2ra-1788/13 — Recunoaşterea în calitate de moştenitor legal şi declararea nulităţii testamentului

prima instanţă – V. Panfilii dosarul nr. 2ra-1788/13 instanţa de apel – M. Antonov, E. Secrieru, I. Guzun ÎNCHEIERE 05 iunie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Natalia Pascari în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Pascari împotriva Zinoviei Calos cu privire la recunoaşterea în calitate de moştenitor legal şi declararea nulităţii testamentului şi la cererea reconvenţională a Zinoviei Calos împotriva Nataliei Pascari cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 17 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Natalia Pascari şi menţinută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 27 septembrie 2012, constată: La 31 octombrie 2011, Natalia Pascari a depus cerere de chemare în judecată împotriva Zinoviei Calos cu privire la recunoaşterea sa în calitate de moştenitor legal şi declararea nulităţii testamentului.

În motivarea acţiunii a indicat că la 02 august 2000, mătuşa sa, Clavdia Pescari a întocmit un testament, prin care a testat toată averea Zinoviei Calos. Menţionează că la 11 martie 2011 mătuşa a decedat. Consideră că ea, fiind nepoata Clavdiei Pescari ca şi Zinovia Calos, poate pretinde pentru a fi recunoscută în calitate de moştenitor legal conform art. 1499, 1500 şi 1501 din Codul civil. Solicită anularea testamentului întocmit de către Clavdia Pescari la 02 august 2000 şi recunoaşterea sa în calitate de moştenitor legal, care pretinde la o parte din averea, care anterior a aparţinut Clavdiei Pescari. La 13 iunie 2012, Zinovia Calos a depus cerere reconvenţională împotriva Nataliei Pescari cu privire la constatarea faptului acceptării succesiunii.

În motivarea acţiunii reconvenţionale a indicat că mătuşa sa, Clavdia Pescari a decedat la 11 martie 2011. După decesul acesteia a rămas patrimoniul succesoral, compus din casa de locuit şi lotul de pământ aferent din str. Sovetscaia,3, s. Varniţa, r-nul Anenii Noi. Menţionează că după decesul mătuşii sale, în baza testamentului întocmit la 02 august 2000, ea a intrat în posesiunea patrimoniului succesoral. Susţine că în cadrul perfectării actelor în legătură cu acceptarea succesiunii, s-a depistat o necoincidenţă şi, anume, în testament a fost indicat – Calos Zinaida Alexei, pe când în adeverinţa de naştere, ea este înregistrată cu numele – Zinovia. Ca urmare, conform hotărârii Judecătoriei Anenii Noi din 23 noiembrie 2011 fost constatat faptul că Zinovia Alexei Calos, născută la 14 martie 1960, şi Zinaida Calos, moştenitoarea testamentară a averii succesorale a Clavdiei Petru Pescari, conform testamentului întocmit la 02 august 2000, este una şi aceeaşi persoană.

Solicită constatarea faptului acceptării de către ea a succesiunii testamentare după decesul Clavdiei Pascari şi a locului deschiderii succesiunii după decesul Clavdiei Pescari – s. Varniţa, r-nul Anenii Noi. La 09 iulie 2012, Natalia Pascari a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat anularea testamentului din 02 august 2000 întocmit de către Clavdia Pescari şi recunoaşterea sa în calitate de moştenitor asupra ½ cotă- parte din casa de locuit, ½ cotă-parte din lotul de pământ aferent şi ½ cotă-parte din cota de pământ echivalentă din s. Varniţa, r-nul Anenii Noi. Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 27 septembrie 2012 acţiunea iniţială a fost respinsă ca neîntemeiată, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă şi a fost constatat faptul acceptării succesiunii de către Zinovia Calos după decesul Clavdiei Pescari survenit la 11 martie 2011 în localitatea Varniţa, r-nul Anenii Noi.

A fost încasat de la Natalia Pascari în beneficiul Zinoviei Calos taxa de stat în sumă de 100 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 17 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Natalia Pascari şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 28 martie 2013, Natalia Pascari a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii iniţiale şi respingerea acţiunii reconvenţionale. În motivarea recursului a invocat că instanţele judecătoreşti au admis acţiunea reconvenţională, fără a verifica veridicitatea testamentului nr. 4031 din 02 august 2000. Copia testamentului menţionat nu a fost verificată cu originalul şi nu a fost autentificată în modul prevăzut de lege.

Testamentul nu a fost înregistrat în Registrul special de înregistrare şi revocare a testamentelor. Menţionează că prima instanţă nu a examinat pretenţia sa cu privire la recunoaşterea după ea a dreptului asupra ½ cotă parte din averea succesorală rămasă după decesul Clavdiei Pescari, iar instanţa de apel nu a ţinut cont de acest fapt. Susţine că ea a informat instanţa de judecată despre falsificarea testamentului şi a solicitat efectuarea expertizei, însă instanţele nu au dispus efectuarea unei expertize grafologice. Afirmă că la examinarea pricinii, instanţele au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată şi, anume, art. 1516 din Codul civil şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi, anume, art. 22 şi art. 1433 alin. (1) lit. b) din Codul civil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Natalia Pascari nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

De altfel şi susţinerea recurentei precum că ea a informat instanţa de judecată despre falsificarea testamentului şi a solicitat efectuarea expertizei, însă instanţele nu au dispus efectuarea unei expertize grafologice, este declarativă şi lipsită de suport, deoarece la materialele dosarului nu există o cerere sau demers din care ar rezulta că recurenta a solicitat ordonarea unei astfel de expertize. Faptul dat nu este reflectat nici în procesul-verbal al şedinţei instanţei de apel din 17 ianuarie 2013, la care Natalia Pascari a fost prezentă, iar careva observaţii împotriva acestui proces-verbal, conform art. 275 alin. (6) CPC, nu au fost formulate. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Natalia Pascari, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Natalia Pascari ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Nataliei Pascari se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan