3ra-837/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă – N. Craiu dosarul nr. 3ra-837/13 DECIZIE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Svetlana Novac, Tatiana Vieru, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, intervenient accesoriu FCP „Lăcătuş” societate cu răspundere limitată cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 21 august 2012, Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (în continuare ANRE), intervenient accesoriu FCP „Lăcătuş” societate cu răspundere limitată, solicitînd anularea hotărîrilor ANRE nr. 473 din 07 iunie 2012, nr. 474 din 07 iunie 2012 şi 475 din 12 iunie 2012. În motivarea acţiunii, reclamantul SRL „Chişinău-Gaz” a indicat că, la data de 18.06.2012 în adresa SRL „Chişinău-Gaz” a parvenit hotărîrea Consiliului de administrare al ANRE nr. 475 din 12 iunie 2012, privind teritoriul autorizat al titularului de licenţă SRL „Chişinău-gaz”,

precum şi anexele nr. 1 la Condiţiile la licenţa seria AA nr. 064742 din 17.11.2011, furnizarea gazelor naturale la tarife reglementate, modificată; şi la Condiţiile la Licenţa seria AA nr. 064579 din 15.11.1999, distribuţia gazelor naturale. Astfel, prin modificările respective din lista localităţilor în care titularul Licenţei SRL „Chişinău-Gaz” este autorizat să desfăşoare activitatea de distribuţie şi de furnizare a gazelor a fost exclusă o parte esenţială din aceasta fiind introdus în calitate de titular de licenţă FCP „Lăcătuş” SRL. Totodată, SRL „Lăcătuş” a înaintat scrisoarea prin care i-a informat că prin Hotărîrea nr. 473 din 07.06.2012, i-au fost eliberate licenţe pentru furnizarea şi distribuţia gazelor naturale la tarife reglementate.

Astfel, conform anexelor la licenţă, SRL „Lăcătuş” urmează să desfăşoare activitatea în or. Cricova şi anume cartierele locative noi nr. 3 şi nr. 4, în acelaşi timp SRL „Chişinău-gaz” deţinînd licenţele respective pentru desfăşurarea activităţii pe întreg teritoriul or. Cricova. Astfel, socoate că, ANRE a lezat dreptul acordat SRL „Chişinău-Gaz” prin limitarea teritoriului autorizat fără un temei legal, excluzînd cartierele nr. 3 şi 4 din or. Cricova şi acordîndu-l SRL „Lăcătuş”. Se mai face referire la art. 7 alin. 7 al Legii cu privire la gazelele naturale nr. 123 din 23.12.2009 unde „Operatorul reţelei de transport, operatorii reţelelor de distribuţie şi furnizorii de gaze naturale la tarife reglementate î-şi desfăşoară activitatea licenţiată pe teritoriul specificat de Agenţie în condiţiile licenţei dacă pe acel teritoriu nu-şi desfăşoară activitatea un alt titular de licenţă pentru activitate de acelaşi tip”.

Indică că hotărîrea ANRE nr. 473 prin care a fost eliberată licenţa SRL „Lăcătuş” pentru genul de activitate „furnizarea gazelor naturale la tarife reglementate” şi Hotărîrea nr. 474 prin care s-a autorizat teritoriul în cartierele locative nr. 3 şi 4 din or. Cricova, mun. Chişinău au fost adoptate la data de 07.06.2012, iar Hotărîrea privind modificarea teritoriul autorizat al SRL „Chişinău- gaz” nr. 475 a fost aprobată la data de 12.06.2012 şi prin urmare în această perioadă în acelaşi teritoriu activau doi titularul de licenţă, fapt ce contravine prevederilor articolului sus citat.

Suplimentar menţionează, că conform art. 19 alin. 1 al Legii cu privire la gazele naturale nr. 123 din 15.12.2009, „licenţa poate fi modificată atît la iniţiativa titularului, cît şi la iniţiativa Agenţiei în cazul intervenirii unor circumstanţe esenţiale”, iar în cazul respectiv socoate că, nu poate fi vorba despre circumstanţe esenţiale în cazul în care teritoriul respectiv, încă din anul 1999 a fost atribuit prin licenţă întru desfăşurarea activităţii de distribuţie şi de furnizare a gazelor naturale SRL „Chişinău-Gaz”. Se arată că la data de 06.07.2012 SRL „Chişinău-Gaz” în vederea respectării procedurii a înaintat o cerere prealabilă către ANRE prin care a solicitat anularea Hotărîrii nr. 473 din 07.06.2012 şi nr. 475 din 12.06.2012.

Drept răspuns la cererea prealabilă în adresa SRL „Chişinău-Gaz” a parvenit scrisoarea înregistrată cu nr. 486-D din 23.07.2012, prin care s-a respins solicitarea acestuia de a anula deciziile date. În calitate de unic argument, Agenţia a invocat faptul că, în cadrul şedinţei de lucru organizată de ANRE la data de 07.06.2012 cu participarea reprezentanţilor Primăriei or. Cricova şi FPC „Lăcătuş” reprezentantul SRL „Chişinău-Gaz” a informat participanţii la şedinţă că titularul licenţelor SRL „Chişinău-Gaz” se va conforma hotărîrii Agenţiei privind autorizarea activităţii FPC „Lăcătuş” SRL în cartierele locative noi nr. 3 şi nr. 4 din or. Cricova, mun. Chişinău şi nu are obiecţii la Hotărîrea ANRE adoptată în acest sens.

Consideră că acestea sunt nişte afirmaţii neconcludente, iar Agenţia nu a prezentat careva înscrisuri ce ar proba afirmaţiile înaintate drept argument în răspunsul nr. 486-D. Prin urmare consideră hotărîrile contestate ca ilegale ce afectează direct interesele SRL „Chişinău-Gaz”, indicînd că furnizarea şi distribuţia gazelor naturale este activitatea de bază a titularului de licenţă. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012 acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată. La 21 februarie 2013 SRL „Chişinău-Gaz” a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea integrală a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrea contestată, considerînd-o neîntemeiată, pe motiv că de către instanţă nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, incorect a aplicat şi a interpretat normele de drept material. Mai mult ca atît, menţionează că nu poate fi de acord cu opinia primei instanţe că Hotărîrea ANRE nr.743 din 07.06.2012 este un act administrativ cu caracter individual, atîta timp cît aceasta afectează în mod direct drepturile şi interesele SRL „Chişinău-Gaz” fiind limitat esenţial şi fără un temei legal concludent teritoriul autorizat pentru desfăşurarea activităţii licenţiate. Prin urmare, SRL „Chişinău-Gaz” este absolut îndreptăţit de a solicita anularea actului administrativ emis de ANRE, prin care au fost lezate drepturile sale.

Alt argument invocat de instanţă în motivarea hotărîrii sale este faptul că potrivit jurisprudenţei CEDO licenţa este considerată un „bun” iar „licenţa pentru furnizare a gazelor naturale este indiscutabil un „bun” asupra căruia SRL „Lăcătuş” are un drept de proprietate”. Astfel şi licenţa care a fost eliberată SRL „Chişinău- Gaz” reprezintă un „bun” asupra căruia aceasta are tot dreptul de proprietate. Indică că licenţele de furnizare şi distribuţie a gazelor naturale au fost eliberate de ANRE pentru SRL „Chişinău-Gaz” încă din 1999, 2011, iar pentru FPC „Lăcătuş” SRL prin hotărîrile invocate la data de 07.06.2012. Prin urmare, ANRE a încălcat dreptul de proprietate al SRL „Chişinău-Gaz” asupra licenţei sale, fiindu-i limitat teritoriul autorizat pentru desfăşurarea activităţii licenţiate.

Rezultă că Agenţia, fără careva temei juridic, a limitat drepturile SRL „Chişinău-Gaz” în favoarea unui alt titular de licenţă, iar acest fapt constituie o încălcare gravă a prevederilor constituţionale. La 01 aprilie 2013 Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, cît şi FCP „Lăcătuşul” SRL a depus referinţe prin care şi-au exprimat dezacordul cu recursul declarat de SRL „Chişinău-Gaz”, solicitînd respingerea acestuia, cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărîrii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. În cadrul examinării pricinii s-a constatat că, FCP „Lăcătuş” SRL a obţinut licenţa pentru desfăşurarea activităţilor de distribuţie şi furnizare a gazelor naturale în temeiul declaraţiei şi documentelor care confirmă existenţa tuturor condiţiilor legale pentru desfăşurarea acestor genuri de activitate. Totodată, instanţa de recurs ţine să menţioneze ca veridice concluziile primei instanţe că hotărîrea ANRE nr. 473 din 07.06.2012, la fel ca şi Licenţa este un act administrativ cu caracter individual care atestă dreptul SRL „Lăcătuş” de a desfăşura genul de activitate specificat în licenţă.

În această ordine de idei, se constată că, acest fapt nu afectează în nici un fel drepturile SRL „Chişinău-Gaz” care dispune la fel de licenţă de furnizare şi distribuţie a gazelor naturale. Potrivit jurisprudenţei CEDO, licenţa de a desfăşura o anumită activitate a fost în mod constant considerată un „bun” în sensul art. 1, din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale, în sensul în care oferă persoanelor vizate un drept asupra unui interes material şi acesta indiferent de faptul dacă actul este de natură administrativă (cazul Bimer SA contra Moldovei nr. 15084/03 din 2007; Megadat.com SRL vs Moldovei nr. 21151/04 din 2008). Astfel prima instanţă corect a conchis că licenţa pentru furnizare a gazelor naturale este indiscutabil un „bun” asupra căruia SRL „Lăcătuş” are un drept de proprietate.

In conformitate cu prevederile art. 46 alin 1 din Constituţie dreptul de proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Potrivit prevederilor art. l al.(2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. În conformitate cu prevederile art.2 şi 3 din Legea contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ î1 constituie - actul administrativ cu caracter normativ sau individual; contractul administrativ; nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

În acelaşi context, noţiunea de „act administrativ” este reglementată atît în art.2 din Legea contenciosului administrativ, cît şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997 şi reprezintă o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art.24 al.(3) al Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. Această prevedere se regăseşte şi în art.118 alin. (1) CPC, potrivit căreia, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Prin urmare, pîrîtul în cadrul şedinţelor de judecată a probat prin probe concludente şi utile că hotărîrile contestate de recurent sunt legale şi întemeiate.

Astfel, prin hotărîrea ANRE nr. 475 din 12.06.2012 a fost modificată lista localităţilor menţionate în anexa de la condiţiile la Licenţa AA nr. 064742 din 17.11.2011 ce aparţine Titularului de licenţă SRL „Chişinău-Gaz”, iar Titularul de licenţă FPC „Lăcătuş” SRL a fost autorizat să desfăşoare activitatea de furnizare şi distribuţie a gazelor naturale pe teritoriul autorizat de Agenţie, şi anume cartierele locative noi nr. 3 şi nr. 4 din oraşul Cricova, mun. Chişinău. La caz urmează de menţionat că odată cu eliberarea avizului de racordare nr. 603 din 12.10.2009 de SRL „Chişinău-Gaz” au fost impuse Primăriei or. Cricova condiţii de montare a nodului de evidenţă a gazelor naturale în punctul de racordare a reţelelor de gaze naturale.

Astfel, reieşind din pct. 4 din Regulamentul privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” la deservire tehnică, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 683 din 18.06.2004, prevede că se permite ca deservirea tehnică a reţelelor de gaze să se facă şi de alte întreprinderi care au autorizaţia tehnică eliberată de organul abilitat în domeniul securităţii industriale, cu condiţia instalării aparatului de evidenţă a gazelor în punctul de delimitare, conform dreptului de proprietate asupra întreprinderilor de gaze.

La fel, conform pct. 71 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei nr. 415 din 25.05.2011, stabileşte că exploatarea şi deservirea tehnică a reţelelor de gaze şi instalaţiilor de racordare de către titularii de licenţă, alţii decît operatorul reţelei de distribuţie, la a căror reţele de gaze naturale se racordează reţelele beneficiarului de investiţii, impune obligaţia beneficiarului de investiţii să instaleze, din contul său, echipament de măsurare în punctul de delimitare la care se racordează aceste reţele de gaze naturale. Aceleaşi prevederi existau si în pct. 72 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al Agenţiei nr. 304 din 07.08.2008 (abrogat), cu care SRL „Chişinău- Gaz” era documentat, deoarece Regulamentul dat este considerat ca act normativ de reglementare.

Însă contrar acestor prevederi, SRL „Chişinău-Gaz” totuşi a impus obligaţia beneficiarului de investiţii să instaleze, din contul său, echipament de măsurare în punctul de delimitare, deci la acel moment SRL „Chişinău-Gaz” deja a prevăzut că în acest teritoriu nu va investi surse financiare pentru a-şi extinde reţelele de gaze naturale, impunînd aceste cheltuieli altor beneficiari. Colegiul menţionează că prima instanţa corect a indicat şi faptul că,după elaborarea proiectului reţelelor de gaze naturale (obiect. 0101/2 FPC „Metan K” SRL) acesta a fost avizat de autorităţile abilitate, inclusiv de SRL „Chişinău-Gaz”, prin ce s-a confirmat că au fost respectate şi îndeplinite cerinţele avizului de racordare.

Deci, nici la momentul avizării proiectului în cauză, SRL „Chişinău-Gaz” n-a considerat de a omite cerinţa obligatorie din avizul de racordare, faţă de beneficiarul de investiţii, de a exclude necesitatea instalării echipamentului de măsurare în punctul de delimitare, prin ce încă odată a confirmat intenţiile sale de a nu investi surse financiare în extinderea reţelelor de gaze naturale. Instanţa de recurs consideră că, Agenţia corect a utilizat prevederile art. 8, alin. (1), lit. a), lit. c) şi d) din Legea nr. 1525 - XIII din 19.02.1998 cu privire la energetică, care indică că obiectivul de bază al politicii energetice constă în limitarea activităţii monopoliste şi în stimularea concurenţei în energetică, acestea realizîndu- se prin crearea de condiţii pentru concurenţă şi liberalizarea pieţei de resurse energetice, preîntîmpinarea şi limitarea activităţilor monopoliste, cît şi reglementarea şi supravegherea activităţilor care constituie monopol natural.

Mai mult ca atît, potrivit art. 46, alin. (1) din Legea nr. 123 - XVIII din 23.12.2009 cu privire la gazele naturale, este stabilit că raporturile juridice dintre participanţii la piaţa gazelor naturale stabilită de Agenţie ca fiind necompetitivă se reglementează prin regulamente elaborate şi aprobate de Agenţie. Totodată, prin Hotărîrea Consiliului de administraţie al ANRE nr. 408 din 06.04.2011 „Cu privire la reglementarea pieţei gazelor naturale”, s-a stabilit ca fiind necompetitivă piaţa gazelor naturale în Republica Moldova. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că nu s-au prezentat probe ce ar stabili faptul că s-au conformat hotărîrii ANRE din 07 iunie 2012, pe motiv că în cadrul şedinţei de lucru organizată de ANRE la data de 07.06.2012 cu participarea reprezentanţilor SRL „Chişinău-Gaz”, Primăriei or.

Cricova şi FPC „Lăcătuş” SRL , reprezentantul SRL, „Chişinău-Gaz" a informat participanţii la şedinţă că titularul licenţelor „Chişinău-gaz" SRL se va conforma hotărîrii Agenţiei privind autorizarea activităţii FPC „Lăcătuş" SRL în cartierele locative noi nr. 3 şi nr. 4 din or. Cricova, şi nu are obiecţii la Hotărîrea Consiliului de administraţie al ANRE, adoptată în acest sens. Alte argumente invocate de recurentul SRL „Chişinău-Gaz”, în susţinerea poziţiei sale, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de prima instanţă, avînd la bază cumulul de probe, care au fost administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

Distinct de cele relatate şi avînd în vedere faptul că hotărîrea primei instanţe este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz”. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Chişinău-Gaz” împotriva Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, intervenient accesoriu FCP „Lăcătuş” societate cu răspundere limitată cu privire la contestarea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecători Galina Stratulat Svetlana Novac Tatiana Vieru Iurie Bejenaru