2ra-1632/13 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: V. Ilaşco dosarul nr. 2ra-1632/13 instanţa de apel: V. Pruteanu, M. Guzun, Iu. Cimpoi DECIZIE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completul, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Căldare Ion împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, admis apelul declarat de către Căldare Ion, casată hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 03 iulie 2012 şi emisă o nouă hotărâre de admitere parţială a acţiunii, c o n s t a t ă La 06 decembrie 2012, Căldare Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii a indicat că prin sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 24 martie 2003 a fost încasat de la condamnaţii Cernega Gheorghe şi Bivol Igor suma de 8530 lei şi de 1960 lei cu titlu de prejudiciu material, hotărârea devenind irevocabilă la 03 aprilie 2003. Menţionează că la 24 martie 2003, au fost eliberate titlurile executorii nr. 1-271 şi 1-273, în baza cărora au fost intentate proceduri de executare, însă prin încheierile Oficiului de Executare Ialoveni din 28 septembrie 2005, a fost dispusă restituirea acestora creditorului urmăritor.

Indică că la 11 ianuarie 2007, în mod repetat a depus la Oficiul de Executare Ialoveni spre executare silită titlurile menţionate, iar prin încheierile din 11 ianuarie 2007 ale executorului judecătoresc, au fost intentate noi proceduri de executare. 1 Susţine că la 19 februarie 2007, s-a adresat cu petiţie Departamentului de executare al Ministerului Justiţiei privind neexecutarea sentinţei Judecătoriei Ialoveni din 24 martie 2003. Prin scrisoarea nr. C-214/07 din 15 martie 2007, Departamentul de Executare i-a comunicat, că debitorii nu dispun de bunuri ce ar putea fi urmărite în scopul achitării datoriei, fapt pentru care este imposibilă executarea la moment a hotărârii judecătoreşti.

Totodată, i-a comunicat că Gheorghe Cernega se află în detenţie, iar Igor Bivol nu se află la domiciliu, iar potrivit art. 65 Cod de Executare, căutarea debitorului Bivol Igor va fi posibilă doar după înaintarea cererii în instanţa de judecată cu privire la anunţare în căutare a debitorului. Drept urmare, indică că la 25 octombrie 2007 s-a adresat cu cerere în judecată privind căutarea debitorilor Bivol Igor şi Cernega Gheorghe, iar prin încheierea Judecătoriei Ialoveni din 20 decembrie 2007, demersul în privinţa lui Bivol Igor a fost admis şi anunţat în căutare, iar în privinţa lui Cernega Gheorghe demersul a fost respins, drept temei fiind reţinut faptul că acesta se află în loc de detenţie.

Reţine că până în prezent sentinţa Judecătoriei Ialoveni din 24 martie 2003 nu a fost executată, fiindu-i astfel încălcate prevederile art. 6 al CEDO. Solicită repararea prejudiciului material în mărime de 10490 lei, a prejudiciului moral în mărime de 100000 lei, şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 55,5 lei Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun. Chişinău din 03 iulie 2012, a fost admisă parţial acţiunea, constatată încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii Judecătoriei Ialoveni din 24 martie 2003, fiind încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Căldare Ion prejudiciul moral în mărime de 4000 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, a fost respins apelul declarat de către Ministerul Finanţelor şi admis apelul declarat de către Căldare Ion, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul lui Căldare Ion suma de 10490 cu titlu de prejudiciu material, suma de 10000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La 21 martie 2013, Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârea primei instanţei cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată şi emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Consideră că nu au fost elucidate şi constatate circumstanţele esenţiale ale pricinii, circumstanţele constatate de către instanţele inferioare nefiind confirmate prin probe veridice şi pertinente. Susţine că instanţele inferioare nu au ţinut cont de principiul reparării echitabile şi rezonabile a daunei morale şi materiale. Indică că titlu executoriu nr. 1-217/2003 emis de către Judecătoria Ialoveni a parvenit spre executare la Oficiul de Executare Ialoveni la 11 ianuarie 2007, în baza căruia a fost intentată procedura de executare, debitorului fiindu-i stabilit termen de executare benevolă.

2 Menţionează că prin încheierea executorului judecătoresc din 18 ianuarie 2007 în scopul asigurării executării, au fost aplicate restricţii în adresa organelor abilitate în scopul neadmiterii înstrăinării de către debitor a bunurilor ce le deţine cu drept de proprietate. Afirmă că, în urma acţiunilor de executare, s-a stabilit că debitorul Cernega Gheorghe nu deţine în proprietate bunuri care ar putea fi urmărite în contul achitării creanţei, motiv pentru care a fost întocmit proces verbal, iar prin încheierea executorului judecătoresc din 26 februarie 2007, documentul executoriu a fost restituit creditorului-urmăritor fără executare. Apreciază ca fiind neîntemeiate hotărârile judecătoreşti emise pe marginea pricinii în cauză, deoarece faptul că intimatul nu a prezentat probe concludente care ar demonstra suportarea prejudiciului moral.

Invocă că potrivit art. 1 alin. (2) a legii nr. 87, aplicarea şi interpretarea termenilor din prezenta lege se face prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei europene a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Întru susţinerea poziţiei sale invocă cauza Sanglier vs. Frane, prin care Înalta Curte a statuat că deşi executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de orice instanţă trebuie privită ca o parte integrantă a procesului în sensul art. 6 al Convenţiei, aceasta nu înseamnă că un stat poate fi găsit responsabil de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti din cauza insolvabilităţii debitorului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului nu rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 30 ianuarie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la data 28 februarie 2013, fapt confirmat prin scrisoare de însoţire (f.d. 70). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 21 martie 2013 este în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), f) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. Pe parcursul examinării cauzei a fost stabilit cu certitudine că, Căldare Ion, făcând uz de noul remediu intern, prin prezenta acţiune, solicită încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 100000 lei cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a sentinţei Judecătoriei Ialoveni din 24 martie 2003 şi repararea prejudiciului material în mărime de 10490 lei, sumă adjudecată prin sentinţa a cărei executare se solicită şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 55 lei.

Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect al litigiului repararea prejudiciului material şi moral, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii, dispunând repararea prejudiciului moral în mărime de 3 4000 lei, pretenţiile cu privire la repararea prejudiciului material au fost respinse, drept temei reţinând că statul nu răspunde de datoria debitorilor Judecând apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe, instanţa de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului declarat de către Ministerul Finanţelor şi temeiniciei apelului declarat de către Căldare Ion, dispunând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere parţială a acţiunii, prin care s-a dispus încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul Ministerului Finanţelor prejudiciu material în mărime de 10490 lei, prejudiciu moral în mărime de 10000 lei şi cheltuieli de judecată în mărime de 55 lei.

Întru susţinerea temeiniciei concluziei date instanţa de apel s-a referit la faptul că organele de executare nu au întreprins toate măsurile necesare prevăzute de lege pentru executarea titlului executoriu, drept motiv pentru care sunt justificate pretenţiile lui Căldare Ion de reparare a prejudiciului material şi moral. Instanţa de recurs constată, însă, că fiind, la soluţionarea pricinii, stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţelor de judecată şi soluţia dată în sensul admiterii acţiunii sunt incorecte, fapt ce rezultă din interpretarea greşită a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate la caz, fapt ce impune casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine prevederile art. 2 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, care indică că, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

Potrivit dispoziţiilor art.4 al.(2) al Legii, instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti prezintă Ministerului Finanţelor un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar, iar al.(3) al acestui articol stipulează că raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor. Astfel, din actele cauzei rezultă că prin sentinţa Judecătoria Ialoveni din 24 martie 2003 a fost încasat din contul lui Cernega Gheorghe în beneficiul lui Căldare 4 Ion suma de 8530 lei, iar din contul lui Bivol Ion în beneficiul lui Căldare Ion suma 1960 lei. Sentinţe menţionate au servit drept temei pentru emiterea titlurilor executorii nr. 1-273 şi 1-271.

Prin încheierea Oficiului de Executare Ialoveni din 28 septembrie 2005 a fost restitui titlu executoriu nr. 1-271 creditorului urmăritor, drept temei fiind invocată imposibilitatea executării ca urmare a lipsei de bunuri a debitorului şi locul de trai al acestuia nefiind cunoscut, iar prin încheierea din 28 septembrie 2005 a fost dispusă restituirea titlului executoriu nr. 1-273, de altfel fiind invocată imposibilitatea executării acestuia, ca urmare a lipsei bunurilor şi necunoaşterea locului aflării debitorului. Tot actele cauzei denotă că ca urmare a demersului înaintat de Călcare Ion, prin încheierile din 11 ianuarie 2007 au fost primite şi intentată repetat procedura de executare, fiind acordat debitorilor Cernega Gheorghe şi Bivol Igor termen de 15 zile pentru executarea benevolă a titlurilor executorii.

(9, 10) Din raportul prezentat de către Executorul Judecătoresc Rusnac Elena, rezultă că prin procesul-verbal din 26 februarie 2007 a fost constatată imposibilitatea de executare a documentului executoriu şi că debitorul Cernega Gheorghe Efim nu dispune de bunuri care ar putea fi sechestrate în contul achitării datoriei, ceea ce a servit drept temei pentru emiterea încheierii de restituire a titlului executoriu. Aici, instanţa de recurs ţine să menţioneze că prin răspunsul Departamentului de Executare a Ministerului Justiţie din 15 martie 2007, i-a fost comunicat lui Căldare Ion că conform informaţiei furnizate de către Primăria s. Hansca s-a stabilit că Gheorghe Cernega se află în detenţie, iar locul aflării a lui Igor Bivol este necunoscut.

Totodată s-a atestat că debitorii nu dispun de bunuri ce ar putea a fi urmărite în contul stingerii datoriei (f.d. 12). Drept urmare, prin Încheierea Judecătoriei Ialoveni din 20 decembrie 2007 a fost admis demersul lui Căldare Ion şi a fost anunţat în căutare Bivol Igor, iar în privinţa anunţării în căutare pe Cernega Gheorghe demersul a fost respins ca neîntemeiat, fiind invocat că ultimul se află în locurile de detenţie. Reieşind din circumstanţele constatate, instanţa de recurs conchide că, autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti, statul Republica Moldova a întreprins toate măsurile rezonabile pentru a asigura executarea hotărârii, faţă de debitorii Cernega Gheorghe şi Bivol Igor, în vederea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Deşi la caz se constată încălcarea dreptului la executarea sentinţei judecătoreşti în termen rezonabil, însă vina în neexecutarea acestora nu poate fi imputată organelor de executare, respectiv circumstanţă în cauză nu poate genera survenire răspunderii a statului faţă de Căldare Ion în cauzarea prejudiciului material şi moral. Reieşind din constatările relatate instanţa de recurs conchide că acţiunea a lui Căldare Ion, prin care se pretinde repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a sentinţelor Judecătoriei Ialoveni din 24 martie 2003, este una neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

În susţinerea netemeiniciei acţiunii instanţa de recurs invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume, Hotărârea CEDO din 29 noiembrie 2005, la cererea nr. 15840/02 Griţco v. Moldova – în care Curtea reaminteşte, că dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 §1, ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui Stat 5 Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă şi obligatorie să rămână neexecutată în detrimentul unei părţi.

Executarea unei hotărâri pronunţate de orice instanţă trebuie, prin urmare, privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul articolului 6 (a se vedea Hornsby v. Greece, hotărâre din 19 martie 1997, Reports 1997-11, p.510, §40, şi Burdov v. Russia, mr.59498/00, §34, 7 mai 2002). Or, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi întârziată nejustificat (a se vedea Immobiliare Saffi v. Italy [GC], nr.22774/93, CEDO 1999-V, §66, care s-a referit la o hotărâre judecătorească îndreptată împotriva unei persoane fizice, executarea căreia cerea autorităţilor de stat luarea unor acţiuni concrete). Totodată Curtea notează, că responsabilitatea statului pentru executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva unei companii private nu se extinde mai departe decât până la implicarea organelor de stat în procedurile de executare (a se vedea Shestakov v. Russia (dec), nr.48757/99).

Mai mult, principiul conform căruia hotărârile judecătoreşti trebuie executate nu poate fi interpretat ca obligând statul să răspundă pentru un debitor privat, în caz de insolvabilitate a acestuia. În asemenea circumstanţe, executarea unei hotărâri judecătoreşti în care debitor este o persoană privată, instanţa de recurs reiterează că responsabilitatea Statului nu se extinde dincolo de procedura de executare, iar sarcina autorităţilor naţionale în asemenea cauze este de a pune la dispoziţia creditorului un mecanism - (organele de executare, executori judecătoreşti), dar nu de a se substitui debitorul şi a achita sumele indicate în hotărârile judecătoreşti.

Din aceste considerente, sunt apreciate drept neîntemeiate pretenţiile lui Căldare Ion cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 10490 lei, or, existenţa unor drepturi şi libertăţi nu implică şi exercitarea acestora abuzivă, cu rea credinţă, scopul fiind câştigarea procesului indiferent dacă a fost sau nu lezat un drept recunoscut de lege. În sprijinul aceste concluzii instanţa de recurs notează, că Căldare Ion pretinde repararea prejudiciului moral, invocând în substanţă articolul 6 CEDO violarea drepturilor la un proces echitabil prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, însă în afara afirmaţiilor recurentului nici un alt element de probă nu a confirmat existenţa culpabilităţii organelor de executare în procesul de executarea a hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Cu referire la dispoziţiile enunţate şi reieşind din faptul că întru constatarea încălcării dreptului la executarea hotărârii judecătoreşti în termen rezonabil cu încasarea corespunzătoare a prejudiciului, instanţa urmează să dea apreciere condiţiilor de executare a hotărârii judecătoreşti, or pe marginea celor expuse se denotă faptul că Statul Republica Moldova, în persoana organelor de executare a întreprins toate măsurile rezonabile de executare a hotărârii judecătoreşti, vina acestora în tergiversarea executării hotărârii neputând fi imputată. Prin urmare, urmează a fi respinsă şi acţiunea în partea recuperării prejudiciului moral, or încasarea prejudiciului moral este o pretenţie ce reiese din încălcarea termenului de executare a hotărârii, încălcare ce urma a fi imputabilă organelor de executare, pe când n speţa de faţă nu au fost prezentate dovezi care ar confirma vinovăţia organelor de executare.

6 Din considerentele expuse şi având în vedere faptul, că circumstanţele pricinii au fost stabilite de către instanţele judecătoreşti, însă normele de drept material au fost interpretate eronat şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, în mod raţional şi justificat, instanţa de recurs ajunge la concluzia de a respinge acţiunea lui Căldare Ion ca fiind neîntemeiată. Faţă de cele ce preced şi având în vedere că la judecarea pricinii de către instanţele ierarhic inferioare, fiind stabilite circumstanţele de fapt, însă au fost interpretate eronat probele administrate, precum şi încălcate şi interpretate greşit normele de drept material, completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al RM, a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanşe şi a emite o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, Completul Colegiului, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se admite recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03 iulie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Căldare Ion împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge acţiunea lui Căldare Ion împotriva Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului material şi moral cauzat prin încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 7