2rh-155/13 — Anularea ordinelor de sancţionare

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr.2rh-155/13 instanţa de apel: D.Manole, N.Traciuc, Gr. Zubati instanţa de recurs: Iulia Sîrcu, I.Vîlcov, Vera Macinskaia, Tudor Popovici, V.Clevadî, ÎNCHEIERE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, Valentina Clevadî examinînd cererea de revizuire declarată de către Întreprinderea de Stat „Camera Înregistrării de Stat”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Damaşcan Nicolae împotriva Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de Stat” cu privire la anularea sancţiunilor disciplinare, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 februarie 2013 prin care a fost admis recursul declarat de către Damaşcan Nicolae, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2011 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 octombrie 2011, fiind emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă: La 10 august 2010 Damaşcan Nicolae a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Camera Înregistrării de Stat” cu privire la anularea sancţiunilor disciplinare. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că din iulie 2007 a fost angajat la ÎS „Camera Înregistrării de Stat” în funcţia de registrator de stat, şef al Oficiului Teritorial Soroca, pe termen nedeterminat. La 22 decembrie 2009 prin ordinul nr.172-p i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de avertisment pentru neprezentarea pînă la 18.12.2009 a dării de seamă pe perioada 14 decembrie 2009 – 18 decembrie 2009. Referitor la sancţiunea disciplinară menţionată reclamantul a indicat că nu a prezentat darea de seamă la timp din motiv că a fost informat de către angajator că prin hotărîrea Guvernului R.M.

nr. 749 din 25 noiembrie 2009 ziua de 19 decembrie 2009 a fost declarată zi lucrătoare, iar despre hotărîrea Guvernului R.M. nr. 794 din 02 decembrie 2009, prin care data de 19 decembrie 2009 a fost substituită cu data de 12 decembrie 2009, nu a ştiut. La 28 decembrie 2009 prin ordinul nr.175-p i-a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare, pentru comiterea unor încălcări de ordin procedural şi material 1 la înregistrarea modificărilor referitor la cotele sociale şi a administratorului Î.M. „AMG-Magroselect” SRL. Menţionează reclamantul că anterior, nu a contestat ordinele nr.172-p din 22 decembrie 2009 şi nr.175-p din 28 decembrie 2009, deoarece nu a dorit să fie în relaţii ostile cu conducerea întreprinderii.

Prin ordinul nr. 92-p din 01 iunie 2010 a fost concediat din funcţia deţinută, în temeiul art. 86 lit. g) Codul muncii, pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare. Consideră că ordinele contestate sunt ilegale, deoarece la aplicarea sancţiunilor disciplinare nu existau temeiuri de a fi sancţionat. A mai indicat, că este membru sindical în cadrul organizaţiei primare a salariaţilor ÎS „Camera Înregistrării de Stat”, însă nu a fost invitat la şedinţa comitetului sindical din 12 mai 2010, la care a fost examinată propunerea de sancţionare disciplinară cu concediere a lui din funcţia deţinută. În urma procedurii ilegale de concediere, i-a fost cauzat prejudiciu moral, precum şi i-a fost adusă atingere demnităţii şi reputaţiei profesionale.

Cere reclamantul, anularea ordinelor administraţiei ÎS „Camera Înregistrării de Stat” nr.172-p din 22 decembrie 2009, nr.175-p din 28 decembrie 2009 şi nr. 92-p din 01 iunie 2010, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral în mărime de 150 000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 7 000 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 aprilie 2011 pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Damaşcan Nicolae împotriva ÎS „Camera Înregistrării de Stat” privind anularea ordinelor, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, a fost strămutată la Judecătoria Centru m. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 28 octombrie 2011 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2012, apelul declarat de către Damaşcan Nicolae a fost respins şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 februabrie 2013 a fost admis recursul declarat de Damaşcan Nicolae, s-a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 08 mai 2011 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 28 octombrie 2011, fiind emisă o nouă hotărîre prin care au fost anulate ordinele Î.S.

„Camera Înregistrării de Stat” nr. 172-p din 22 decembrie 2009 „Cu privire la aplicarea lui Damaşcan Nicolae sancţiune disciplinară avertisment”, nr. 175-p din 28 decembrie 2009 „Cu privire la aplicarea lui Damaşcan Nicolae sancţiune disciplinară mustrare” şi nr. 92-p din 08 iunie 2010 „Cu privire la concedierea lui Damaşcan Nicolae din funcţia şef al Oficiului Teritorial Soroca”, cu restabilirea lui Damaşcan Nicolae în funcţia de şef al Oficiului Teritorial Soroca a Î.S. „Camera Înregistrării de Stat”. S-a încasat de la Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” în beneficiul lui Damaşcan Nicolae salariul mediu pentru absenţa forţată de la lucru pe perioada 08 iunie 2010 – 06 februarie 2013 şi prejudiciul moral în mărimea un salariu mediu lunar.

În rest, pretenţiile privind 2 repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată au fost respinse ca neîntemeiate. La 05 aprilie 2013 Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” a depus cerere de revizuire, solicitînd admiterea acesteia, casarea deciziei instanţei de recurs şi menţinerea hotărîrilor judecătoreşti. Revizuientul cu referire la prevederile art. 449 lit. b) CPC a invocat drept temei de revizuire faptul că circumstanţele constatate de instanţa de recurs sunt eronate, deoarece pînă la aplicarea sancţiunilor disciplinare intimatului i s-a solicitat explicaţii pe marginea faptelor stabilite. De asemenea, revizuientul indică că instanţa de recurs la emiterea deciziei a aplicat şi interpretat eronat legea materială şi procedurală.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele considerente. În conformitate cu art.451 alin.(1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art.447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 CPC şi anexîndu-se probele ce le confirmă. În conformitate cu art.453 alin.(l) lit.a) CPC, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Datorită faptului că revizuirea este o cale de atac a hotărîrilor irevocabile, poate afecta stabilitatea raporturilor juridice, producînd efecte grave pentru părţi, legea stabileşte o listă expresă şi exhaustivă a temeiurilor de declarare a revizuirii.

Acestea sînt prevăzute la art. 449 CPC şi în cazul în care se cunoşteau ar fi influenţat asupra soluţiei date de instanţa de recurs. În conformitate cu art.449 lit.b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că în cazul temeiului prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, invocat de revizuient, este important ca circumstanţele descoperite să aibă importanţă esenţială pentru justa soluţionare a cauzei civile, să nu fi fost cunoscute şi nici să nu fi putut fi cunoscute revizuientului anterior, dar să fi existat la momentul examinării şi soluţionării pricinii civile, să fie descoperite după ce hotărîrea judecătorească devine irevocabilă, iar mijloacele de probă prin care se constată circumstanţele nou descoperite să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărîrea revizuită, însă revizuentul să fi fost împiedicat a prezenta aceste probe din împrejurări ce nu depend de voinţa acestuia.

Astfel, Colegiul consideră că circumstanţele invocate de revizuient în cererea de revizuire depusă împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 februarie 2013 nu îndeplinesc condiţiile pentru cazurile prevăzute la art.449 lit.b) CPC şi nu pot fi reţinute ca temei de revizuire. 3 Nu poate servi drept temei pentru admiterea cererii de revizuire nici argumentul invocat de către revizuent cu privire la aceea că instanţa de recurs la emiterea deciziei a aplicat şi a interpretat eronat legea materială şi procedurală, deoarece un astfel de temei nu este prevăzut de art. 449 CPC. În acest sens, Colegiul nu poate stabili existenţa temeiurilor de revizuire prevăzute de lege, pentru că argumentele invocate de revizuient se referă la circumstanţe de fapt, dar instanţa de recurs a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii.

Or, scopul acestei cereri de revizuire este mai curînd să obţină o nouă examinare a pricinii decît o procedură de revizuire în sensul art. 449-453 CPC. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că procedura de revizuire serveşte scopului înlăturării lacunelor şi omisiunilor justiţiei care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă cu prevederile art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, fiind respectat principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului, între altele, că o soluţie definitivă al oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

Excepţie de la acest principiu poate fi doar cazul cînd reexaminarea este necesară în virtutea circumstanţelor fundamentale şi obligatorii (cazul Brumărescu contra României nr. 28342/95; cazul Roşca contra Moldovei nr. 6276/02). În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că admiterea cererii de revizuire depuse de către Î.S. „Camera Înregistrării de Stat” ar însemna încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice şi a drepturilor celorlalte părţi la un proces echitabil, garantate de art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărîrea Curţii Europene pentru Drepturile Omului din 06 decembrie 2005 pe cazul Popov (2) contra Moldovei nr.19960/04.

Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile art. 449 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă. În conformitate cu art. art. 269-270, 453 alin.(1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Întreprinderea de Stat „Camera Înregistrării de Stat” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 06 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Damaşcan Nicolae împotriva Întreprinderii de Stat „Camera Înregistrării de 4 Stat” cu privire la anularea sancţiunilor disciplinare, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî 5