2ra-1560/13 — Anularea testamentului nr. 31 din 30.03.2006 şi încasarea cheltuielilor de judecată

Dosar nr. 2ra-1560/13 Prima instanţă: Judecătoria Străşeni Judecător: Veaceslav Lazări Instanţa de apel:Curtea de Apel Chişinău Judecători: Domnica Manoli Eugenia Fistican Iurie Cotruţă Republica Moldova Curtea Suprema de Justiţie ÎNCHEIERE 12 iunie 2013 mun.

Chişinău Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător: Iulia Sîrcu Judecătorii: Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mura Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mura Lidia împotriva lui Vrîncean Alexandru, privind anularea testamentului nr. 31 din 30.03.2006 şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 februarie 2013, prin care cererea de apel declarată de Mura Lidia, a fost respinsă ca neîntemeiată, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 01 octombrie 2012, ACONSTATAT: La 02 ianuarie 2012, reclamanta Mura Lidia a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Vrîncean Alexandra, privind anularea testamentului nr. 31 din 30.03.2006 şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că, la data de 27.03.2011 a decedat mama sa Vrînceanu Eugenia, născută la 21.01.1933, locuitoare a satului Sireţi, r-nul Străşeni. A mai indicat reclamanta că, după decesul lui Vrînceanu Eugenia, ea s-a adresat la notar pentru deschiderea dosarului de moştenire şi eliberarea certificatului de moştenitor conform succesiunii legale, însă a fost refuzată, deoarece Vrîncean Alexandru a depus la notar testamentul contestat. Consideră reclamanta Mura Lidia că, testamentul este ilegal şi lipsit de temei juridic, din care considerente urmează a fi anulat, deoarece, la data înregistrării testamentului Vrînceanu Eugenia era în stare gravă, suferea de ictus cerebral, din care 1 cauză partea dreaptă a capului era paralizată.

Din considerentele enunţate, Mura Lidia consideră că, Vrînceanu Eugenia nu-şi putea da seama de faptele sale şi putea fi uşor influenţată sau constrânsă. Reclamanta a indicat că, deoarece Vrînceanu Eugenia suferea de deficienţe fizice, secretarul Primăriei s. Sireţi, r-nul Străşeni care a autentificat testamentul, trebuia să-i autentifice în prezenţa a doi martori, pentru ca acesta să fie legal. Prin hotărârea Judecătoriei r-lui Străşeni din 01 octombrie 2012 acţiunea înaintată de Mura Lidia lui Vrîncean Alexandru, privind anularea testamentului nr. 31 din 30.03.2006 şi încasarea cheltuielilor de judecată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 februarie 2013, cererea de apel declarat de Mura Lidia, a fost respinsă, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 01 octombrie 2012. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 15 martie 2013, Mura Lidia, a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului a indicat că, atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel, au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului.

Colegiul judiciar reiterează prevederile art. 434 CPC, potrivit cărora, recursul împotriva actelor de dispoziţie ale Curţilor de Apel, se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Astfel, din actele cauzei se constată cu certitudine că, decizia recurată a fost pronunţată la, la 01 februarie 2013, iar cererea de recurs a fost declarată la 15 martie 2013, prin urmare, instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege. Referinţa înaintată de reprezentantul lui Vrîncean Alexandru la cererea de recurs declarată de Mura Lidia, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 14 mai 2013. Examinînd temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Mura Lidia este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu dispoziţia art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 2 Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că, temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Mai mult decît atît, cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, recursul fiind vădit neîntemeiat. Instanţa de recurs menţionează că, din actele cauzei rezultă cu certitudine că, la 02 ianuarie 2012, reclamanta Mura Lidia a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva lui Vrîncean Alexandra, prin care a solicitat, anularea testamentului nr. 31 din 30.03.2006 şi încasarea cheltuielilor de judecată. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că, concluzia instanţei de fond, menţinută prin decizia instanţei de apel, privind respingerea acţiunii înaintate de Mura Lidia, este întemeiată şi legală.

Astfel, instanţa de recurs menţionează că, pe parcursul judecării pricinii, instanţele de judecată, analizînd toate probele administrate în sensul soluţionării corecte a pricinii respective, în coraborare cu normele de drept material relevante speţei date, au concluzionat corect că, nu poate fi anulat testamentul nr. 31 din 30 martie 2006, or, pe parcursul judecării pricinii, s-a demonstrat cu certitudine că, forma autentică stabilită de lege la întocmirea testamentului, a fost respectată. Totodată, instanţa de recurs menţionează că, secretarul Consiliului sătesc Sireţi, r-nul Străşeni, dispunea de toate pîrghiile legale la momentul autentificării testamentului, care face obiectul prezentului litigiu.

Or, potrivit prevederilor art. 37 lit. d) din Legea nr. 1453 din 08 noiembrie 2002, cu privire la notariat, în coraborare cu prevederile art. 39 alin. (1), lit. r) din Legea nr. 123 din 18 martie 2003, privind administraţia publică locală (în vigoare la momentul autentificării testamentului), secretarul consiliului local era în drept să autentifice testamente. Astfel, instanţa de recurs mai menţionează că, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel, a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele administrate în sensul soluţionării corecte a pricinii date, iar argumentele invocate în recursul declarat de Mura Lidia, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel, cărora instanţele judecătoreşti le-au dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare şi apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC al RM, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acelaşi timp, completul relevă că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

3 În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995). Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material şi respectînd normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mura Lidia, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Recursul declarat de Mura Lidia, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecător /Semnătura/ Iulia Sîrcu Judecători /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător: Vera Macinskaia 4