drepturile vamale de import în sumă de 9213,73 lei.

La 18 septembrie 2009 reclamantul s-a adresat cu cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei de regularizare nr. 104 din 07 august 2012 emisă de Biroul Vamal Bender. Prin răspunsul din 09 octombrie 2012, cererea prealabilă a rămas fără examinare deoarece a fost depusă tardiv. Afirmă că, faptul recepţionării deciziei contestate se confirmă prin Registrul pentru înscrierea şi înmînarea poştei de scrisori înregistrate la oficiul Poştal Talmaza. Solicită solicită anularea deciziei de regularizare nr. 104 din 07 august 2012 emisă de Biroul Vamal Bender. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 24 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă şi anulată decizia de regularizare nr. 104 din 07 august 2012 emisă de Biroul Vamal Bender, în baza căreia SRL „Pavergal-Unic” a fost obligată să achite drepturi vamale de import în sumă de 9213,73 lei..

La 02 aprilie 2013, Biroul Vamal Bender a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea recursului a invocat faptul că, la examinarea cauzei, prima instanţă eronat a aplicat normele de drept material. Susţine că, prima instanţă nu a dat apreciere indicaţiei Serviciului Vamal al Republicii Moldova nr. 28/06-11974 din 08 octombrie 2012, prin care au fost stabilite poziţiile tarifare a cărucioarelor şi a tavelor importate. Invocă că, Serviciul Vamal al Republicii Moldova a stabilit că cărucioarele din inox cu 15 niveluri sunt excluse de la sub poziţia tarifară 84310100, fiind menţionate mai detaliat la poziţia tarifară 871680000 „Alte vehicole”; cărucioarele utilizate în industria alimentară”.

Tavele pătrate perforate pentru patiserie, confecţionate din aluminiu, acoperite cu silicon Bi-Flon, urmează a fi clasificate la sub poziţia tarifară 7615199000 „Alte articole de uz casnic sau de uz gospodăresc şi părţile lor din aluminiu”. Respectiv, tavele nu pot fi considerate drept părţi de utilaje pentru industria de producere a alimentelor (8438) şi nici ca părţi de cărucioare (8716) deoarece pot fi comandate separat avînd caracteristicile unor accesorii cu funcţie individuală, în dependenţă de necesităţile atît a producătorului, cît şi a cumpărătorului. La fel consideră că prima instanţă a aplicat greşit la caz prevederile art. 16 din Legea contenciosului administrativ, art. 7 alin.(4) din Legea cu privire la tariful vamal, considerînd că pentru litigiul în cauză nu este obligatorie procedura prealabilă stabilită de Legea contenciosului administrativ.

2 Susţine că prevederile legale menţionate urmează a fi aplicate doar în cazul în care obiectul litigiului este valoarea în vamă a mărfurilor neacceptată de organul vamal, pe cînd la caz litigiul reiesă din neacordarea facilităţilor fiscale stabilite de art. 103 alin 23 din Cod fiscal, art. 28 lit. q) din Legea cu privire la tariful vamal. Insistă că pentru asemenea litigii este obligatorie procedura prealabilă stabilită de art. 16 din Legea contenciosului administrativ şi art. 288, 289 din Cod vamal În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia hotărîreii primei instanţe a fost expediată în adresa recurentului la 29 ianuarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 51), iar recurentul susţine că a luat cunoştinţă de decizia motivată la 31 ianuarie 2013. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 02 aprilie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Din materialele dosarului rezultă că SRL „Pavergal-Unic” a importat la data de 07 aprilie 2009 utilaj pentru panificare, şi anume: 3 cărucioare pentru coacere cu 15 nivele, 45 bucăţi plăci panificare în sumă de 48356,28 lei.

Tot actele cauzei atestă că, prin decizia Biroului Vamal Bender din 16 aprilie 2009, a u fost acordate SRL „Pavergal-Unic” facilităţile fiscale stabilite conform art. 103 alin.(1) p.23 din Codul fiscal şi art. 28 lit. (q) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997, pentru marfa importată – utilaj de panificaţie conform invoice-lui nr. 252755 din 07 aprilie 2009. În urma analizei declaraţiei vamale nr. 1503I130 din 16 aprilie 2009, precum şi a examinării actelor de însoţire aferente tranzacţiilor de import a mărfii: invoice nr. 252755, contractul de vînzare-cumpărare nr. 7 din 19 martie 2009 şi CMR nr. 0348081, s-a constat că 45 plăci pentru panificare cu o valoare totală de 32165,42 lei, nu depăşesc valoarea de 3000 lei pentru o unitate, fiind evaluate doar la 714 lei pentru o unitate, drept urmare, constatînd că respectivul utilaj, şi anume, plăcile pat.biflon pentru panificare, destinate pentru fabricarea produselor de panificaţie nu pot fi considerate ca mijloace fixe, ci ca obiecte de mică valoare şi scurtă durată, care conform Planului de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor, se includ în contul 213 – „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi se contabilizează în conformitate cu SNC nr. 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale”.

Ca rezultat, a fost stabilit că plăci pat.biflon pentru panificare importate de către SRL „Pavergal-Unic”, nu fac parte din categoria mijloacelor fixe şi respectiv nu pot beneficia de facilităţile prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007. 3 În temeiul procesului-verbal de verificare a declaraţiilor vamale nr. 6 din 07 august 2012, Biroul Vamal Bender a emis Decizia de regularizare nr. 104 din 07 august 2012, potrivit căreia SRL „Pavergal-Unic” a fost obligată să achite diferenţa drepturilor de import în sumă de 76458,81 lei şi penalitatea de 2754,92 lei, în total în sumă de 9213,73 lei. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Biroul Vamal Bender, SRL „Pavergal-Unic” a solicitat anularea Deciziei de regularizare nr. 104 din 07 august 2012 a Biroului Vamal Bender, prin care a fost obligată să achite drepturi vamale de import în sumă de 9213,73 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă s-a pronunţat în favoarea admiterii acţiunii, considerând că la emiterea actului administrativ contestat Biroul Vamal Bender a acţionat contrar prevederilor legii. Instanţa de recurs consideră însă că concluzia primei instanţe este greşită, fiind dată cu interpretarea eronată a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic în litigiu. Conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380- XIII din 20 noiembrie 1997, valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte. În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective.

Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin metodele prevăzute de prezenta lege. În contextul acestei prevederi, la caz, se constată că organul vamal verificând corectitudinea valorii în vamă a mărfii importată de către SRL „Pavrgal-Unic”, a constatat că plăci pat.biflon pentru panificare importate de către SRL „Pavergal- Unic”, nu fac parte din categoria mijloacelor fixe şi respectiv nu pot beneficia de facilităţile prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007. Conform art. 12711 al. (1) lit. a) Cod vamal, obligaţia vamală apare, atît la import cît şi la export, şi în cazul cînd, ulterior efectuării operaţiunilor de vămuire şi acordării liberului de vamă, se constată că informaţiile cuprinse în declaraţia vamală au condus la stabilirea unei obligaţii vamale diminuate.

Conform art. 12713 al. (1) Cod vamal, decizia de regularizare reprezintă un document de o formă stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de organele vamale, care serveşte drept dovadă a apariţiei obligaţiei vamale şi a măsurilor de politică economică şi care este obligatoriu din momentul aprobării de către conducerea organului vamal. Conform art. 129 al. (1) şi (2) Cod vamal, drepturile de import şi de export neplătite în modul stabilit de legislaţia în vigoare se percep în mod incontestabil de către organul vamal din contul plătitorului în baza documentelor executorii sau a documentelor echivalente acestora, în condiţiile legii. Pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii drepturilor de import şi de export se încasează o penalitate în mărimea stabilită de Codul fiscal.

Conform art. 1811 al. (1) şi (2) Cod vamal, organul vamal are dreptul ca, din oficiu sau la solicitarea declarantului, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declaraţia vamală. În termenul prevăzut la alin.(1), organul vamal verifică orice document, registru şi evidenţă referitoare la mărfurile vămuite sau la operaţiunile comerciale 4 ulterioare aferente acestor mărfuri. Controlul poate fi efectuat la sediul declarantului, al oricărei alte persoane interesate, direct sau indirect, din punct de vedere profesional, în operaţiunile menţionate, sau al oricărei alte persoane care se află în posesia acestor acte sau deţine informaţii în legătură cu acestea. De asemenea, poate fi făcut şi controlul fizic al mărfurilor dacă acestea mai există.

Conform art. 2023 al. (2) lit. e) Cod vamal, în cazul exercitării auditului postvămuire, organul vamal are dreptul să calculeze şi să încaseze la bugetul public naţional, în conformitate cu legislaţia în vigoare, obligaţiile vamale constatate.

Raportând la caz cadrul legal enunţat şi reieşind din faptul că în urma analizei declaraţiei vamale nr. 1503I130 din 16 aprilie 2009, precum şi a examinării actelor de însoţire aferente tranzacţiilor de import a mărfii: invoice nr. 252755, contractul de vînzare-cumpărare nr. 7 din 19 martie 2009 şi CMR nr. 0348081, s-a constat că 45 plăci pentru panificare cu o valoare totală de 32165,42 lei, nu depăşesc valoarea de 3000 lei pentru o unitate, fiind evaluate doar la 714 lei pentru o unitate, instanţa de recurs consideră că organul vamal, şi anume Biroul Vamal Bender justificat a emis decizia nr. 104 din 07 august 2012 privind încasarea de la SRL „Pavergal-Unic” a drepturilor de import şi penalităţii în sumă totală de 9213,73 lei.

În susţinerea concluziei menţionate, instanţa de recurs reţine că potrivit art. 28 lit. q) al Legii nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, sunt scutite de taxă vamală activele materiale a căror valoare depăşeşte 3000 lei pentru o unitate şi al căror termen de exploatare depăşeşte un an, destinate includerii în capitalul statutar (social), în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. Modul de aplicare a facilităţii fiscale respective se stabileşte prin Regulamentul aprobat de Guvern.

Conform pct. 4 lit. a) al Hotărîrii Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007 pentru aprobarea regulamentului cu privire la modul de aplicare a facilităţilor fiscale stabilite în art. 103 alin. (1) pct. 23) al Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 şi art. 28 lit. q) al Legii nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, facilităţile fiscale prevăzute în pct. 1 şi pctt.2 din prezentul Regulament se aplică asupra activelor materiale destinate includerii în capitalul social, importate sau livrate pe teritoriul ţării de către agentul economic (în capitalul social al căruia acestea sunt introduse), din contul venitului net şi/sau al capitalului de rezervă.

Astfel, pentru a beneficia de facilităţile fiscale specificate la pct. 1 şi pct. 2 din prezentul Regulament, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: valoarea activelor materiale, stabilită conform pct. 14 sau pct. 18 din prezentul Regulament trebuie să depăşească 3000 lei pentru o unitate, având un termen de exploatare de peste un an; activele materiale sunt destinate includerii în capitalul social, condiţii care au fost respectate de către intimat. Cu referire la normele citate, instanţa de recurs constată că, plăci pat.biflon pentru panificare importate de către SRL „Pavergal-Unic”, nu fac parte din categoria mijloacelor fixe şi respectiv nu pot beneficia de facilităţile prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr. 102 din 30 ianuarie 2007, or cum a fost menţionat o unitate a plăcii nu depăşeşte 3000 lei, fiind evaluată doar la 714 lei pentru unitate.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarat de către Biroul Vamal Bender şi indică la ilegalitatea hotărârii primei instanţe, fapt ce impune casarea acesteia şi respingerea acţiunii. 5 Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către prima instanţă şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se admite recursul declarat de către Biroul Vamal Bender.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Bender din 24 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Pavergal-Unic” împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Pavergal-Unic” împotriva Biroului Vamal Bender cu privire la contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 6