2rac-236/13 — Încasarea sumei şi dobînzii de întîrziere

prima instanţă: G. Lungu dosar nr. 2rac-236/12 instanţa de apel: E. Clim, M. Anton, I. Secrieru DECIZIE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ialciscom” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Moldova AstroVaz” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Ialciscom” cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ialciscom” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 22 iunie 2011, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 12 iulie 2011, CA „Moldova AstroVaz” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Ialciscom” cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere.

În motivarea acţiunii a indicat că între Companie, în calitate de asigurător, şi pârât, în calitate de asigurat, au fost încheiate multiple contracte de asigurare conform căror asigurătorul s-a obligat să plătească asiguratului despăgubirea de asigurare la producerea riscului asigurat, iar pârâtul şi-a asumat obligaţia achitării primelor de asigurare corespunzătoare. Menţionează că conform art. 1301 Cod civil coroborat cu art. 13 al Legii cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 şi a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite.

Susţine că potrivit actului de verificare a decontărilor vizând situaţia acestora la 28 februarie 2011, SRL „Ialciscom” datorează Companiei de Asigurări suma de 385987 lei. Afirmă că după mai multe adresări verbale, cât şi scrise în vederea stingerii datoriilor acumulate, soldate cu promisiuni nerealizate ale pârâtului, la 22 martie 2011 în adresa pârâtului a fost expediată o pretenţie scrisă nr. 805 prin care s-a solicitat achitarea sumei datorate în termen de zece zile bancare, însă la 18 aprilie 2011 a fost recepţionat răspunsul SRL „Ialciscom”, prin care ultima şi-a recunoscut parţial datoria creată, indicând că aceasta urmează a fi achitată în decurs de un an. Indică că la 11 mai 2011 pârâtul a achitat la contul de decontare a companiei doar suma de 20000 lei, datoria de bază nefiind stinsă.

Solicită încasarea de la SRL „Ialciscom” în beneficiul CA „Moldova Astrovaz” SRL sumei datorate în mărime de 365987 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare CA „Moldova Astrovaz” SRL a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând încasarea din contul SRL „Ialciscom” în beneficiul CA „Moldova Astrovaz” SRL a sumei datorate în mărime de 199643 lei, dobânda de întârziere în mărime de 108235,17 lei şi a taxei de stat în sumă de 10979,61 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 22 iunie 2012 acţiunea a fost admisă parţial, încasat de la SRL „Ialciscom” în beneficiul CA „Moldova Astrovaz” SRL datoria contractuală în sumă de 143264 lei, dobânda de întârziere în sumă de 108235,17 lei şi taxa de stat în sumă de 10979, 61 lei, iar în total suma de 262478,78 lei.

Totodată a fost încasat de la SRL „Ialciscom” taxa de stat neachitată în sumă de 1555,68 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către SRL „Ialciscom” şi menţinută hotărârea primei instanţe. De asemenea a fost încasat din contul SRL „Ialciscom” în beneficiul CA „Moldova Astrovaz” SRL suma de 22634,96 lei în calitate de cheltuieli pentru asistenţă juridică. La 05 martie 2013, SRL „Ialciscom” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea pretenţiilor cu privire la dobânda de întârziere şi cheltuielile pentru asistenţă juridică.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând că prima instanţă în mod eronat a interpretat normele de drept şi anume că contractele de asigurare îşi produc efectele juridice numai de la data când s-a plătit suma de asigurare, reţinând în acest sens prevederile art. 513 şi 603 alin. (1) Cod civil. Consideră că de către instanţe eronat au fost interpretate prevederile art. 1322 alin. (1) Cod civil, care indică că asiguratul este obligat la plata primei de asigurare doar la eliberarea poliţei, precum şi art. 1308 Cod civil, ce stipulează că dovada încheierii contractului de asigurare rezultă din trimiterea poliţei de asigurare. Susţine că hotărârea primei instanţe şi decizia instanţei de apel au fost adoptate contrar normelor de drept procedural, iar soluţia adoptată este bazată pe aplicarea eronată a normelor de drept material şi aprecierea incompletă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei.

Menţionează că în perioada anilor 2005-2011 intimatul a acordat societăţii SRL „Ialciscom” servicii în domeniul asigurărilor, iar instanţele de judecată au negat termenul de prescripţie de încasare a plăţilor şi nu a reflectat care anume plăţi sunt încasate pentru care perioadă şi în baza cărui contract de asigurare . Prin acţiunea în cauză, compania de asigurări pretinde că a eliberat un număr mai mare de poliţe de asigurare decât a achitat societatea, în aşa fel formându-se datoria litigioasă. 2 Insistă că a achitat toate poliţele de asigurare eliberate în adresa sa de compania de asigurări, în baza facturilor fiscale perfectate de ultimul.

Menţionează că actul de verificare a decontărilor reciproce atestă o datorie de 143264 lei, datoria formată pentru anii 2005 – 2011. Afirmă că intimatul recunoaşte faptul că la încheierea contractului de asigurare, asiguratului i sa eliberează poliţa de asigurare şi un exemplar de contract de asigurare, iar asiguratului i se eliberează şi factura de expediţie, imediat sau într-o altă zi apropiată. Consideră că de instanţele de judecată nu a fost probată existenţa datoriilor pentru un număr mai mare de poliţe eliberate decât cele achitate. Insistă că urmează a fi apreciate critic afirmaţiile intimatului precum că societatea necorespunzător şi-a executat obligaţia contractuală de plată a poliţelor eliberate, deoarece primirea acestora generează obligaţii în sarcina asiguratului, iar pe de altă parte - eliberarea facturilor în cazul poliţelor RCA şi „carte verde” nici nu este obligatorie, acestea însuşi constituind documente primare cu regim special.

Susţine că ignorarea documentelor contabile de către instanţele de judecată la adoptarea soluţiilor vin în contradicţie cu materialele pricinii civile, deoarece în actele dosarului există suficiente dovezi că relaţiile între părţile litigioase au avut la bază, pe durata lor, anume documentele contabile primare reglementate de normele imperative ale Legii contabilităţii. Afirmă că analiza istoricului acestor relaţii economice denotă faptul că achitările societăţii pentru serviciile de asigurare acordate de CA „Moldova AstroVaz” SRL se efectuau în baza facturilor fiscale, acestea fiind eliberate şi pentru poliţele RCA, cât şi „carte verde”.

Consideră că instanţele de judecată în mod eronat au interpretat prevederile art. 1322 alin. (1) Cod civil şi anume solicitarea companiei de asigurări la plată a poliţelor de asigurare, deoarece contractul de asigurare este unul de adeziune, adică asigurătorul oferă asiguratului contractul, iar ultimul doar aderă sau nu la el, în redacţia oferită, şi de la analiza textuală a acestora. Indică că valabilitatea lor a fost condiţionată de achitarea primei de asigurare, iar în lipsa achitării primei de asigurare, aceste contracte nu sunt valabile şi deci nu produc careva efecte juridice. Afirmă că intimatul nu a prezentat probe care ar atesta care anume poliţe au fost achitate şi care nu au fost achitate, dar s-a axat doar pe faptul prezentării unui extras din contabilitate vizând datoriile formate în baza poliţelor de asigurare.

Insistă că instanţele au interpretat şi aplicat eronat legea, incorect au apreciat circumstanţele de fapt a pricinii civile, greşit au aplicat normele de drept procedural, motiv pentru care solicită casarea integrală a hotărârilor instanţelor de judecată. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 15 ianuarie 2013 a fost expediată în adresa recurentului la 28 ianuarie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 276). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 05 martie 2013 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care 3 urmează a fi admis cu modificarea deciziei instanţei de apel în parte încasării cheltuielilor pentru asistenţă juridică din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel. Înaintând acţiunea în judecată împotriva SRL „Ialciscom”, CA „Moldova Astrovaz” SRL, concretizându-şi cerinţele, a solicitat încasarea din contul SRL „Ialciscom” în beneficiul CA „Moldova Astrovaz” SRL a sumei datorate în mărime de 199643 lei, dobânda de întârziere în mărime de 108235,17 lei şi a taxei de stat în sumă de 10979,61 lei.

Fiind investită cu judecarea apelului în cauză dată, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea a fost admisă parţial şi a fost încasat de la SRL „Ialciscom” în beneficiul CA „Moldova Astrovaz” SRL datoria contractuală în sumă de 143264 lei, dobânda de întârziere în sumă de 108235,17 lei şi taxa de stat în sumă de 10979, 61 lei, iar în total suma de 262478,78 lei. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că între CA „Moldova Astrovaz” SRL, în calitate de asigurător şi SRL „Ialciscom”, în calitate de asigurat, au fost încheiate multiple contracte de asigurare, fapt care nu a fost negat de SRL „Ialciscom”.

Conform art. 1301 Cod civil, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. La fel şi art. 1316 alin. (1) lit. c) Cod civil, indică că asiguratul este obligat să plătească la timp primele de asigurare. După cum atestă actele cauzei, SRL „Ialciscom” în cadrul judecării pricinii în prima instanţă, cât şi instanţa de apel nu a negat faptul că are înregistrate datorii faţă de CA „Moldova Astrovaz” SRL, în baza contractelor de asigurare, ci dimpotrivă a recunoscut parţial acţiunea cu privire la datoria contractuală acumulată faţă de compania de asigurări în mărime de 143264 lei, în acest sens prezentând şi actul de verificare a decontărilor reciproce pentru perioada 01 ianuarie 2005 – 30 iunie 2012 (f. d. 47-48).

Faptul recunoaşterii de către SRL „Ialciscom” a datoriei faţă de CA „Moldova Astrovaz” SRL în mărimea de 143264 lei se confirmă şi prin procesul-verbal al şedinţei de judecată a primei instanţe din 18 iunie 2012, unde se oglindeşte că reprezentantul SRL „Ialciscom” chiar în susţinerile verbale a indicat că recunoaşte parţial acţiunea şi anume: datoria contractuală în suma indicată, precum dobânda de întârziere de 108235,17 lei şi cheltuielile pentru taxa de stat în sumă de 10979,61 lei (f. d. 226, 226 verso). În conformitate cu art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. În conformitate cu art. 131 alin. (4) CPC, dacă o parte recunoaşte în şedinţă de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegaţiei judiciare faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia 4 dovedirii lor.

Recunoaşterea se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Recunoaşterea expusă în scris se anexează la materialele dosarului. Reieşind din constatările relatate şi prevederile enunţate, instanţa de recurs constată drept corectă soluţia instanţelor de judecată cu privire la încasarea din contul SRL „Ialciscom” în beneficiul CA „Moldova Astrovaz” SRL a datoriei contractuale în sumă de 143264 lei. Prin urmare, sunt apreciate critic argumentele recurentului aduse în dezacordul cu decizia instanţei de apel în partea menţionată, deoarece acestea se combat prin constatările relatate, mai mult ca atât că însăşi SRL „Ialciscom” în cererea sa de apel declarată împotriva hotărârii primei instanţe nu a contestat hotărârea primei instanţe în partea prin care s-a dispus încasarea sumei de 143264 lei, fapt ce în plus indică la netemeinicia argumentelor formulate împotriva deciziei instanţei, prin care a fost menţinută soluţia primei instanţe în partea dată.

În această ordine de idei, instanţa de recurs reţine şi faptul că în timp ce la caz s-a constatat neexecutarea în termen şi în modul stabilit a prevederilor contractuale de către SRL „Ialciscom”, temeinic instanţele de judecată cu referire la prevederile art. 619 Cod civil, care reglementează dobânda de întârziere, au găsit întemeiată şi pretenţia CA „Moldova Astrovaz” SRL cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 108235,17 lei. În acest context, nu poate fi reţinut argumentul recurentului cu referire la faptul că contractele de asigurare nu stabilesc obligaţia de achitare a dobânzii de întârziere, ci doar a penalităţii, deoarece, după cum corect a remarcat instanţa de apel, în cazul dat prevederile art. 619 alin. (2) Cod civil sunt aplicabile indiferent de invocarea acestora în clauzele contractuale.

Or, SRL „Ialciscom” având obligaţia de a achita primele de asigurare la data stabilită de contracte, nu şi-a executat această obligaţie în termenul stabilit, iar întârzierea în executarea obligaţiilor pecuniare are drept consecinţă plata dobânzii de întârziere. Mai cu seamă instanţa de recurs va reitera că şi pretenţia cu privire la încasarea dobânzii de întârziere a fost recunoscută de către reprezentantul SRL „Ialciscom” în cadrul judecării pricinii în prima instanţă, ce se confirmă prin procesul-verbal al şedinţei de judecată din 18 iunie 2012 (f. d. 226), iar careva observaţii asupra acestui proces-verbal, conform art. 275 alin. (6) CPC, de către recurent nu au fost formulate, respectiv, situaţiei date, la fel, sunt aplicabile dispoziţii art. 131 alin. (4) CPC, citate mai sus.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs în sensul celor descrise. Totodată, se va menţiona că în conformitate cu art. 96 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile.

5 Cu referire la prevederile normei enunţate instanţa de recurs, în virtutea competenţei sale de a mări sau de a micşora onorariile avocaţilor, constată că instanţa de apel nejustificat a încasat în din contul SRL „Ialciscom” în beneficiul CA „Moldova Astrovaz” SRL cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică suma în mărime de 22634,96 lei, deoarece sumă dată este disproporţional de mare în raport cu complexitatea cauzei, aceasta urmând a fi micşorată până la 10000 lei, cuantum care s-ar egala cu cheltuieli reale, necesare şi rezonabile în prezentul litigiu.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul declarat de către SRL „Ialciscom” şi a modifica decizia instanţei de apel, micşorând cuantumul cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice încasat din contul SRL „Ialciscom” în beneficiul CA „Moldova Astrovaz” SRL de la 22634,96 lei până la 10000 lei, iar în rest de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Ialciscom”.

Se modifică decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Companiei de Asigurări „Moldova AstroVaz” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „Ialciscom” cu privire la încasarea sumei şi dobânzii de întârziere în partea încasării cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice, după cum urmează: Se micşorează cuantumul cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice încasat din contul Societăţii cu Răspundere Limitată „Ialciscom” în beneficiul Companiei de Asigurări „Moldova AstroVaz” Societate cu Răspundere Limitată de la 22634,96 (douăzeci şi două mii şase sute treizeci şi patru lei şi nouăzeci şi şase bani) lei până la 10000 (zece mii) lei.

În rest decizia Curţi de Apel Chişinău din 15 ianuarie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Ialoveni din 22 iunie 2011 se menţin. Decizia este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Nicolae Clima Ala Cobăneanu 6