- Dosarul nr.
- 2ra-1820/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 5 iunie 2013
- Părțile
- Sînchetru Alexandru, Guzun Vladimir vs Verbiţkii Alexei, intervenient accesoriu SRL Salem-Dent
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1820/13 — Excluderea din calitatea de fondator
prima instanţă: S. Balaban dosarul nr. 2ra-1820/13 instanţa de apel: N. Cernat, Gavriliţa, A. Pahopol ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun împotriva lui Alexei Verbiţki şi intervenientului accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Salem-Dent” cu privire la excluderea din calitatea de fondator – asociat împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chişinău din 28 martie 2012, constată: La 26 septembrie 2011, Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexei Verbiţki şi intervenientului accesoriu SRL „Salem-Dent” cu privire la excluderea din calitatea de fondator – asociat.
În motivarea acţiunii au indicat că conform actului de primire-predare din 06 mai 2011, au fost primite documentele de înregistrare a SRL „Salem-Dent” ca persoană juridică şi ca organizaţie de construcţie, licenţa cu dreptul de construcţie, certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire a obiectului „Reconstrucţia cu consolidare şi supraetajarea blocului de locuit din str. Costiujeni,3/12, or. Codru, mun. Chişinău”. Menţionează că la notar au fost înregistraţi fondatorii SRL „Salem-Dent” şi, anume, Alexandru Sînchetru – 30% fond social, Vladimir Guzun – 30% fond social şi Alexei Verbiţki – 40% fond social. Susţine că la 20 mai 2011, SRL „Salem-Dent” a încheiat cu SRL „Aivis” un contract de antrepriză.
Afirmă că conform procesului-verbal al şedinţei fondatorilor – asociaţi din 06 mai 2011 cu ordinea de zi „Despre organizarea îndeplinirii lucrărilor de construcţie şi finanţarea obiectului „Reconstrucţia cu consolidare şi supraetajarea blocului de locuit din str. Costiujeni,3/12, or. Codru, mun.
Chişinău”, au fost stabilite responsabilităţile şi obligaţiunile fondatorilor asociaţi şi, anume, Alexei Verbiţki şi-a luat responsabilitatea ca aport şi contribuţie la îndeplinirea următoarelor obligaţiuni: aprovizionarea obiectului cu beton şi armatură conform devizelor de cheltuieli şi graficului calendaristic, iar ca contribuţie financiară s-a obligat să finanţeze cheltuielile ce ţin de procurarea betonului şi armaturii, transportarea lor la obiect, însă pînă la data depunerii prezentei cereri, acesta nu şi-a onorat obligaţiunile, Invocă că la 06 septembrie 2011 a fost convocată adunarea fondatorilor SRL „Salem-Dent” cu ordinea de zi „Îndeplinirea obligaţiunilor de către fondatori privind alocarea investiţiilor la îndeplinirea lucrărilor de construcţie – montaj la obiectul „Reconstrucţia cu consolidare şi supraetajarea blocului de locuit din str. Costiujeni,3/12, or.
Codru, mun. Chişinău”, însă Alexei Verbiţki, fiind citat prin telegramă cu confirmare din 01 septembrie 2011, nu s-a prezentat la adunarea fondatorilor din 06 septembrie 2011. Mai invocă că adunarea fondatorilor din 06 septembrie 2011 a hotărât de a-l obliga pe fondatorul – asociat Alexei Verbiţki în termen de pînă la 12 septembrie 2011 să achite investiţiile financiare în mărime de 40% cotă-parte pe contul de decontări al SRL „Salem-Dent”, iar în caz că acesta nu achită cota-parte pe contul SRL „Salem- Dent” în termenul indicat, la următoarea adunare a fondatorilor s-a propus de examinat întrebarea de a fi exclus din calitatea de fondator – asociat.
La 07 septembrie 2011, prin telegramă cu confirmare, fondatorul asociat Alexei Verbiţki repetat a fost invitat la adunarea fondatorilor, care va avea loc la 12 septembrie 2011, însă acesta nu s-a prezentat la adunarea fondatorilor din 12 septembrie 2011. Astfel, la şedinţa din 12 septembrie 2011 s-a hotărât de adresat în judecată pentru excluderea lui Alexei Verbiţchi din calitatea de fondator – asociat al SRL „Salem-Dent”. Solicită excluderea lui Alexei Verbiţki din calitatea de fondator – asociat al SRL „Salem-Dent”. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 28 martie 2012 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun şi menţinută hotărârea primei instanţe.
La 19 martie 2013, Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului au invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, menţionând că nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi nu au fost dovedite circumstanţele considerate de prima instanţă ca fiind stabilite. Susţine că instanţele judecătoreşti, la examinarea pricinii, nu au luat în considerare dispoziţiile art. 149 alin. (1) din Codul civil. Afirmă că este absurdă concluzia instanţei de apel precum că legiuitorul a prevăzut expres cazurile în care poate fi solicitată excluderea asociatului din cadrul societăţii cu răspundere limitată.
Invocă că Alexei Verbiţki, atât la adunările generale, cât şi în instanţele judecătoreşti nu se prezintă, fiind citat legal, deoarece a primit mijloace băneşti de la întreprindere pentru achitarea documentaţiei de proiect şi neachitând serviciile se ascunde. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul lui Alexandru Sînchetru şi Vladimir Guzun se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan