3ra-1145/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: I.Secrieru dosarul nr. 3ra-1145/13 DECIZIE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Nicolae Clima, Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu examinând recursul declarat de Molochişanu Tatiana, la cererea de chemare în judecată depusă de Molochişanu Tatiana împotriva Ministerului Culturii cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 2012 c o n s t a t ă La data de 27 aprilie 2012 Molochişanu Tatiana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Culturii cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral.

In motivarea acţiunii reclamanta a menţionat, că prin ordinul Ministerului Culturii nr. 38-p din 02 martie 2012 a fost concediată, de la 13 martie 2012, din funcţia de consultant principal al Direcţiei politici culturale în teritoriu şi cultură scrisă a Ministerului Culturii în baza art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (împlinirea de către funcţionar a vârstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă).

Ulterior, ca urmare a faptului, că a fost în concediu medical, prin ordinele Ministerului Culturii nr. 49-p din 20 martie 2012 şi nr. 58-p din 04 aprilie 2012, data concedierii a fost modificată 20 martie 2012 şi 04 aprilie 2012. 1 Reclamanta consideră, că pct. 1 al ordinului nr. 38-p din 02 martie 2012, ordinul nr. 49-p din 20 martie 2012 şi ordinul nr. 58-p din 04 aprilie 2012 sunt ilegale şi îi lezează drepturile şi interesele legitime ocrotite de legislaţia Republicii Moldova şi de convenţiile internaţionale în domeniul protecţiei drepturilor omului. Consideră, că concedierea sa este o discriminare pe criterii de vârstă.

Faptul discriminării se confirmă prin faptul, că în Minister activează persoane care au atins vârsta de pensie, dar nu au fost concediate - Cibotaru Silvia (născută 01 ianuarie 1951), Neamţu Margareta (născută la 10 noiembrie 1948), Bârlad Olga (născută la 02 august 1948), Nicolaescu Tatiana (născută la 08 martie 1950), Gamurari Maia (născută la 09 iulie 1951), Răileanu Victor (născut la 25 ianuarie 1949). Reclamanta susţine, că pe parcursul activităţii în cadrul Ministerului nu a avut sancţiuni, ci a fost menţionată pentru succese în muncă cu premii şi diplome, mai mult ca atît a participat la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobîl. Menţionează, că are la întreţinere o fiică, studentă în anul II la Universitatea de Stat din Moldova, pentru care achită taxa anuală de studii.

La data de 04 aprilie 2012 raporturile de serviciu nu puteau înceta în temeiul art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008, deoarece la aceasta dată nu a intervenit nici o circumstanţă ce nu depinde de voinţa părţilor şi a fost concediată din iniţiativa administraţiei. Reclamanta consideră, că prin încetarea ilegală a raporturilor de serviciu pârâtul i-a cauzat prejudiciu material şi moral. Prejudiciul material este echivalent cu salariul mediu lunar de la data concedierii şi pînă la data pronunţării hotărîrii de restabilire, iar prejudiciul moral este echivalent cu 15000 lei.

Molochişanu Tatiana solicită anularea p. 1 al ordinului Ministerului Culturii nr. 38-p din 02 martie 2012 şi ordinele nr. 49-p din 20 martie 2012 şi nr. 58-p din 04 aprilie 2012, restabilirea în funcţia de consultant principal al Direcţiei politici culturale în teritoriu şi cultură scrisă a Ministerului Culturii, încasarea de la Ministerul Culturii a salariului lunar pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, 15000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 02 noiembrie 2012 s-a respins acţiunea ca fiind nefondată. La data de 04 aprilie 2013 Molochişanu Tatiana a declarat recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 02 noiembrie 2012, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău şi pronunţarea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a indicat, că instanţa de judecată nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit.a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

2 S-a constatat, că recurenta, Molochişanu Tatiana a solicitat anularea p. 1 al ordinului Ministerului Culturii nr. 38-p din 02 martie 2012 şi ordinele nr. 49-p din 20 martie 2012 şi nr. 58-p din 04 aprilie 2012, restabilirea în funcţia de consultant principal al Direcţiei politici culturale în teritoriu şi cultură scrisă a Ministerului Culturii, încasarea de la Ministerul Culturii a salariului lunar pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, 15000 lei, cu titlu de prejudiciu moral şi cheltuielile de judecată. Curtea de Apel Chişinău a respins cerinţele recurentei ca fiind nefondate. Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că prima instanţă corect a respins cerinţele recurentei.

Conform art. 1 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită. Astfel, reieşind din prevederile legale indicate, precum şi din dispoziţiile art. 2 şi art. 3 ale Legii contenciosului administrativ, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie – actul administrativ cu caracter normativ sau individual, contractul administrativ, nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Noţiunea de „act administrativ” este reglementată în art. 2 din Legea contenciosului administrativ, dar şi în Rezoluţia (77) 31 cu privire la protecţia individului faţă de actele autorităţilor administrative, adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 28 septembrie 1997. Potrivit acestor reglementări, actul administrativ este o manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorităţii publice, susceptibile de a afecta direct drepturile, libertăţile sau interesele persoanelor fizice sau juridice şi care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcţii judiciare.

În conformitate cu art.118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Conform art. 24 alin. (3) Legii contenciosului administrativ, la examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi. Conform art. 42 alin. (5) Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, după împlinirea vârstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, funcţionarul public poate fi numit la decizia conducătorului, pe o perioadă determinată, dar nu mai mare de 3 ani, în aceeaşi funcţie publică, primind pensia şi salariul conform legislaţiei.

3 Conform art. 64 alin. (1) Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, raporturile de serviciu încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor: a) în cazul decesului funcţionarului public, b) în cazul rămânerii definitive a hotărîrii judecătoreşti prin care persoana este declarată dispărută fără urmă sau decedată, c) dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte una din condiţiile specificate la art. 27 alin. (1) lit. a) şi c), d) la împlinirea de către funcţionarul public a vârstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, cu excepţia situaţiei specificate la art. 42 alin. (5), e) ca urmare a constatării, prin hotărîre judecătorească definitivă, a nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică, f) în cazul în care funcţionarul public a fost condamnat printr-o sentinţă judecătorească prin care s-a dispus aplicarea unei sancţiuni private de libertate, la data rămânerii definitive a sentinţei de condamnare, g) ca urmare a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, ca pedeapsă de bază sau ca pedeapsă complementară, în temeiul sentinţei judecătoreşti definitive prin care s-a dispus această interdicţie,

h) la expirarea termenului pentru care funcţia publică a fost ocupată pe o perioadă determinată sau în cazul reîncadrării funcţionarului public înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu, i) în caz de forţă majoră, confirmată în modul stabilit, care exclude posibilitatea continuării raporturilor de serviciu. Conform art. 41 al Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156- XIV din 14 octombrie 1998, începând cu 1 ianuarie 1999, vârstele de pensionare se stabilesc la 60 de ani 6 luni pentru bărbaţi şi la 55 de ani 6 luni pentru femei. În fiecare an ulterior, vârstele de pensionare se majorează cu 6 luni.

Începând cu 01 ianuarie 2003, se stabilesc vârstele de pensionare necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă de 62 de ani pentru bărbaţi şi de 57 de ani pentru femei conform tabelului nr. 2. Punctul 9 lit. f) al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii prevede, că structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 696 din 19 noiembrie 2009, Ministrul numeşte în funcţie, modifică, suspendă şi încetează raporturile de serviciu, în condiţiile legii, ale funcţionarilor publici, precum şi angajează şi concediază alt personal al aparatului central al Ministerului.

Recurenta Molochişanu Tatiana a atins vârsta de pensionare şi în aceste circumstanţe angajatorul, în temeiul art. 64 alin. (1) Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, raporturile de serviciu încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor, la împlinirea de către funcţionarul public a vârstei necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, cu excepţia situaţiei specificate la art. 42 alin. (5). Conform materialelor dosarului recurenta, contrasemnătură la data de 04 aprilie 2012 a luat cunoştinţă de ordinul nr. 58-p şi pretenţii în acea zi nu a invocat.

Mai mult decît atît, la momentul concedierii, direcţia finanţe şi evidenţă contabilă a calculat şi a achitat recurentei compensaţia pentru concediul de odihnă nefolosit, inclusiv ajutorul material în mărime proporţională cu perioada de activitate în anul 2012. 4 Argumentele recurentei, că instanţa de judecată nu a luat în considerare circumstanţele care au importanţă pentru examinarea pricinii în fond nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal. Circumstanţele cauzei au fost determinate de prima instanţă şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, hotărîrea contestată este întemeiată şi legală, iar temeiurile invocate de recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit.a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Molochişanu Tatiana. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 02 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Molochişanu Tatiana împotriva Ministerului Culturii cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia anterior deţinută, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ala Cobăneanu Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 5