2ra-1562/13 — Încasarea prejudiciului material

prima instanţă: T.Gologan dosarul nr.2ra-480/13 instanţa de apel: Iu.Grosu, A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 12 iunie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ţîcu Nicolae, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de SRL „Ungheni Gaz” către Ţîcu Nicolae privind încasarea prejudiciului, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 31 ianuarie 2013 şi hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 15 mai 2012, c o n s t a t ă: La 29.07.2011, SRL „Ungheni Gaz" s-a adresat în instanţa de judecată cu o acţiune către Ţîcu Nicolae, solicitînd încasarea prejudiciului cauzat în mărime de 32793,41 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 983,80 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 24.10.2007 a fost încheiat contractul nr.6163 de furnizare a gazelor naturale consumatorului spre aparatele de utilizare a gazelor naturale, apoi la 13.10.2010, a fost reîncheiat un alt contract sub acelaşi nr.6163. Conform prevederilor contractului şi Regulamentului nr.304 din 07.08.2008 pentru furnizarea gazelor naturale consumatorilor, plata gazelor naturale se efectuiază în baza facturii emise lunar de către furnizor şi înmînată consumatorului. De către reclamat intenţionat au fost încălcate prevederile pct.78j, 124, 150 al Regulamentului nominalizat, deoarece la 12.04.2011 de către angajaţii SRL "Ungheni-Gaz" la demontarea contorului BK G4 T nr.3169347 Premagos, la consumatorul Ţîcu Nicolae domiciliat în or.Ungheni, str.M.Sadoveanu 33, s-a depistat că mecanismul de evidenţă a gazului nu funcţiona.

În carcasul de masă plastică a sumatorului era făcută o gaură. Contorul demontat a fost împachetat, sigilat şi expediat la expertiză. Conform concluziei Centrului de Expertize Independente RM nr.279 din 22.04.2011, a avut loc intervenţie samovolnică în contor, printr-o gaură la mecanismul de evidenţă a gazului prin frînarea discului sumatorului. Copia actului de expertiză, reclamantul l-a primit la data de 21.06.2011. Cu conţinutul actului dat reclamatul este de acord, fiindcă nu l-a contestat. Astfel, pîrîtul a consumat gaze naturale în mod fraudulos, prin ce a cauzat un 1 prejudiciu de 32793,41 lei. La somaţia nr.458 din 15.07.2011 reclamatul nu a reacţionat, prejudiciul cauzat benevol nu l-a achitat.

Solicită reclamantul încasarea din contul pîrîtului Ţîcu Nicolae a prejudiciului cauzat în mărime de 32793,41 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 983,80 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 15 mai 2012, a fost încasat de la Ţîcu Nicolae în beneficiul SRL „Ungheni Gaz” prejudiciul material în mărime de 32172,39 lei şi taxa de stat în mărime de 983,80 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 31 ianuarie 2013, a fost respins apelul declarat de Ţîcu Nicolae, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Ungheni din 15.05.2012. La 01.03.2013, Ţîcu Nicolae a declarat recurs, în termen legal, solicitînd casarea hotărîrilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărîri privind încasarea de la SRL „Ungheni Gaz” prejudiciul în mărime de 20 lei pe zi începînd cu 26.04.2011, taxele de stat, precum şi racordarea la reţea conform contractului de furnizare.

În motivarea recursului, a indicat că hotărîrile judecătoreşti sînt ilegale. Invocă că în urma tăierii viţei de vie a căzut cu scara peste contor şi la defectat. Faptul că contorul este defectat a observat la 30.03.2012. A calculat consumul gazelor pe perioada decembrie 2011-martie 2012 şi a achitat 612 lei. Ca sursă alternativă de încălzire a funcţionat şi cazanul cu combustibil solid, fiind mai econom. Recurentul invocă că este deconectat de la reţea timp de 2 ani, deaceea solicită încasarea prejudiciului de la SRL „Ungheni Gaz”. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de recurentul Ţîcu Nicolae este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu dispoziţia art.432 alin.(1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat.

Argumentele invocate de recurentul Ţîcu Nicolae în cererea de recurs că hotărîrile judecătoreşti sunt ilegale, poartă un caracter declarativ şi nu pot fi reţinute. Dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti prin relatarea situaţiei în viziunea recurentului, este inadmisibilă din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a 2 acestor hotărîri, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu- se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Călăuzindu-se de art.440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Ţîcu Nicolae, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), 433 lit.a), art.440 alin.(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Ţîcu Nicolae, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 3