2ra-1168/13 — Recunoaşterea dreptului pretins şi încasarea prejudiciului moral.

Instanţa de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău Dosarul nr.2ra-1168/13 Judecător: Natalia Simciuc Instanţade apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac, L. Popova, A. Gavriliţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 12.06.2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul – Iulia Sîrcu Judecătorii – Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia Examinînd cererea de recurs declarată de Ipate Nichita, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ipate Nichita către Ministerul Justiţiei al RM cu privire la recunoaşterea dreptului pretins şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 08.11.2012 prin care apelul a fost respins ca neîntemeiat, CONSTATĂ: La 15.09.2011 Ipate Nichita a înaintat cerere de chemare în judecată către Ministerul Justiţiei, formulînd pretenţii privind: - obligarea Ministerului Justiţiei al RM să comunice Ministerului Justiţiei al Olandei că informaţiile furnizate prin scrisoarea nr. 06-2/7676 din 29.09.2005 în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie în care va fi deţinut odată cu extrădarea sa Moldovei, sînt vădit mincinoase şi că el, fiind extrădat Moldovei la 12.11.2005 de către Olanda, a fost deţinut în perioada judecării cauzei penale în condiţii de detenţii contrare art. 3 CEDO; - constatarea faptului că acţiunile pîrîtului au încălcat grav dreptul reclamantului garantat de art. 3 CEDO; - încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că prin scrisoarea nr. 06-2/7676 din 29.09.2005 Ministerul Justiţiei al R. Moldova a dat garanţii Ministerului 1 Justiţiei al Olandei că Ipate N. fiind extrădat în R. Moldova, v-a fi plasat într-o instituţie penitenciară care satisface prevederilor CEDO. Astfel, la data de 12.11.2005 Ipate Nichita a fost extrădat Moldovei de către Olanda şi plasat în IDP CGP Chişinău. La 10.01.2006 cauza penală de învinuire în privinţa lui a fost trimisă în Judecătoria Criuleni pentru judecare. Menţionează reclamantul, că în perioada 30.01.2006-26.06.2006, perioada judecării cauzei penale, a fost deţinut în IDP CPR Criuleni în condiţii de detenţie contrare art. 3 CEDO, fapt constatat prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20.04.2011.

La data de 25.07.2011 a solicitat Ministerului Justiţiei R. Moldova să dezmintă informaţiile conţinute în scrisoarea sa printr-o comunicare autorităţilor Olandeze, precum şi să-şi ceară public scuze de la el şi să-i repare prejudiciul moral în sumă de 10000 lei, dar Ministerul i-a refuzat prin răspunsul din 24.08.2011. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 mai 2012, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu o asemenea hotărîre, la 14.06.2012 Ipate Nichita a declarat apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 08.11.2012 s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de Ipate Nichita şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 29 mai 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, Ipate Nichita a contestat-o cu recurs la 30.01.2013, solicitînd casarea deciziei recurate cu emiterea unei noi hotărîri prin care cerinţele înaintate să fie admise integral.

Consideră recurentul că atît decizia Curţii de Apel cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi pasibile de a fi casate, deoarece au fost aplicate greşit normele de drept material şi procedural. Din materialul probatoriu prezentat rezultă că copia motivată a deciziei recurate a fost adusă la cunoştinţă lui Ipate Nichita la data de 26.12.2012, prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul declarat în termen. Conform modificărilor operate la art. 444 CPC RM, prin Legea nr.155/05.07.12, recursul se examinează fără înştiinţarea părţilor la proces. Examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul este neîntemeiat şi urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi a hotărârii primei instanţe.

În favoarea acestei soluţii se aduc următoarele argumente: În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel hotărârea primei instanţe. La studierea materialelor cauzei instanţa de recurs a constatat cu certitudine că Ipate Nichita se află în detenţie în Penitenciarul nr.13, mun. Chişinău. 2 S-a stabilit că la 15.09.2012 reclamantul a înaintat o cerere în instanţa de judecată solicitînd Ministerului Justiţiei al RM de a comunica Ministerului Justiţiei al Olandei faptul că în anul 2005 cînd a solicitat extrădarea acestuia din Olanda, a minţit în legătură cu condiţiile de detenţie în care urma sa fie deţinut, respectiv a încălcat art. 3 CEDO.

Datorită faptului că reclamantului i-a fost încălcat art. 3 CEDO acesta solicită repararea prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei. Potrivit art. 3 al Convenţiei nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. După cum rezultă din materialele dosarului la 12.11.2005 reclamantul a fost extrădat Moldovei de către Olanda şi plasat în IDP CGP Chişinău, deoarece cauza penală de învinuire a fost trimisă la Judecătoria Criuleni, în perioada 30.01.06- 26.06.2006 reclamantul a fost deţinut în IDP CPR Criuleni.

Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20.04.2011 s-a constatat că Ipate Nichita a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante de detenţie din condiţii obiective în care se află statul, fiind în imposibilitatea de a asigura condiţii necesare de detenţie, iar reclamantului i s-a acordat o satisfacţie morală echitabilă, fiind încasat prin intermediul Ministerului Finanţelor RM în beneficiul reclamantului suma de 2000 lei. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie i-a act de faptul că Ministerul Justiţiei a cerut extrădarea reclamantului în temeiul art.50 al Legii cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală nr. 371 din 01.12.2006, şi nicidecum nu a avut intenţia de a încălca intenţionat prevederile art. 3 CEDO.

Or, potrivit art. 1398 CC RM, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăţie se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. Din materialele expuse la caz, instanţa de recurs nu poate stabili legătura cauzală dintre faptă şi intenţie, mai ales că la expedierea scrisorii din 29.09.2005, Ministerul Justiţiei nu intenţiona încălcarea cărorva drepturi ale reclamantului, prin urmare instanţa consideră că nu există careva fapte de vinovăţie din partea pîrîtului.

Reieşind din cele expuse, Completul judiciar conchide că Ministerul Justiţiei nu a avut intenţia de a induce în eroare Ministerul Justiţiei al Olandei şi nu a avut intenţia de a încălca careva drepturi ale reclamantului, ori nici nu putea şti că ulterior reclamantul va fi supus unui tratament inuman şi degradant. Astfel, Colegiul consideră că nu este necesară o comunicare oficială din partea Ministerului Justiţiei către Ministerul Justiţiei Olandei, deoarece prin scrisoarea din 29.09.2005 pîrîtul nu a minţit şi nu a încercat să ducă în eroare autorităţile Olandeze. De asemenea, Colegiul judiciar nu poate reţine nici argumentele reclamantului privind constatarea încălcării art.3 CEDO şi al reparării prejudiciului 3 moral, deoarece acest fapt deja a fost constatat printr-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie şi s-a acordat acestuia o satisfacţie morală echitabilă.

Datorită faptului că statul a fost deja sancţionat pentru deţinerea reclamantului în condiţii inumane şi degradante, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că acţiunea înaintată de către Ipate Nichita către Ministerul Justiţiei este neîntemeiată şi este pasibilă de respingere. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că pricina a fost examinată sub toate aspectele, cu aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide respingerea recursului declarat de Ipate Nichita şi menţinerea în vigoare a deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe.

Conform art. 445 (alin.1 lit. a) şi (alin. 3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Ipate Nichita. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 08.11.2012 şi hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 29.05.2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ipate Nichita către Ministerul Justiţiei al RM cu privire la recunoaşterea dreptului pretins şi încasarea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul: Iulia Sîrcu Judecătorii: Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Vera Macinskaia 4