2ra-546/14 — Anularea ordinului, restabilire în funcţie

prima instanţă A. Miron dosarul nr.2ra-546/14 instanţa de apel L. Popova N. Craiu A. Doga ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Tatiana Baraliuc, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Baraliuc împotriva Întreprinderii de Stat „Agenţia de impresariat „MoldArt- Production” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului restant, a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, a indemnizaţiei şi a penalităţilor şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Tatiana Baraliuc şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 06 martie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 20 mai 2011, Tatiana Baraliuc a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Agenţia de impresariat „MoldArt-Production” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului restant, a salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, a indemnizaţiei şi a penalităţilor şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamanta Tatiana Baraliuc a indicat că prin ordinul nr. 107-p din 01 aprilie 2008 a fost angajată în cadrul ÎS „Agenţia de impresariat „MoldArt-Production” în funcţia de şef a direcţiei divertisment artistic cu salariu de funcţie în mărime de 2800 lei, în această funcţie activează până în prezent.

Agenţia nu activează în deplină măsură şi nu dispune de mijloace financiare pentru a-i achita salariul pe care nu l-a primit niciodată. La 17 februarie 2011 s-a adresat la pârâtului cu o cerere privind eliberarea din funcţia deţinută, cu achitarea salariului şi eliberarea carnetului de muncă. Deoarece angajatorul până în prezent nu i-a achitat salariul, a fost nevoită să se adreseze în instanţa de judecată cu prezenta acţiune. În cadrul examinării pricinii, la 14 septembrie 2011, Tatiana Baraliuc a depus cerere privind concretizarea pretenţiilor din acţiune. În motivarea cererii de concretizare a pretenţiilor Tatiana Baraliuc a indicat că pe parcursul întregii perioade de activitate nu a avut nici o încălcare a disciplinei 1 muncii a obligaţiilor sale de serviciu.

Odată cu schimbul directorului general , faţă de ea s-a început o campanie de discriminare şi înjosire, nu îi permiteau să intre în incinta sediului sub pretextul că nu este în lista colaboratorilor instituţiei. În asemenea circumstanţe, a decis să depună cerere de eliberare din funcţie din propria dorinţă, l-a care nu a primit răspuns.

Din motiv că, nu i s-a eliberat carnetul de muncă a fost în imposibilitate de a se angaja la un alt loc de muncă, la moment este însărcinată şi s-a pomenit cu un ordin de eliberare pe care l-a primit prin poştă, datat cu 17 februarie 2011. Prin urmare, solicită Tatiana Baraliuc anularea ordinului nr. 07 din 17 februarie 2011 emis de ÎS „Agenţia de impresariat „MoldArt-Production” „Cu privire la eliberarea din propria iniţiativă”; încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu începând cu 01 aprilie 2009 până în prezent; încasarea penalităţii pentru întreaga perioadă de neachitare a salariului; obligarea eliberării carnetului de muncă cu inscripţiile necesare conform legislaţiei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 06 martie 2013 acţiunea Tatianei Baraliuc a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2013 apelul declarat de către Tatiana Baraliuc a fost respins şi a fost menţinută hotărârea primei instanţe. La 18 noiembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Tatiana Baraliuc a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului recurenta Tatiana Baraliuc a indicat că instanţa de apel a lipsit-o de dreptul la un proces echitabil prin faptul că a examinat pricina în absenţa ei cu toate că a înştiinţat instanţa prin intermediul telefonului ca că se află în concediu medical.

Consideră că ilegal a fost lipsită de posibilitatea de a-şi apăra interesele şi drepturile sale prin prezentarea probelor suplimentare. La 24 ianuarie 2014, ÎS „Agenţia de impresariat” a depus referinţă la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor judecătoreşti. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către 2 instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Tatiana Baraliuc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul Tatianei Baraliuc ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Tatianei Baraliuc se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 3